Iusufachi

Anduranta

2011-11-20T13:04:00.001+02:00

Am incheiat sezonul competitional pentru 2011 cu Crosul 15 Noiembrie, tinut in data de 12 noiembrie. Am alergat cu Laurentiu, un coleg de plantatie si ne-am simtit asa de bine incat a prins si el microbul alergarii si a zis ca pe viitor vrea sa alerge un maraton.

Impreuna cu Marius, am alcatuit un plan de antrenamente pentru sfarsitul acestui an si inceputul anului viitor. Planul acesta ar trebui sa corecteze greselile de antrenament de pana acum si sa imbunatateasca ce a fost bun. Ideea este ca, pentru anul viitor vrem mai multe podiumuri decat pana acum. O noutate fata de planul de antrenament de pana acum este introducerea unei alergari lungi in fiecare saptamana, care are rolul de a ne da o rezistenta mai mare decat am reusit sa acumulam pana acum.

Saptamana trecuta, in timp de alergam pe pista de alergare a Liceului Sportiv, Liviu mi-a propus ca in weekend, sambata, sa alergam pana in Poiana Brasov pe sosea, daca este vreme buna. Pe moment, nu am dat prea mare importanta ideei, dar sambata dimineata mi-am adus aminte si l-am contactat pe Liviu. A raspuns ca nu poate, pentru ca au aparut niste treburi, asa ca m-am hotarat sa alerg singur.

Am parcat sub Tampa, ca de obicei, mi-am luat papucii de alergat rupti in picioare, si am plecat spre Livada Postei pe la turnurile vechii cetati. De acolo am inceput urcarea. Nu m-am grabit pentru ca am vrut ca sa-mi mentin pulsul in zona aerobica, lucru destul de greu din cauza urcusului. La un moment dat, mi-a venit o idee, sa pun buff-ul peste gura ca sa nu inspir aer rece in cantitate mare. Prima impresie a fost ca imi restrictioneaza respiratia, dar am constatat ca pulsul scade. Buff-ul de pe gura ma forta ca sa inspir pe nas si sa expir pe gura. Din cauza buff-ului, debitul de aer expirat era mai mic, expiratia facandu-se mai lent, tinand pulsul la valori mai mici. Astfel am putut sa cresc viteza si sa tin pulsul in zona aerobica.

Am ajuns in Poiana Brasov si m-am oprit pentru 2 minute la tasnitoarea de langa parcare, m-am intins putin si am pornit inapoispre Brasov. Intoarcerea a fost mult mai usoara pentru ca a fost in coborare, permitandu-mi sa am o viteza medie mai mare decat la urcare. Pana in Livada Postei a fost usor si frumos, dar de acolo, pana sub Tampa, la masina, a fost greu. Poate, pentru ca stiam ca e ultima portiune.

A fost o alergare frumoasa pe care vreau sa o mai repet. Nu cred ca voi face aceasta ruta, dupa venirea zapezii, din cauza traficului intens spre statiune, dar voi gasi alt traseu. Poate voi face, din nou, alergarea in jurul Lempesului.

Am facut si cateva poze cu telefonul:

Running route 1337696 - powered by Runmap

Fanfara Vulcan

2011-10-22T19:22:00.000+03:00

Astazi am avut parte de o surpriza placuta ce mi-a reamintit de motivele pentru care imi place Brasovul.

Am plecat de acasa cu gandul de a ajunge in centru, pe la CTS Corner, ca sa cumpar un infuzor pentru ceaiurile minunate ce le-am descoperit. In momentul cand am coborat din masina, in parcarea de sub Tampa, am auzit muzica fanfarei ce m-a atras ca un magnet. Muzica se auzea din foisorul de langa izvor. Am pornit in graba pe scari ca sa nu pierd vreo nota, cu toate ca muzica rasuna pana in centru.

In foisor, fanfara Vulcan sustinea un concert ce incalzea inimile trecatorilor. Marsurile si polcile rasunau, acoperind clinchetul suav al lopetilor si al sapelor ce lucrau de zor la constructia parcului Tiberiu Brediceanu, de sub Tampa. Toata lumea zambea si parca uita de grijile cotidiene atat cat fanfara canta.

Ce am facut in 2011

2011-10-09T17:36:00.000+03:00

A mai trecut inca un an si s-a incheiat inca un sezon competitional pentru mine. Anul trecut, pe vremea asta, eram dezamagit ca cea mai buna realizare a fost un loc 4 la Duatlon Cetatea Brasovului. Eram totusi fericit ca am avut un an plin si ca am descoperit o reteta de antrenament ce speram ca va fi cheia succesului.

In octombrie, anul trecut, am inceput sa si alerg de doua ori pe saptamana, ca antrenament complementar, ca sa nu mi se urasca de bicicleta pana in primavara, cand as fi putut sa ies afara din casa. Am luat-o usor, si mi-a placut. In noiembrie am participat la Crosul 15 Noiembrie unde am scos 20 minute pe o distanta de 5 Km, lucru ce mi-a deschis putin ochii asupra alergarii.

In iarna, am descoperit trail-running-ul si mi-a placut foarte mult. Am continuat cu antrenamentele asa cum mi-am propus sa fac si cu fiecare zi ce trecea am devenit din ce in ce mai obosit, pana mi-am dat seama ca trebuie sa schimb ceva. Am inceput sa trec pe izotonice si mi-am revenit din starea de oboseala cronica. Deja ajunsesem sa urasc bicicleta. Nu mai suportam sa ma urc pe ea si sa pedalez in fata monitorului, dar, daca voiam sa imi dovedesc ca am teoria mea asupra antrenamentului functioneaza, trebuia sa continui.

A venit si primavara, intr-un tarziu, si am iesit cu bicicleta la sosea si parca am prins aripi. A fost un sentiment incredibil sa ma vad din nou in natura, sa inspir aerul poluat de esapamentul masinilor. Toata iarna am asteptat acel moment.

Duatlon Sfantu Gheorghe - 08 mai 2011

Liviu, fiul unui coleg de servici, mi-a spus de un duatlon ce o sa aiba loc la Sfantu Gheorghe. Initial am respins ideea pentru ca nu simteam ca sunt pregatit de un duatlon facut in intregime singur, pentru ca nu avea categorie de stafeta. Dar mi-am spus ca nu imi strica experienta, si am participat si, spre surprinderea mea, am terminat pe lacul 3 la general si 2 la categoria mea. Alergatul a fost proba ce am considerat-o cea mai dificila, dar am reusit sa mentin un ritm bun, pe care l-am imbunatatit pe bicicleta. Tin sa mentionez ca bicicleta mea a fost cel mai rapid MTB din concurs. Cei din fata mea, au concurat pe cusiere.

2. Duatlon Tara Barsei - 04 iunie 2011

Prin mai, am aflat de un duatlon nou ce se organizeaza in rona Rasnov. Acesta a devenit principalul obiectiv pe care mi-am concentrat toata atentia. Am fost in recunoasterea traseelor, atat cel de bicicleta cat si cel de alergare. Le-am parcurs pe amandoua de cateva ori si mi-am facut o strategie ce speram ca imi va aduce succesul. Am alergat cu Marius pe traseul de alergare si mi-a placut asa de mult incat mi-am zis ca dupa ce voi termina proba de bicicleta, o sa alerg si eu pe traseu, doar asa, ca sa vad cum este sa fac singur un duatlon. Am plecat printre primii la proba de bicicleta si am abordat calculat fiecare portiune a traseului. Am ajuns la finish primul de la categoria mea. Am predat cipul lui Marius, care a plecat in alergare. Am luat betele si am plecat si eu in spatele lui, dar oboseala si-a spus cuvantul. In scurt timp am fost depasit de Bostan Adrian, care m-a impresionat cu viteza cu care alerga la deal. A terminat proba de alergare inaintea lui Marius, dar din pacate pentru el, din fericire pentru noi, a gresit traseul si a fost descalificat, lasand locul 1 pentru Team Avantec, adica Marius si cu mine.

3. Maraton Medieval Medias - 11 iunie 2011

Cu toate ca stiam, de la editia din 2010, ca la Medias este cel mai urat noroi din tara, am ales sa-mi infrunt limitele si sa dau ce e mai bun din mine. Foarte multa lume a abandonat inainte de a lua startul, si organizatorii au deviat traseul in prima parte ca sa ne crute de o urcare noroioasa. Ma gandeam ca nu poate fi mai rau ca in anul precedent, dar m-am inselat amarnic. Cursa, pentru mine si multi altii, a fost un cosmar. Nu a mai fost o cursa, ci o lupta pentru a ajunge la final. Asa de mult noroi a fost incat impingeam bicicleta la vale si trebuia sa ma opresc ca sa-mi recapat suflul. Cireasa de pe tort a fost aparitia unui alergator care zburda cu zambetul de buze si incerca sa ne incurajeze. In acel moment i-as fi dat bicicleta pentru papucii lui de alergare. Am trecut linia de sosire si, cu coada intre picioare, am plecat spre casa jurandu-mi ca nu mai particip vreodata la vreun concurs de biciclete.

4. Ciucas Trail Running - 03 septembrie 2011

Dupa o pauza destul de lunga in care mi-am reanalizat "cariera" sportiva am decis ca sa incerc o alergare montana si sa pun pe locul 2 bicicleta. Am continuat antrenamentele conform planului, si in data de 3 septembrie, intr-o sambata frumoasa, am alergat 22 Km, pe traseul de semimaraton, alaturi de Marius si Edi si Razvan. M-am simtit in forma si am dat tot ce am avut mai bun din mine si, dupa 2:31'47'' am trecut linia de sosire pe locul 3 la categoria de varsta. A fost cea mai mare supriza a mea pe anul acesta. Lucrul asta mi-a dat aripi.

5. Duatlon Cetatea Brasovului - 17 septembrie 2011

A venit si concursul ce a pornit revolutia din programul meu de antrenament. Am invatat pe de rost traseul de bicicleta si mi-am analizat si planificat fiecare reactie. Marius a progresat foarte mult fata de anul trecut si avea planuri mari si eu speram sa bat cel mai bun timp din 2010. Si eu, si Marius, am luptat si am terminat concursul pe podium, pe locul 3.

6. Aproape maraton - 24 septembrie 2011

Am mai planificat o participare la Bucharest International Marathon, dar am renuntat la idee dupa ce am alergat 37 Km pe traseul Brasov - Sanpetru - Bod - Harman - Sanpetru - Brasov. Atunci am realizat ca pot sa termin un maraton, dar la final as fi terminat, lucru ce am considerat ca nu este ce imi doresc. Asa ca am renuntat la ideea de a alerga la maraton anul acesta.

Maratonul Medieval Medias a fost o palma foarte dureroasa, dar iluminatoare. O sa continui sa particip la concursuri de MTB, dar nu o sa-mi mai fac planuri de victorie, pentru ca sunt doar iluzii. Nu am timpul necesar ca sa ma antrenez pentru ca sa castig si nici fonduri ca sa mai investesc in aceasta pasiune. Ca sa fii in pas cu tehnologia, trebuie sa investesti mult si sa risti sa distrugi investitia intr-un concurs cum a fost Maratonul Medieval Medias. Alergatul este putin mai ieftin si nu te face sa depinzi decat de papucii din picioare. Restul e antrenament.
In 2010 mi-am format un plan de antrenament complet diferit ca cele urmare pana in acel moment si mi-am promis ca il voi urma cu strictete. La un an de atunci, pot spune ca am gasit reteta pentru a ajunge pe podium. Nu este usor, dar se poate. In 2012, vreau particip la cat mai multe concursuri si sa urc pe cat mai multe podiumuri.

Multumesc Iuliei pentru sprijin, incurajari si pentru pozele frumoase, Marius pentru efortul depus la antrenamente alaturi de mine si lupta de la duatloane. Multumesc sponsorilor nostri, Avantec Plastic Molds pentru incredere si ajutor financiar.

Aproape maraton

2011-09-25T20:15:00.000+03:00

Anul acesta am descoperit ca imi place sa alerg, si spre surprinderea mea, nu sunt chiar asa de slab pe cat ma consideram la sportul asta.

Concursurile de mountain-bike s-au incheiat pentru mine anul acesta si mi-am stabilit o ultima tinta, ca sa inchei un sezon bun, Bucharest International Marathon - o tinta ce mi se pare si mie foarte inalta. Datorita rezultatelor bune de anul acesta am prins incredere in mine si mi-am propus ca sa termin un maraton de sosea. Dar m-am gandit ca nu mi-ar strica un mic antrenament-test inainte, ca sa stiu la ce sa ma astept. Ruta mea favorita de pedalat pe sosea pleaca din Brasov, prin Sanpetru, Bod, Harman, Sanpetru si ma intoarce pe acelasi drum in Brasov. Ce imi place cel mai mult la ruta aceasta este ca este linistita. Nu are dealuri care sa puna probleme sau trafic excesiv. Distanta acestei rute este de 37,1 km, masurata cu ajutorul bikemap.net. M-am gandit ca este numai buna ca sa vad ce pot, si in dimineata zilei de ieri, 24.09.2011, la ora 8:22 am plecat in cea mai lunga alergare facuta de mine vreodata.

Am inceput destul de usor, ca sa-mi tin pulsul in zona aerobica, dar la iesire din Brasov, spre Sanpetru, am marit ritmul putin pentru ca am constatat ca se poate, fara sa trec in zona anaeroba. Inainte sa intru in Sanpetru, vad ca vine in directia mea o duba, si soferul, cand ma observa, isi face o mie de cruci. Probabil ca se gandea ca ma fugareste un urs si nu ar vrea sa dea nas in nas cu el. M-a distrat putin intamplarea asta. Mi-am continuat drumul iesind din Sanpetru inspre Bod. Soarele stralucea pe cer si adia un vant usor care imi tinea racoare. Nimic nu putea fi mai placut. Si in Bod oamenii isi fac cruce cand ma vad. Incep sa simt o usoara apasare in genunchi, dar nimic neobisnuit. Aprozimativ la jumatatea distantei dintre Bod si Harman este un mic deal care ma forteaza sa trec in zona anaeroba. In varf ma uit la ceas si vad ca aleg de doua ore. Dupa calculele mele, eram in grafic. La marginea padurii inspre Harman vad o multime de copii care misunau prin iarba cu niste pungi albastre dupa ei, si mi-am amintit ca este ziua curateniei si au iesit sa curete dupa grataragii, fara cei 7 ani de acasa. Foarte frumoasa initiativa. Pana ajung in Sanpetru, tot ma intalnesc cu echipe de copii ce adunau gunoaie. Incredibil cat de multe gunoaie au fost. Pe marginea drumului erau claditi saci intregi cu PET-uri si alte resturi ce nu sunt biodegradabile.

In Sanpetru, la intersectia cu drumul de intoarcere, incep sa simt cu adevarat oboseala. Cred ca este si impactul psihologic al faptului ca de acolo este intoarcere. Cu toate ca nu am crescut ritmul, pulsul a crescut si nu reusesc sa-l cobor in zona aerobica. Acesta este semnul ca ma apropii de limita. Decid sa nu ma mai uit la ceas. Cu fiecare pas, simt ca sunt din ce in ce mai obosit, dar trebuie sa continui. In momentul cand intru in Brasov, ma lovesc de un nou zid, mai solid ca cel de dinainte, dar il depasesc si pe acesta. Beau ultimele guri de apa si simt, parca, mai intensa oboseala. Imi vin in minte imagini cu maratonisti care se tarasc spre linia de finish, si sper ca nu va fi si cazul meu. Oricum, nu alerg un maraton, ci mai putin cu 5 km, deci, ar trebui sa fiu mai odihnit.

Gandul ca nu mai am apa imi da o senzatie de sete teribila. Incepe si stomacul sa dea semnale ca este cam gol, dar trebuie sa mai astepte. Imi zic ca trebuie sa opresc sa cumpar un suc, dar ma hotarasc doar dupa de trec de magazin. Incerc sa intind limita si sa ajung acasa fara nici un ajutor. Dar la aproximativ 2km de casa opresc, si cumpar o sticla de jumate de litru de suc care o dau gata dintr-o inghititura. Continui alergarea, parca mai usor. Ajung in dreptul unei cofetarii, foarte apreciate din Brasov, si nu ma indur sa trec mai departe. Opresc si cumpar 3 mini-tarte cu fructe care le infulec sub privirile inmarmurite ale vanzatoarei. Inca aproape 1 km pana acasa.

Cu cat ma apropii de casa cu atat simt obooseala mai puternica. Fiecare celula din corp imi spune sa ma opresc, dar vreau sa fac cea ce mi-am propus, sa alerg 37,1 km. Nu renunt, indiferent de ce se intampla. Genunchii au o singura pozitie in care nu ma dor si daca incerc sa schimb in vreun fel miscarea, nu pot. Trebuie sa continui.

Intr-un final ajung acasa si opresc ceasul la 4:04:56. Sunt un pic dezamagit ca nu am putut scoate o viteza medie de 10 km/h, dar ma bucur ca am terminat. Cu greu reusesc sa urc scarile si ma bag la dus.

Bike route 1155919 - powered by Bikemap

Mi-am demonstrat ca pot sa alerg 37.1 km si chiar un maraton intreg, daca ma hidratez si ma alimentez corespunzator. Trebuia sa am putin mai multa apa cu mine si vreo 2 batoane cu proteine si atunci ajungeam mai usor acasa.

Nu mai alerg maratonul anul acesta, pentru ca imi trebuie mai mult antrenament. Am vazut ca pot, dar este prea greu deocamdata. Las aceasta incercare pe anul viitor cand o sa am antremanente mai lungi in program si astfel anduranta mea o sa fie mai buna. Astfel si genunchii vor indura mai bine socurile si ma voi simti mai bine la final.

Duatlon Cetatea Brasovului 2011

2011-09-18T17:57:00.000+03:00

In toamna anului trecut am facut cunostiinta cu un tip nou de concurs pentru mine, duatlon. Am ales sa particip cu un coleg de serviciu la categoria Hobby Companii. Am luptat, dar am ratat podiumul. De atunci am avut un an intreg ca sa ne pregatim pentru acest concurs. Am studiat terenul, am pregatit strategia si ieri am avut ocazia sa vedem efectul antrenamentului.

Ne-am inscris la inceputul saptamanii trecute, cu bani de la firma la care lucram si pe care am reprezentat-o, Avantec Pastic Molds. Ne-am luat numele de concurs si am inceput sa studiem concurenta. Primul adverar observat a avut numarul 308 si mi-a dat impresia ca o sa-mi dea de furca. Urmatorul a fost alergatorul de la Autoliv, Boldizsar Sandor, ce prevestea vremuri grele si pentru Marius. Am tras aer in piept si ne-am zis ca ne-am antrenat si ca vom da totul.

La ora 11 s-a dat startul probei de alergare. Marius s-a instalat in plutonul fruntas si a tras tare ajungand intr-un timp, considerabil mai bun, decat anul trecut. Mi-a pus chip-ul la glezna, am luat bicicleta si am pornit in alergare spre scari. Mi-am propus sa nu mai trag asa de tare pe prima parte, ca anul trecut, ca sa-mi mai pastrez niste energie pentru jumatatea a doua a traseului. M-am abtinut si nu am depasit pe scari, dar nu m-am mai putut abtine la intrarea pe traseul off-road. Am tras tare pana m-a blocat un concurent care impingea bicicleta. M-am dat jos si am plecat din nou in alergare. Cand m-am urcat din nou in sa m-am simtit in elementul meu si am tras tare sa mai recuperez ceva timp. Prima urcare tehnica am facut-o in spatele unui alt concurent care mergea destul de bine si pe care l-am lasat in urma abia pe sfarsitul urcarii. Acolo mi-am facut curaj cand am fost din nou blocat de un concurent si am luat-o in alergare. Pana la urcarea spre Saua Tampa am depasit un adversar ce m-a ajuns din urma pe urcare, dar intr-un moment de slabiciune, pe la jumatatea urcarii, l-am atacat si l-am depasit. Si acolo am avut probleme si a trebuit sa descalec si sa alerg. Mi-am facut calculele si mai aveam 2 adversari in fata. Am refuzat paharul de apa de la punctul de alimentare din Saua Tampa si am continuat in partea a doua a traseului cat de tare am putut. Totusi simteam ca anul trecut am mers mai tare. Coborarea a mers destul de bine pana la rapa, unde l-am vazut in fata ochilor pe Kiraly Csaba, biciclistul de la Autoliv 1. Am coborat in viteza si l-am prins pe urmatoarea portiune de coborare. Cu toate ca la antrenamente am gasit metoda ca sa cobor pe bicicleta prin portiunea tehnica de dupa rapa, am ales ca sa o alerg ca sa nu fac cumva vreo prostie. M-am asigurat ca adversarul din spate nu este prea aproape si am descalecat, dar nu m-am indurat ca sa o duc pana la capat si m-am urcat pe bicicleta, incheind zona tehnica. De acolo mi-am zis ca trebuie sa trag tare ca sa ma distantez cat de mult posibil ca sa ii dau un avantaj suficient lui Marius. Restul traseului a mers bine si am incheiat dupa 36 de minute si 22 secunde, dupa ceasul meu.

Marius a plecat in ultima alergare, jumatate din prima din cauza ca organizatorii au trebuit sa limiteze distanta. Am abandonat bicicleta pe iarba si am cautat persoane cunoscute. Curand l-am vazut si pe primul concurent de la categoria noastra. Dupa inca cateva minute l-am vazut pe Marius, dar din pacate, in fata lui la cativa pasi era alergatorul de la Autoliv, care a reusit sa recupereze. Dupa 1:15:36.4 de competite am incheiat pe locul 3. Am reusit sa facem ce ne-am propus, sa ajungem pe podium. Pe prima alergare, Marius a reusit sa recupereze 2 minute si 56 secunde fata de anul trecut, la prima alergare, iar eu, pe proba de MTB am recuperat 3 minute si 43 de secunde, chiar mai mult decat mi-am imaginat ca este posibil.

A fost un concurs frumos, dupa cum ne-am si asteptat. Ne pare rau ca alergarea a doua a fost scurtata, dar a fost OK si asa. Ne-ar placea totusi, ca organizatorii sa schimbe traseele. Ar fi frumos ca alergarea sa nu mai treaca prin oras si sa depinda de fortele de ordine ca sa opreasca traficul. Tampa este mare si poate gazdui o proba de alergare pe potecile sale. De asemenea, ne-ar placea ca probele de bicicleta sa fie mai lungi.

***************** REZULTATE STAFETA COMPANII ******************
                      Duatlon Cetatea Brasovului 2011
                                 17/09/11
                                  BRASOV

 
Place Bib   Name                    Run1    Bike    Run2    Official  
===== ===== ======================= ======= ======= ======= ========= 
 1   308 Ionica@Jenica               25:30   35:22   10:55 1:11:45.2 
 2   305 Autoliv 1                   25:00   40:18    9:58 1:15:14.9 
 3   302 TEAM AVANTEC                27:18   37:09   11:11 1:15:36.4 
 4   307 Vectra Service              27:33   40:01   12:09 1:19:40.9 
 5   301 LMS Team 1                  26:07   58:26   10:53 1:35:24.2 
 6   306 Petale - E.Platis C.Bazil   29:47   56:53   13:11 1:39:49.7 
 7   304 IBM                         33:57 1:02:39   15:00 1:51:35.5 
 8   309 Baroul Harghita             34:04 1:13:01   13:31 2:00:33.4 
 9   303 ERO's                       28:07 1:42:14

Multumesc sponsorului nostru, Avantec Plastic Molds, pentru incredere si suport financiar. De asemenea multumesc galeriei noastre care ne-a incurajat pe tot parcurusul concursului. Multumesc Iulia pentru sustinere si pentru fotografiile frumoase.

Ciucas Trail Running 2011

2011-09-07T21:54:00.003+03:00

In data de 9 octombrie 2010 am facut primul meu antrenament de alergare. A durat 34 de minute si 26 de secunde si a fost pe o distanta de aproximativ 3 km. A fost primul antrenament de alergare corect, in zona aerobica. De atunci lucrurile s-au schimbat destul de mult.

Unul dintre obiectivele de anul acesta a fost ca sa particip la un semi-maraton montan. Scopul a fost sa vad cum ma descurc sa alerg pe o distanta de 21+ km. Toate antrenamentele mele s-au desfasurat pe o distanta de cel mult 11 km si doar de cateva ori am depasit aceasta distanta.

Cu 2 saptamani inainte de concurs m-am intalnit cu cativa membri Ro Club Maraton si am fost intr-o recunoastere a traseului de concurs. Am facut traseul in 5:10. Urmatoarea sambata, cu o saptamana inainte de concurs am fost din nou pe traseu, de data aceasta intr-o recunoastere mai rapida si l-am terminat in 3:50.

Sambata, 3 septembrie, la ora 5:40 ne-am urcat in masina si am plecat spre Sacele unde ne-am intalnit cu Marius, Cristina si Andreea si am plecat spre Cheia. Pe la ora 7 am ajuns si ne-am instalat corturile pe zona verde din spatele salii de sport. Soarele a inceput sa se ridice si sa incalzeasca atmosfera umeda de roua. Ziua buna se cunoaste de dimineata.

La ora 8:45 ne-am indreptat spre zona de start si am inceput sa dam din membre dupa cum faceau si ceilalti concurenti mai experimentati. Ne-am incalzit si la ora 9 am numarat descrescator dupa care am plecat intr-o aventura memorabila. Ritmul nu a fost unul foarte alert, dar suficient ca sa ma scoata din zona aerobica. Cred ca si adrenalina a avut o contributie aici. Nu m-am grabit sa depasesc pentru ca stiam ca ma va astepta un urcus interminabil si m-am hotarat sa-mi pastrez pozitia cat de mult posibil si sa incerc sa nu-i incurc pe cei mai bine pregatiti. In momentul cand am intrat in padure si a inceput urcarea am vazut ca s-a redus ritmul foarte mult asa ca m-am decis sa inaintez cate o pozitie cand simt ca se poate. M-am uitat la Marius si am vazut ca se simte bine si am plecat impreuna la atac. L-am ajuns pe Razvan care a plecat printre primii si a tinut un ritm alert. Ma duc alaturi de el o vreme, dupa care il depasesc si imi fixez ca tinta alergatorul din fata. Ma apropii incetisor si de acesta si il depasesc. Pulsul este ridicat, dar ma simt bine pe urcare. Merg la fel ca si ceilalti concurenti pe zonele foarte inclinate si alerg cand se mai domoleste panta. Il ajung pe un alergator care are intr-o mana o coada de matura si in cealalta o creanga pe post de bat si ma cam streseaza ca nu pot sa-l depasesc din pricina ca alearga prea tare. Incep sa ma gandesc ca poate am tras prea tare si ma resemnez. Raman in spatele lui, dar observ un moment de slabiciune si il depasesc. Trag tare si vad ca si el este obosit. Vad in fata ochilor urmatoarea tinta, un rucsac Orange. Nu mai este mult pana in varful Gropsoarele, cel mai inalt punct al traseului, 1883m. Mai inaintez cateva pozitii si ma uit in stanga spre drumul de intoarcere de coboara de la cabana Ciucas cu gandul ca poate ii vad pe primii pe acolo, dar nu vad pe nimeni, decat pe alergatorii din fata mea.

La 1:19'29'' de la start ajung pe varful Gropsoarele si atac coborarea spre cabana Ciucas in forta. Nu vad prea multi alergatori in fata mea si imi fac curaj sa trag mai tare. Dupa ce fac stanga din saua Gropsoarele simt o durere in coasta rupta cu o saptamana inainte ce pare sa se accentueze. Durerea se intensifica pana in punctul in care simt ca trebuie sa ma opresc. Ma sprijin in bete si ma dau la o parte ca sa fac loc celor din spatele meu sa ma depaseasca. Pierd astfel 4 pozitii. In cam 30 de secunde, durerea pare sa ma lase si incep sa alerg din nou usor ca sa mai recuperez ceva.

Dupa 1:44'21'' de la start ajung la cabana Ciucas si nu opresc pentru ca am ocazia sa recuperez ce am pierdut. Coborarea de la cabana se face pe un macadam extrem de abrupt ce ma forteaza sa-mi asum multe riscuri ca sa nu pierd prea mult. Totusi sunt depasit de cativa concurenti pe care ii pierd curand din raza vizuala. Pe urcarea inspre Muntele Rosu mai depasesc un concurent, dar imi este greu sa-mi mentin pozitia pe zonele mai line sau de coborare.

La 2:06'38'' ajung la cabana Muntele Rosu si intru pe traseul marcat cu punct albastru, unde se pare ca unii adversari au probleme din cauza lipsei marcajului de concurs. Ma simt bine pentru ca cunosc traseul si ceilalti nu se grabesc sa ma depaseasca. Intru pe o coborare foarte accidentata brazdata de urme de tractor. Am un adversar care imi sufla in ceafa si las prudenta la o parte si ma las prada inertiei. Sunt constient ca orice pas gresit ar insemna sfarsitul cursei si poate chiar ceva ruptura. Ma concentrez si imi pastrez pozitia. Pe ultima suta de metri a acestei coborari dificile simt din nou intepatura din coasta care ma face sa incetinesc si sa-l las pe cel din fata mea sa ma depaseasca. Ma uit in spate si mai vad un adversar la vreo 100 de metri. Imi revin si maresc ritmul pe portiunea plata. Cel din spatele meu se tot apropie si ma depaseste. Trag cat de tare pot, dar nu pot sa tin pasul cu el. Mi-as dori sa am o bicicleta si sa recuperez tot ce am pierdut. Intru pe portiunea comuna ce la inceputul concursului si ma hotarasc sa nu ma mai uit in spate si sa alerg cat de tare pot. Vad linia de finish si sprintez pe soseaua in usoara coborare si dupa 2:31'47'' ma opresc. Am ajuns a-l saselea. Nu imi vine sa cred ca am reusit sa alerg asa de bine si sa termin intr-un timp ce imi parea rezervat campionilor. M-am alimentat cu lubenita si l-am asteptat pe Marius care a venit la putin timp in urma. Ajunge si Razvan si Edi. Ne asezam pe izolire pe marginea drumului si ne tragem sufletul felicitandu-ne reciproc. Dupa ce ajung primii de la maraton ne retragem usor spre corturi ca sa mancam.

La 19:30 intram in sala de sport ca sa urmarim proiectia foto cu poze din concurs si sa asistam la premiere. Dupa o perioada in care organizatorii se lupta cu tehnica reusesc sa porneasca proiectia si ne vedem alergand. Mihai, organizatorul principal, ne anunta ca se vor premia primii 10 concurenti. Pe site scria ca primii 5 se premiaza si am fost destul de dezamagit stiind ca am nu am mai avut energie sa ajung cu un pic mai repede. Din acestia 10, doar primii 3 vor urca pe podium si vor primi ceva resplata financiara. Ceilalti 7 primesc doar diplome. Acest lucru m-a mai linistit. Marius este strigat cu locul 8, lucru ce il aduce in culmea fericirii. Se anunta locul 6 si nu este numele meu. Nici locul 5 si nici 4. Se face o mica pauza, dupa care imi aud numele pe locul 3 la categoria 18-29. Nu imi vine sa cred. Ma ridic de pe podea si ma duc spre podium unde primesc o diploma si un trofeu de sticla. Ma urc pe busteanul pe care scria III si ma uit spre publicul care ma aplauda. Nu imi vine sa cred ca se intampla acest lucru. Cred ca pulsul imi este 180. Parca totul este un vis. Cu toate ca anul acesta am mai obtinut un loc 2 si un loc 1, nu am stat pe un podium. Urca si locul 2 si invingatorul semi-maratonului si desface sampania cu care boteaza publicul. Ma retrag la locul meu de pe podeaua salii de sport cu ochii atintiti spre trofeu de parca s-ar evapora in orice moment. Premierea continua, dar nu mai aud mare lucru.

Ne retragem la corturi si adormim aproape instantaneu.

Cu 11 luni inainte alergam cu greu 3 km, dar am perseverat ajungand ca sa termin un semi-maraton montan de 21.92km, si sa-l termin si intr-un timp care sa ma urce pe podium. Nu mi-am imaginat in viata mea ca un antrenament complementar imi va aduce asa de mari satisfactii. Cred ca antrenamentul complementar va deveni principal.

A fost un concurs frumos.

Multumesc Iulia pentru fotografiile frumoase si sustinere.

Mai multe despre acest concurs pe http://www.trail-running.ro/ciucas-trail-running.html

In Piatra Craiului cu VCN

2011-08-18T21:10:00.001+03:00

A doua parte a concediului nostru a venit destul de repede fata de prima si a fost indelung asteptata. Planul nostru era ca in prima parte, la Herculane sa ne odihnim si sa ne bronzam iar in a doua in Piatra Craiului sa cucerim frumoasele creste salbatice si sa vedem mai mult decat in 2006.

Sambata, 06 august, dimineata, ne-am intalnit cu grupul in gara in Brasov si ne-am imbarcat in trenul spre Zarnesti. Acolo ne-a asteptat o masina care ne-a dus rucsacii spre Casa Folea, iar noi am luat-o pe jos inspre Fantana lui Botorog. Acolo ne-am alimentat cu apa si am intrat putin inspre Prapastiile Zarnestilor si am facut stanga pe o poteca ce avea sa ne scoata in satul Magura. De acolo am continuat pe drum pana la Casa Folea unde ne-am recuperat rucsacii si ne-am indreptat spre stana Folea unde am pus cortul intre niste dealuri frumoase cu vedere spre creasta Pietrei Craciului.

A doua zi am plecat cu doua microbuze spre Podul Dambovitei unde am vazut "Babele" din curtea unui localnic. "Babele" astea sunt oarecum asemanatoare cu cele din Bucegi, dar prea putin cunoscute. Ai putea trece pe acolo si nici macar nu le-ai observa. Pot paria ca sunt multi localnici care nici nu au habar ca in localitatea lor se afla ceva asa de rar. Daca ar stii sunt sigur ca ar cere bani tuturor care ar vrea sa se apropie. Se pare ca este o practica des intalnita prin partile alea. De la "Babe" ne-am indreptat spre Cheile Cheii in care aveam sa intram si sa le traversam, intrand apoi in Cheile Dambovitei si iesind in Rucar. Mergeam linistiti pe malul apei, cand de pe celalat mal a aparut un mos care a inceput sa strige la noi ca ii calcam proprietatea. Imediat dupa ce mosul a inceput sa strige si sa ne faca cu ou si cu otet a aparut si o baba care striga de parca ar fi fost muscata de limba de o capusa. Striga la noi ca ea cheama politia ,ca suntem pe terenul ei. Faptul ca aveam in fata noastra marcaje turistice nu conta deloc. Nu mai era nevoie ca si el sa strige ca baba avea voce suficienta pentru amandoi. Multi am fost de parere ca e mai bine daca o lasam in plata Domnului si ne vedem de drum, dar un membru respectabil din conducerea grupului s-a oferit voluntar ca sa aplice subtila si nevinovata mita. Mentionez ca eu eram gata sa o leg de un copac si sa o ung cu miere si o bat cu urzici pe talpi. La vazul bancnotei de 50 de lei baba s-a mai potolit sub pretextul ca i-a crescut tensiunea si nu vrea sa moara. Mosul a prins glas cand a vazut banii si a mai cerut 10 lei ca doar nu e fraier. Stimatul nostru coleg de grup, aproape sef, s-a conformat dand banii de parca ii dadea preotului, pentru nemurirea sufletului. Si asa ne-am cumparat trecerea in Cheile Cheii. In momentul cand a trebuit sa parasim terenul uscat si sa intram in apa grupul s-a separat in doua. Cei cutezatori si cam nechibzuiti au intrat in apa si cei mai domoli si cu capul pe umeri s-au intors ca sa mai dea ochii o data cu vestita baba si sa mearga pe alt traseu spre corturi. Ghici pe unde ne-am dus, Iulia si cu mine.

Apa a fost foarte rece, dar parca s-a mai incalzit cand ne-a amortit trenul inferior. Privelistea a fost exceptionala si toti ne simteam ca Bear Grylls. Am intrat putin si in Cheile Ghimbavului si ne-am infruptat cu zmeura. Dupa cateva ore de mers prin apa am iesit in Rucar de unde am luat o dubita care ne-a transportat ca pe mobila pana la cabana Brusturet. Acolo am zabovit ceva vreme, timp suficient ca fiecare sa consume ceva dupa care am plecat spre corturi pe o poteca plina de fragute.

Ziua urmatoare a fost una linistita si calda. Am urcat spre saua Joaca si ne-am indreptat inspre La Table. Destinatia a fost Prapastiile Zarnestilor in care am coborat, dupa care am urcat prin Cheile Pisicii. Am avut parte de putina adrenalina, un preludiu pentru creasta Pietrei Craiului. Intoarcerea la corturi a fost pe triunghi galben care ne-a dus din nou prin zmeuris si ne-a scos pe un deal de unde am avut o priveliste absolut impresionanta - intreaga creasta a Pietrei Craiului.

Ziua mult a asteptat a sosit marti, 09 august. Am plecat de dimineata (tot in sandale ca inca aveam cosmaruri cu bocancii) si am urcat in creasta Pietrei Craiului pe la refugiul Grind. Roni ne-a tot amenintat ca ii va trimite acasa pe cei care merg incet pentru ca este drum lung de facut si nu este nevoie de frane. Toti, simtindu-ne, poate, putin frane, am marit ritmul ajungand in creasta sub 2 ore. Pe varful La Om (2238 m) am facut poze si am luat o gustare, tot sub amenintarea lui Roni care ne spunea ca o sa murim de foame si de sete pana la Cabana Curmatura. Unii au decis ca le este de ajuns si au ales sa se intoarca, dar majoritatea a continuat pe creasta catarandu-se si coborand pe stancile ce parca amenintau sa strapunga cerul. Toata oboseala acumulata in urcarea de la refugiul Grind a disparut si a ramas doar adrenalina care ne impingea spre riscuri din ce in ce mai mari, lasand poteca pentru pensionari. La refugiul Ascutit am facut o pauza in ceata inainte de coborarea spre Cabana Curmatura. Coborarea pe grohotis m-a facut sa ma indoiesc putin de alegerea noastra de a face creasta in sandale, dar cu putina prudenta nu am avut probleme. Totusi, nu recomandam nimanui sa faca imprudenta sa mearga pe munte in sandale pentru ca isi poate rupe picioarele sau chiar pierde viata in munti precum Piatra Craiului. Am scapat de grohotis si am intrat in padure dupa care am ajuns la cabana Curmatura unde am mancat ciorba de fasole. Ne-am intors la corturi tot pe triunghi galben si am gasit locul de campare inghitit de o ceata deasa si rece.

Noaptea a fost una uda, rau. A plouat tare... si muuult. Locatarii corturilor inundate au iesit in miez de noapte ca sa constate ravagiile facute de apa si sa planuiasca drumul spre casa. Am verificat cortul si ne-am culcat pentru ca apa ne-a ocolit. Dimineata a fost deprimanta. Ne-am trezit ca sa vedem colegi de excursie suparati pe natura care impachetau. Din fericire, cortul nostru a fost intr-o zona mai aparata si a scapat usor, fara sa fie inundat. Ploaia care nu se mai oprea ne-a obligat sa facem ceaiul in cort. A fost cea mai frumoasa clipa a zilei ca ne-am incalzit putin la primus. Ne-am incapatanat sa ne luptam cu vremea rea in continuare si sa speram ca norii vor seca pana pe seara, dar sperantele au fost desarte. Ploaia a cazut necontenit.

Noaptea a fost tot uda si dimineata la fel asa ca ne-am hotarat sa dezertam si sa ne indreptam spre casa ca sa facem un dus fierbinte si o mancare calda nesanatoasa. Cu noi au venit si "fetele cucuiete" pe care le-am dus la noi ca sa isi mai prelungeasca putin concediul. A doua zi fetele s-au dus la Bran si dupa-masa le-am scos in oras prezentandu-le frumusetiile Brasovului. Seara s-au urcat in tren si s-au dus.

Cu toate ca vremea a scurtat excursia noastra, nu ne pare rau. Am facut creasta nordica a Pietrei Craiului, ratand-o din nou pe cea sudica, am mers multe ore prin apa admirand pereti de stanca si mancand zmeura si ne-am facut prieteni noi.

Ciucas Trail Running, O experienta de varf!

2011-08-15T19:58:00.000+03:00

Asociatia Truly Mountain Sport va invita pe 3 si 4 septembrie la concursul de alergare montana Ciucas Trail Running, in statiunea Cheia, judetul Prahova.

Programul competitiei include cursa de maraton si semimaraton montan, festivitatea de premiere cu proiectii foto din timpul competitiei, tombola cu premii, petrecerea invingatorilor, cursa copiilor, si cursa pe role.

Cararile muntilor Ciucas, un cadru natural de o deosebita frumusete asteapta sa le descoperiti sau redescoperiti in cadrul maratonului de 42.2km sau a semimaratonului de 21.95km. Se vor acorda premii in bani si obiecte primilor clasati la ambele probe, la urmatoarele categorii de varsta. Masculin: 18-29 ani, 30-39 ani, 40-49 ani, plus 50 ani si Feminin: 18-29 ani, 30-39 ani, plus 40 ani

Tombola din cadrul festivitatii de premiere de pe 3 septembrie este deschisa tuturor participantilor si va avea premii constand in incaltari de trail-running, tricouri, rucsaci, buff-uri, bidoane si altele.

Pachetul individual de inscriere contine tricou tehnic Domyos, numar si chip de cronometrare electronic, harta traseului, bautura racoritoare sau bere. Toti participantii care vor termina cursa vor primi medalie de Finisher.

Peste 200 de participanti se inscrisesera pe 1 august; te asteptam si pe tine!

Mai multe detalii si inscrieri pe WWW.TRAIL-RUNNING.RO

ABC Dance Brasov

2011-07-30T18:37:00.001+03:00

Prin noiembrie anul trecut am facut un lucru ce, la momentul respectiv, mi s-a parut cam rusinos. Iulia ne-a inscris pe amandoi la un curs de dans. Masculul din mine a acceptat cu greu acest lucru dar, ca sa nu dorm pe balcon, m-am hotarat sa-mi calc putin pe mandrie si sa ma alatur balerinilor.

Dupa studierea ofertei de curusuri de dans, Iulia a ales ABC Dance. Am avut de ales intre 2 grupe, una de la 18 si cealalta de la 19:30. Am ales a doua varianta din cauza ca ne-am gandit ca poate o sa fie mai multi adulti impiedicati, ca noi, decat tineri priceputi. Spre surprinderea noastra cursantii au fost de toate varstele, si priceputi si mai putin priceputi. Atmosfera mi-a placut. Instructorii, Adriana si Dan au fost foarte amabili si ne-au ajutat foarte mult ca sa ne integram in grupul deja format.

Anul a inceput cam dificil pentru noi si ne-am gandit ca poate e mai bine sa lasam cursul pentru altii mai priceputi si poate sa reluam sezonul viitor. Dar mi-am amintit ca eu nu renunt asa de usor si ne-am hotarat sa mai incercam ca rau nu are cum sa ne faca. Si am inceput din nou. Ne-am impiedicat, ne-am innodat picioarele si bratele, dar parca pe masura ce treceau saptamanile lucrurile incepeau sa capete sens. Totusi, eu ma gandeam la momentul cand o sa se termine cursul si ma voi apuca de inot din nou.

Am constatat ca Fakebook-ul este principalul canal de comunicare intre cursanti si instructori si ne-am bagat si noi pe acolo si am primit invitatii ca sa iesim cu grupul. Ne-am conformat si am constatat ca ABC Dance nu este doar o firma ce ofera un curs de dans pentru incepatori ci este un grup de prieteni de toate varstele care cauta sa se simta cat mai bine in orice situatie. Cursul este doar un catalizator care porneste o reactie ireversibila.

Ultimul curs din sezonul acesta a fost o sarbatoare. Adriana ne-a pregatit briose si un tort absolut delicios si ne-a aratat ca este si in realitate o bucatareasa iscusita si nu doar pe Fakebook. Am dansat si ne-am impartit cadouri ca sa ne aducem aminte unii de altii. Toata lumea a fost trista la final pentru ca a fost ultimul dans. Adriana si Dan ne-au promis ca o sa ne vedem in toamna din nou.

In excursia la Herculane am avut muzica buna si am dansat si spre surpinderea mea, mi-am amintit ce invatasem la curs si nu credeam ca voi putea face vreodata. Acela a fost cel mai fericit moment pentru ca am vazut ca se poate.

Dupa ce ne-am intors din excursie am primit o invitatie la un ultim +1 curs de dans pe care am acceptat-o bucurosi. Si am dansat din nou...

Am inceput cursul de dans din obligatie si l-am terminat fericit ca am invatat dansuri noi si mi-am facut prieteni buni. Din toamna incepem din nou.

Cu VCN la Herculane

2011-07-23T20:48:00.000+03:00

In perioada 9-17 iulie a acestui an am participat la o excursie cu grupul Veniti Cu Noi Arad la Herculane. Scopul excursiei nu a fost sa facem o spirala, ci sa batem cu piciorul traseele turistice din zona si astfel sa ne incarcam bateriile pentru a putea lupta cu viata citadina.

Vineri, 8 iulie, am plecat spre Deva, unde am dormit la parintii mei, dupa care am plecat spre Arad, la parintii Iuliei, unde am mai zabovit cateva ore, dupa care am plecat prin Timisoara, Caransebes pana la Baile Herculane si ne-am campat pe platoul Coronini. Acolo ne asteptau domnul Victor si cu fiul sau, Liviu care ne-au rezervat un loc de cort foarte bun. Incet, incet a ajuns si grupul care a venit de la gara. Spre surpriza noastra numarul participantilor a fost destul de mic, insuficient pentru o spirala sanatoasa. Am coborat putin prin statiune unde am luat cina.

A doua zi, duminica, 10 iulie ne-am adunat la ora 8:30 ca sa ii intalnim pe ghizi si ca acestia sa ne prezinte excursia. Pe la 9 am plecat in prima drumetie a excursiei - traseul foisoarelor. Acest traseul este in totalitate in Muntii Cernei. Am trecut pe la izvorul Munk unde ne-am alimentat cu apa si am continuat pe la Foisorul Verde, Foisorul Galben. Am oprit la Stanca Sisi unde am facut o pauza ca sa coboram la Grota cu Aburi. De acolo am urcat sustinut spre Foisorul Rosu unde admiram Muntii Mehedinti ce se afla de cealalta parte a Cernei. Pozam o mica soparla care misuna printre frunze si incepem a coboram pe spre statiune pe la Stanca Sisi unde intalnim niste turisti in sandale de oras care, desi obositi, doreau sa urce. Coboram in statiune si vizitam si Grota Hotilor (Haiducilor). Ramanem uimiti de care inscriptii sunt pe peretii acelei grote, unele de la 1800 si ceva. Unele dintre ele sunt asa de sus incat ne fac sa credem ca cei ce le-au facut au carat scari ca sa ajunga acolo. Coboram in statiune, pe malul Cernei la caditele cu apa termala. Nu avem echipamentul de baie la noi asa ca mergem la cort unde punem de o mancare. Coboram din nou in statiune si facem o baie in Cerna si incheiem ziua.

Luni, 11 iulie am avut o zi lunga. Ne-am adunat pe la ora 8 si am urcat pe varful Domogledul Mare (1105 m) pe la Crucea Alba si varful Domogledul Mic (1099 m). Partea nasoala a traseului a fost caldura infernala si lipsa de izvoare. La plecare am trecut pe la izvorul Domogled unde ne-am luat apa si de acolo au urmat vreo 7 ore uscate pana am dat de inca o sursa de apa. Urcusul pana in varful Domogledul Mare a fost unul "nemilos", vorba domnului profesor Marius Terchila, principalul conducator de grup, a carui carte - Valea Cernei, ma ghideaza in scrierea acestor raduri.

Cand am dat de apa, toti am fost cuprinsi de un sentiment de usurare si ne-am umplut sticlele ca si cand am fi plecat inca o data pe traseu. Dupa ce ne-am racorit am plecat spre statiune. Am trecut pe la piata si am cumparat cartofi si o lubenita. Am facut un foc sanatos si domnul Victor impreuna cu Iulia au pregatit o tocanita cu mamaliga. Am mancat si lubenita si am incheiat seara langa foc ascultand chitara lui Ionut.

Marti, 12 iulie am facut o drumetie mai scurta ca sa ne revenim dupa ziua precedenta. La ora 8:50 ne-am urcat in autobuzul inchiriat, care a intaziat 20 de minute, si am coborat la Motel Dumbrava de unde am pornit prin Cheile Tesnei spre Moara Dracilor si stana ciobanilor facatori de mamaliga. Urcusul nu a fost greu de aceasta data. A fost chiar frumos. Caldura nu ne-a mai chinuit asa ce mult pentru ca am mers pe poteci umbrite. Din cand in cand dadeam de cate un copac pe care era lipit un anunt scris de mana ce ne incuraja sa continuam si sa ne abatem putin din drum ca sa trecem pe la stana facatoare de mamaliga delicioasa. Marcu Ionel, unul dintre ghizi ne arata de partea cealalta a cheilor o poteca abia vizibila si ne spune ca aceea era poteca austro-ungarilor, cheile fiind granita. Ni s-a parut incredibil faptul ca acea poteca era sapata in stanca intr-o zona foarte neprietenoasa. Am poposit cateva minute la Moara Dracilor si ne-am continuat urcusul domol spre stana cu mamaliguta. La stana am fost intampinati de ciobanita care avea ceaunul cu mamaliguta pe foc. Am impartit o portie cu Adi Rosca, un coleg de excursie si ne-am dat seama ca a meritat pe deplin efortul de a ajunge acolo. Mamaliga era servita cu 3 feluri de branza intr-o cantitate impresionanta, dupa cum zicea ciobanita, portie pentru oameni sanatosi.

Intoarcerea s-a facut pe acelasi drum pana la sosea. De acolo am plecat 1.2 km inspre statiune pana la un pod peste Cerna, pe care l-am traversat si am pornit spre cascada Vanturatoarea. Inca de la inceput urcarea a fost "nemiloasa", dar s-a mai domolit si am ajuns destul de repede la cascada, 45 minute. Cascada aceasta este cunoscuta pentru faptul ca datorita vanturilor ce bat necontenit si sufla firul de apa transformandu-l intr-o ploaie. Din nou, intoarcerea a fost pe acelasi drum pana la pod de unde am coborat la Cerna si ne-am balacit pana a venit autobuzul dupa noi si ne-a dus inapoi in statiune. Am facut foc din nou si am stat pana tarziu ascultand muzica din masina lui Cristi.

Miercuri, 13 iulie a fost zi de pauza asa ca am decis ca sa profitam pe deplin de aceasta zi si sa mergem la 7 Izvoare ca sa ne balacim si sa stam cu burta la soare. Ne-am intors seara si am incheiat mai repede decat ne-am fi dorit pentru ca eram foarte obositi.

Joi, 14 iulie am plecat din nou in Muntii Mehedinti. Am plecat de pe platoul Coronini, in statiune pana la uzina electrica. De acolo a inceput urcusul "nemilos" care a durat aproximativ 2 ore. Am urcat prin Poiana Saua Padina si am intalnit un drum forestier unde am facut dreapta pana la Susoare - un izvor plin de mormoloci. Acolo ne-am adapat si am rumegat ceva paine cu pateu si ketchup. Am mai continuat putin pe drum, dupa care am intrat in dreapta in padure si am inceput sa coboram. La izvorul Jelerau am facut o pauza si am coborat spre Crucea Alba. Cu toate ca a fost cod galben de canicula, nu ne-am prea topit pentru ca am mers mare parte din drum prin padure si apa a fost suficienta.

Ajunsi in statiune, ne-am balacit in Cerna. Am mancat o bunatate de ciorba facuta de data aceasta la primus, dar tot in ceaun, si ne-am petrecut restul serii sub lumina lunii pline.

Vineri, 15 iulie am luat din nou autobuzul pana la km 20.8. De acolo trecem o punte peste Cerna si urcam pe o poteca ingusta, incurajati de mesajele religioase scrise pe niste bucati de scandura lacuita si batute in cuie pe trunchiul copacilor. Trecem de casa lui Ghituica, un localnic cu un sfarsit tragic. Casa este de piatra si a mai ramas din ea doar fundatia si cateva resturi din ziduri. Ajungem la niste scari din lemn care ne ajuta sa urcam stanca. Aceste scari au aproximativ 4 metrii inaltime si sunt in numar de 4. Mai urcam putin si poposim intr-un punct de belvedere asupra vaii Cernei. Continuam in urcare usoara pana la biserica din Scarisoara unde mai facem o pauza. De acolo mergem pana la scoala din Inelet unde poposim ca sa ne umplem burtile cu ciresele negre ramase neculese. Toata lumea mananca din belsug dupa care plecam pe poteca ce ne poarta prin gospodaria de langa scoala. Dam de un drum mai larg pe care il parasim spre stanga si coboram pana la un podet peste Cerna. Din nou ne balacim, dupa care ne urcam in autobuz si ne intoarcem in statiune. Ne oprim la mici si bere dupa care mergem la corturi si reluam activitatile cu care am inceput sa ne obisnuim.

Sambata, 16 iulie a fost ultima zi de traseu si ghidul ne-a pregatit un traseu mai usor. Am pornit spre izvorul de la care ne-am alimentat cu apa proaspata de-a lungul intregii excursii si am continuat pana in Poiana Cu Peri, dar fara peri, doar cu un dud si am coborat pe la Foisorul Rosu, Stanca Sisi si am facut o scurta baie in caditele cu apa termala de pe malul Cernei. Am luat pranzul in statiune si ne-am urcat in masina si am plecat sa vedem Dunarea la Orsova. Am petrecut ultima seara din concediu in fata focului si la dansand pe muzica oferita de Ionut si d-nul Muzicuta.

Duminica, 17 iulie ne-am trezit devreme si am impachetat. Am plecat spre Arad, Deva si Brasov. Si astfel s-a incheiat excursia noastra la Herculane. Si nu am apucat sa facem o spirala...

Concluzia noastra este ca Romania nu merita o statiune ca Herculane si nici Herculane nu merita sa fie intr-o tara ca Romania. Poate ajunge Romania sa fie executata silit si ajunge aceasta statiune pe mana nemtilor ca sa o transforme in perla Europei.

Hai la pedalat pe Omu - ver3

2011-06-21T08:36:00.003+03:00

Dragi tovarasi si pretini,

Planurile s-au schimbat dramatic, in sensul ca, din cauza vremii total nefavorabile, am amanat excursia pe finele lunii Iulie. Inca nu am stabilit o data exacta, dar cand voi face acest lucru, voi posta din nou invitatia.
Decat sa facem o excursie prin ploaie si sa nu vedem nimic din cauza norilor, mai bine stam pe fundul nostru acasa si lasam raceala pe alta data. Muntele nu pleaca nicaieri, deocamdata.

Planul de traseu a ramas acelasi, dar mai poate suferi unele modificari in functie de preferintele participantilor:

Mergem pana in Sinaia cu masinile personale si gasim loc de parcare pe undeva, cel mai probabil in afara localitatii, in directia de pedalat, posibil la Cuibul Dorului;
Dupa ce lasam automobilele, ne urcam pe biciclete si urcam spre cabana Piatra Arsa unde poposim putin;
De acolo plecam spre cabana Babele unde admiram turistele in tocuri;
Continuam spre Varful Omu (2505m) unde facem o pauza putin mai generoasa ca sa ne reincarcam cu energie;
Coboram spre Babele;
Coboram pana la Hotel Pestera si ne indreptam spre Lacul Bolboci;
De la Bolboci incepem din nou urcarea pana la intersectia cu drumul spre cabana Piatra Arsa;
Coboram la masini si incheiem ziua obositi dar cu amintiri frumoase.

Am incropit si o harta cu drumul ce dorim sa-l urmam.

Bike route 1068172 - powered by Bikemap

Traseul nu este unul usor, dar este foarte frumos. Daca aveti bicicleta, conditia fizica necesara pentru a o folosi pe munte si un weekend liber, va invit sa ma insotiti in aceasta aventura.

O sa revin cu detalii pe masura ce le mai stabilim.

Maraton Medieval Medias 2011

2011-06-12T10:49:00.002+03:00

IMPOSIBILUL EXISTĂ DOAR ÎN GÂNDUL TĂU

PARTICIPĂ ȘI AI SĂ VEZI CĂ POȚI

Ieri s-a desfasurat a 7-a editie a Maratonului Medieval Medias, un eveniment asteptat cu sufletul la gura de toti impatimitii mountain bike-ului. MMM este un fel de Tour de France al MTB-ului in Romania.

Anul trecut, concursul a primit o lovitura serioasa din partea vremii care a creat un noroi urat pe traseu in prima parte si furtuna de la sfarsitul concursului a dat lovitura de greatie. Toti participantii au fost de acord ca a fost unul din cele mai grele lucruri ce le-au facut in viata lor si ca nu cred ca este posibil ca lucrurile sa fi mers mai rau. Totusi, moto-ul concursului spune multe.

Cu doua zile inainte de concurs, toata Romania a intrat in cod galben de ploi. Toti concurentii inscrisi la MMM au stiut ca ii asteapta clipe grele. Unii au decis ca sa economiseasca benzina si energia si sa stea mai bine acasa si sa-i lase pe altii sa sufere. Altii s-au incapatanat sa se prezinte la start si sa se lupte cu noroiul, catalogat ca fiind cel mai urat din tara. Cu regret spun, ca si eu am fost in a doua categorie. M-am asezat la start alaturi de Razvan si Liviu si am luat startul in cea mai grea competitie din viata mea. Stiam ca o sa ma astepte momente dificile, dar am fost increzator.

Organizatorii au decis ca sa modifice putin traseul si sa scoata prima urcare si ne-au bagat prin alta parte care a fost chiar OK. Mi-am zis ca nu e chiar asa de rau pe cum mi-am imaginat. Pe coborare am realizat ca nu sunt pregatit pentru un astfel de concurs. Inainte de concurs am ales sa pun pe roata spate un cauciuc Continental Speed King uzat in locul unui Maxxis Larsen TT uzat din cauza ca primul avea crampoanele mai bine definite pe margine si asta m-ar ajuta in curbe. Dar nu m-a ajutat chiar deloc. Pe urcare nu aveam aderenta deloc si pe coborari nici atat. Si in loc sa castig locuri in coborare, am pierdut. Asa ca m-am decis sa las primele locuri altora si sa incerc sa trec cat mai bine peste orele de concurs. Lucrurile nu s-au petrecut asa cum am planuit nici de data asta. Noroiul a fost in cantitati epice si extrem de lipicos ca nu mai faceam fata. La un moment dat, un alt concurent, partener de suferinta, a zis: "culmea noroiului: sa impingi de bicicleta la vale". Si chiar asta s-a intamplat. Indiferent pe unde alegeai sa mergi, prin aratura sa pe "drum" rotile s-au incarcat asa de mult incat nu mai puteai inainta. Bicicleta a devenit imposibil de ridicat si singura cale de scapare era sa te opresti sa-ti bagi mainile in noroiul de consistenta gletului si sa incerci sa-l scoti de pe roti ca sa permiti rotii sa se mai invarta de doua ori prin noroi si sa se incarce iar. Asa, pe 500 de metrii in coborare am pierdut aproape jumate de ora.

Aproape de sfarsitul calvarului s-a instalat si o durere de capatana, proportionala cu dificultatea traseului. Cu greu, am reusit sa ajung la finish si sa halesc niste analgezice. Dupa cum era de asteptat, la zona de spalat bicicletele era nebunie mare. M-am bagat si eu pe acolo ca sa clatesc putin zonele unde se va aseza bicicleta pe suport. Mi-am luat diploma, am mancat gulasul si, cu coada intre picioare, am plecat spre casa jurandu-mi ca nu voi mai participa la asemenea curse niciodata.

Acum, dupa un somn bun, imi vin in minte cuvintele lui Roni: "nu exista vreme rea, tu nu esti bine pregatit". Sunt convins ca daca aveam anvelopele potrivite, viata imi era mai usoara. Nu as fi castigat, dar sigur as fi venit mai usor si mai repede la finish, scurtand astfel calvarul. Poate, pe viitor, o sa achizitionez un set de anvelope de noroi, special pentru situatii de genul.

Partea buna, este ca nu m-am accidentat si inca nu am constatat nici o defectiune la bicicleta. Daca nu se rupe nimic dupa ce o spal (cum s-a intamplat anul trecut) o sa ma consider fericit ca am reusit sa fac ceea ce mi-am propus - sa supravietuiesc. Saptamana trecut am castigat si acum am supravietuit.

Mai multe poze:

https://picasaweb.google.com/florin.capilnean/MaratonMedievalMedias2011#

https://picasaweb.google.com/118014655582653133724/MaratonulMedievalMedias2011#

Un filmulet facut de un alt concurent:

Duatlon Tara Barsei

2011-06-04T22:08:00.009+03:00

Acum vreo 2 ore am ajuns acasa de la Duatlonul Tarii Barsei si m-am gadit sa va ofer ultimele informatii cat sunt calde. Pe scurt, sunt fericit. Cine ma cunoaste stie despre ce vorbesc :)

Dimineata a inceput frumos cu un soare ce te facea sa zambesti si sa te gandesti ca va fi o zi minunata. La ora 7:15 am plecat cu bicicleta pe masina spre Rasnov ca sa iau startul intr-un duatlon ce promitea multe. Am scris despre el acum ceva vreme - http://iusufachi.blogspot.com/2011/05/pre-duatlon-tara-barsei.html. Am ajuns in apropierea startului si am fost anuntati de catre o domnisoara care facea parte dintre organizatori ca este indicat sa nu intram in zona startului cu masina pentru ca se lucreaza si s-ar putea sa avem neplaceri. Asa ca am lasat masinile in fata casei unui domn care ne-a mai primit acolo de cateva ori. Am luat-o la pas pana in zona de start si ne-am confirmat inscrierea, ne-am luat cipul si punga cu pliantele sponsorilor concursului. M-am incalzit putin si pe la ora 9:30 am luat startul la proba de bicicleta. S-a plecat tare, dar nu asa de tare pe cat m-am asteptat. Am plecat printre primii si am ales sa imi pastrez pozitia pentru ca stiam ce ma va astepta. Dar, spre surprinderea mea, cei din fata mea au fost cam lenti si am intrat in depasire, trecand de 2 adversari, dintre care unul cu mine in categorie. Stiam ca cine va ajunge primul in varful dealului va avea o viata mai usoara asa ca am tras ca sa ma distantez de restul si sa-i ajung pe primii. De distantat am reusit, dar de ajuns pe primii, nu. Am lasat putin mai moale ritmul pentru ca inima muncea din greu. Pe coborare m-am mai relaxat, dar a urmat iar urcare si iar urcare. Am inceput sa vad adversari in spatele meu si marit ritmul distantandu-ma iar. In apropierea Poienii Cristianului am consumat un gel care m-a mai pus pe picioare si am rezistat pe zona luuunga de push-bike. De acolo nu a mai fost asa de greu. In Poiana Mica am fost informat ca sunt primul in categorie, cei din fata fiind la avansati individual, asa ca m-am dezlantuit pe placa mare pana la portiunea de urcare pe sosea. Acolo am aruncat un ochi in spate si am vazut ca nu ma vaneaza nimeni asa ca am folosit ocazia ca sa imi mai revin ca sa intru in forta pe urmatoarea urcare. Am inceput sa ma intalnesc cu concurenti de la categoriile de amatori care au facut tura cu 10 km mai scurta decat mine. Am trecut de Bisericuta Paganilor si am reusit sa ma imprastii intr-o zona cu 1m patrat de noroi. M-am ridicat repede si am continuat spre finish-ul ca sa-i dau cipul lui Marius. In zona de tranzitie am descalecat si Marius mi-a confirmat ca am ajuns primul. Mi-am schimbat incaltarile, am luat betele si am pornit cu casca pe cap in proba de alergare, asa cum mi-am promis ca o sa fac. Asta a luat lumea cam prin surprindere si nu au stiut ce se intampla. Prima urcare mi-a demonstrat ca sunt obosit si ca nu sunt un Iron Man. Tot acolo am fost depasit de alergatorul de la a doua echipa ce a ajuns la finish. Am vazut ca nu se joaca si ca planuieste sa recupereze diferenta data de mine. In poienita cu bancuta am facut dreapta si dupa 50m (asa cum am fost informat de orbanizatori si la start si in punctul de control) am facut dreapta pe o poteca ce se abatea de la drum. Am continuam in ritmul care il puteam duce si, spre surprinderea mea, il vad pe alergatorul ce ma depasise ca vine in alergare spre mine. Asta a insemnat ca gresit traseul si ca a facut bucla in sens invers, lucru ce incalca regulamentul concursului. Mi-am vazut de alergarea mea si in apropierea Bisericutei Paganilor am depasit 2 concurenti care, cred ca erau de la stafeta amatori. Pe plat si pe coborari mergea bine, dar pe urcari simteam oboseala si o lasam mai moale. Tot asa am continuat pana la finish unde am fost intampinat cu urale de catre Marius si galeria sa. M-au felicitat si mi-au spus ca suntem pe 2. Amandoi il vazusem pe alergatorul care a ajuns primul ca a incurcat traseul si am decis ca sa incercam sa profitam de gresala lui si sa avansam pe prima pozitie. I-am comunicat lui Paul, unul din organizatori, ce ne-a confirmat acest lucru pentru ca si el s-a intalnit pe traseu cu alergatorul ghinionist. A zis ca o sa se consulte cu ceilalti organizatori si ca o sa ia o decizie.

Ne-am invartit prin zona startului, am mancat paste oferite de organizatori si ne-am adapostit de furtuna care ne-a luat prin surprindere. Dar intr-un final a iesit soarele si s-a facut premiera unde am fost anuntati ca, din cauza ca au gresit traseul la proba de alergare au fost descalificati cei ce au ajuns inaintea lui Marius, asa ca am urcat pe prima treapta a podiumului. Cred ca asta este cea mai fericita zi din viata mea de sportiv amator. Nu am nevoie de alta confirmare ca antrenamentul facut este cel bun.

Sper ca nu este ultimul rezultat asa de bun. Concursurile pe anul asta abia au inceput asa ca vedem ce urmeaza.

Vreau sa ii rog cu aceasta ocazie pe adversarii nostri care au fost descalificati sa nu se supere, pentru ca si ei ar fi facut acelasi lucru, daca ar fi fost in situatia noastra. Nu am cerut sa fie descalificati ci doar penalizati pentru gresala facuta. Sunt convins ca anul viitor nu se va mai repeta aceasta situatie si o sa ne batem pe acelasi teren.

Multumesc sponsorului nostru - Avantec Plastic Molds - pentru increderea si ajutorul acordat. Team-buildingul de ieri ne-a ajutat ca sa sudam echipa mai bine si sa scoatem un rezultat cu care poate firma sa se mandreasca.

Lichidare stoc Sportsworld

2011-05-27T16:18:00.000+03:00

Tocmai am fost pe la Gavin la Sportsworld ca sa cumpar niste geluri pentru Duatlon Tara Barsei si m-a anuntat ca de luni, 30 iunie, planuieste o lichidare de stoc masiva si ca va face reduceri mari de preturi ca sa faca loc pentru colectiile mai noi.

Asa ca, va spun si eu voua, scoateti banii de sub saltea si mergeti la Sportsworld ca merita. Am vazut si eu o pereche de incaltari de trail-running ce, in varianta actuala, sunt la 449 si Gavin mi-a spus ca vor fi pe la 350. Si partea frumoasa este ca are si marimea mea. Sper totusi sa nu mi-o ia cineva inainte :)

Mai jos puteti vedea cateva dintre produsele ce le-as cumpara eu si care vor fi la pret redus.

Pre Duatlon Tara Barsei

2011-05-24T22:11:00.000+03:00

Acum ceva vreme am dat peste o informatie despre un concurs ce se va desfasura foarte aproape de mine, si anume, Rasnov. Initial nu i-am dat prea mare importanta pentru ca este un duatlon si eu m-am antrenat pentru maratoane de MTB, dar avand experienta de la Duatlon Cetatea Brasovului din 2010 am decis sa-l anunt pe Marius, stafeta mea si coleg de birou, si sa facem o incerare. Am vorbit si cu domnul director despre acest concurs si am obtinut si o sponsorizare. Acest lucru ne-a motivat si mai mult. Dupa aceasta a urmat si succesul de la duatlonul de la Sfantu Gheorghe si am devenit din ce in ce mai hotarat ca sa particip si sa scot un rezultat bun. Am decis ca, impreuna cu Marius, sa ne inscriem la categoria stafeta avansati si sa incercam sa daramam concurenta :)

Am luat legatura si cu Paul, unul dintre organizatori, si l-am rugat sa ma ia cu el cand o sa mai mearga pe traseul ca sa fac o recunoastere. Sambata, 14 mai am fost cu Iulia in recunoasterea traseului de alergare - proba lui Marius si duminica, 15 mai, impreuna cu Paul si cu alti membrii ai asociatiei Floare de Colt la curatarea traseului de MTB. Traseele de alergare si MTB m-au lasat profund impresionat.

In zilele urmatoare am suferit din cauza vremii ce nu mi-a permis sa merg pe traseu, dar spre sfarsit am reusit sa fac o alergare pe traseul de concurs. Traseul este incredibil de frumos, dar este dificil. Urcarile sunt multe si abrupte si necesita o conditie fizica buna pentru a fi abordate competitiv. Prima urcare este absolut descurajanta datorita dificultatii acesteia, dar dupa ce treci de aceasta, lucrurile devin digerabile. In weekend am reusit sa fac tot traseul de MTB. Nu este lung, 26km - avansati, dar este foarte dificil deasemenea. Organizatorii si-au propus sa ne ofere un traseu frumos dar care sa separe copiii de barbati si au si reusit acest lucru. Spre deosebire de celelaltate concursuri din tara, acesta ofera mult mai multe catarari, mai scurte si mai abrupte. Terenul variaza de la drumuri forestiere la poteci marcate si nemarcarte la portiune de sosea si trasee de motocros. Dupa o urcare sanatoasa ai ocazia sa-ti tragi putin sufletul dupa care urmeaza inca o urcare si inca una si inca una. Bineinteles ca nu lipsesc portiunile de push-bike, valabile pentru oricine. Dar nu este doar chin. Privelistile sunt extrem de frumoase. Ai ocazia sa vezi Bucegiul si Piatra Craiului in toata splendoarea lor, sa cobori pe single track-uri la o viteza ametitoare, sa iti invingi limitele pe rampe diabolice.

Parerea mea personala este ca traseul de MTB este cel mai frumos din care am vazut pana acum. Intrece chiar si bike park-ul in Maribor, care pana acum, era pe primul loc pe lista mea. 26 km pare putin, dar va promit ca va scoate ce e mai bun din voi. Traseul de la proba de alergare nu am cu ce sa-l compar, dar credeti-ma ca merita.

Planul meu pentru acest concurs este ca sa fac proba de MTB in cel mai scurt timp posibil dupa care sa incerc sa-l insotesc pe Marius in proba de alergare. Sper din tot sufletul ca sa pot face acest lucru si sa trecem impreuna linia de sosire, dar sunt convins ca este doar un vis frumos. Vreau sa ma conving inca o data ca antrenamentul din iarna aceasta a fost unul corect si bun.

Multumesc sponsorului nostru Avantec Plastic Molds pentru ajutorul financiar pentru acest concurs si pentru preocuparea pentru evolutia noastra pe plan profesional.

Mai multe detalii despre acest concurs si poze de pe traseul puteti vedea pe site-ul concursului: http://duatlontarabarsei.ro/

Daca nu v-ati inscris inca, faceti acest lucru si va garantez ca o sa va placa.

Duatlon Sfantu Gheorghe

2011-05-08T18:38:00.000+03:00

Astazi, 8 mai 2011, pe o vreme pe care nu ai scoate nici un caine afara niste nebuni, printre care m-am numarat si eu, au alergat si au pedalat, dupa care iar au alergat de le-au iesit ochii din orbite.

La Sfantu Gheorghe, cu ocazia zilelor orasului, s-a organizat un duatlon. M-am gandit ca ar fi un prilej bun ca sa imi incep sezonul si sa vad daca antrenamentele facute pana acum au fost bune. Mi-am pus slick-urile pe bicicleta, am intors pipa, am comprimat furca si toata saptamana dinaintea concursului m-am pregatit psihic pentru provocarea de la sfarsitul saptamanii.

La ora 7 cand m-am trezit am constatat cu stupoare ca ninge. M-am gandit de 2 ori, daca are rost sa ma supun chinurilor aferente vremii proaste si, cu inima stransa, am decis ca trebuie sa merg pentru ca mi-ar parea rau daca nu as incerca. Pe ploaie am pus bicicleta pe masina si am plecat spre Sfantu Gheorghe. Pana am ajuns acolo, ploaia s-a oprit, dar frigul a ramas (1 grad Celsius).

Mi-am pus bicicleta pe pozitie, mi-am pregatit incaltarile si la ora 10:15 am plecat in alergare.

S-a plecat intr-un ritm nebunesc. Am ramas printre ultimii si m-am gandit ca o sa fiu norocos daca nu o sa fiu ultimul. Treptat, concurentii au redus ritmul si am reusit sa depasesc cativa. Inima batea cu putere, gata sa-mi sara din piept, plamanii lucrau la capacitate maxima - ritm normal de concurs. La sensul giratoriu dinspre Valcele am inceput urcarea. Acolo m-am simti mai bine pentru ca am vazut ca se incetineste si am mai avansat o pozitie. Primii se intorceau deja spre punctul de start si asta era deprimant.

Am ajuns din nou la start, mi-am schimbat incaltarile in graba, m-am chinuit cu casca si am plecat cat am putut de repede pe traseul de bicicleta.

Cu coada ochiului am vazut un adversar care a ajuns dupa mine de la alergat si a reusit sa plece inainte. L-am vazut in fata mea cam la 200 de metrii si mi-am zis ca pot sa-l ajung. Pe bicicleta eram in elementul meu. Am luat pozitia aerodinamica si am inceput sa macin asfaltul. Pe urcarea de dupa sensul giratoriu toti au scazut ritmul asa ca am atacat depasind 2 adversari, printre care si zmeul care ma depasise la tranzitie. Totusi, zmeu avea cursiera si eu un mtb cu cauciucuri de sosea, si s-a plasat in coada mea dupa care m-a depasit. Dar nu m-am lasat mai prejos si m-am bagat in trena. Am mai facut cateva schimburi, dar tot el a ramas in fata in final. Pe intoarcere am mai intalnit un adversar pe cursiera cu care ne-am cam luptat ceva, dar, putin inaintea sensului giratoriu, am sprintat lasandu-i pe amandoi in urma. Tranzitia a fost mai rapida, dar am ramas cu casca pe cap pastrandu-mi postura de ciclist. Primii pasi au fost criminali. Ma simteam ca un prunc care tocmai s-a ridicat in doua picioare si incearca sa faca primii pasi.

In fata mea, pe la 50-100 m era un adversar care, se pare, avea cam aceleasi probleme ca si mine. Mi-am pus in cap sa ma tin cat de mult posibil de el si sa lupt pana la final. Am inceput sa ma apropii si la sensul giratoriu ne-au despartit doar cativa metrii. Pe urcare ne-am intalnit cu primii, care erau doar 2. Ma luptam pentru locul 3. L-am depasit pe colegul de suferinta si am marit ritmul pe coborare. Sunetul pasilor lui s-a auzit din ce in ce mai slab pana in momentul cand am vazut linia de finish. Atunci l-am simtit in spatele meu si am sprintat cat ma tinut inima si picioarele si am trecut linia de sosire la un metru in fata lui - al treilea.

Lumea mi-a confirmat ca am ajuns al treilea si asta mi-a alinat oboseala. Cel mai bun rezultat. Antrenamentul a fost reusit.
Putin in urma mea a venit si Liviu si l-am condus pana la finish. Amandoi suntem invingatori. Ne-am depasit pe noi insine si pe alti concurenti, in ciuda vremii capricioase.

Pana au ajuns si restul concurentilor ne-am schimbat de hainele ude. Liviu cu tatal sau au ramas la linia de start iar eu cu Iulia am plecat in recunoastere printre tarabele din jur. La intoarcere, Liviu si cu tatal sau imi faceau semne sa vin repede. Cum am ajuns, mi-am auzit numele si pozitia - locul 2 la categoria de varsta. Inima mi-a sarit din piept de fericire. Am primit o diploma si un trofeul, am facut poze alaturi de ceilalti invingatori si m-am retras in extaz. Nu imi venea sa cred ca am reusit sa scot un rezultat asa de bun. La plecare ma gandeam ca poate nu o sa reusesc sa termin, dar se pare ca mi-am intrat in forma si am reusit sa fac o treaba buna. Si Liviu a avut o surpriza. A terminat pe locul 3 la categoria lui.

Vreau sa-i multumesc Iuliei ca a fost alaturi de mine si ca m-a incurajat in momentele cand nu eram sigur daca vreau sa particip sau nu, dar si pentru pozele frumoase. Vreau sa-i mai multumesc si lui Victor - tatal lui Liviu - ex. coleg de birou, pentru ajutorul de la tranzitie. Fara ajutorul lui nu as fi reusit sa ma descurc asa de repede.

Si micii au fost fantastici :)

Maine o sa cer sponsorizare domnului director. Daca rezultatul o sa fie favorabil revin cu detalii.

Brasov - Predeal - Rasnov - Poiana Brasov - Brasov

2011-04-17T16:10:00.002+03:00

Spre surprinderea mea, ieri dupa ce ne-am intors de la zapada am vazut ca cerul se insenineaza. Semnele erau bune si in dimineata asta cand am deschis ochii am observat soarele care imi incalzea fața si ma invita la o iesire cu bicicleta. Am sarit din pat si am pregatit bicicleta si la 8:54 am iesit pe usa. Pana am ajuns la parter mi-am si facut planul pentru tura: Predeal - Rasnov - Poiana Brasov. Asfaltul era uscat, dar era putin cam frig.

Incepand de la Timisul de Sus asfaltul nu mai era uscat din pricina zapezii de pe marginea drumul ce se topea de la caldura soarelui. Am incetinit ritmul ca sa nu ma stropesc, dar ma cam plictiseam asa ca am ingnorat umezeala pe cat de mult posibil. Traficul de pe DN1 a fost exact asa cum il stiam, salbatic si murdar, dar privelistea facea ca totul sa se merite. Cand am trecut pe la Cotul Donului pulsul mi-a crescut de la amintirea amenzii luate anul trecut. De data asta nu a fost politie pe acolo. De cand m-au oprit pe mine nu am mai vazut vreun echipaj pe acolo. Cred ca am fost singurul fraier care a picat in capcana.

Inainte de intrarea in Predeal am vazut si o masina de politie care pandea din spatele unui santier ce bloca banda de urcare. La iesirea din Predeal, unde am facut dreapta spre Rasnov, mai era inca un echipaj care prinsese 3 "muste" in plasa. Drumul spre Rasnov era uscat, spre norocul meu si l-am putut savura mai bine. Urcarea a fost usoara si coborarea ametitoare. Mi-au cam inghetat degetele pe ghidon dar s-a meritat.

In Rasnov am facut dreapta si am intrat pe drumul Poienii. Pana in Poiana a fost in mare parte uscat, dar coborarea pana in Brasov a fost uda rau. Nu am mai avut nervi ca sa franez si sa trec usurel prin balti asa ca am mutat pe placa mare si am pedalat cat de tare m-au tinut picioarele. Am terminat si apa pana am ajuns in Livada Postei si m-am indreptat spre casa infometat pentru ca am sarit peste micul dejun. Acasa, Iulia ma astepta cu prazul pe aragaz si cu tiramisu in frigider.
O duminica frumoasa.

Mai multe informatii gasiti pe profilul meu de pe Movescout.com - click pe imaginea de mai jos.

Ultima zapada?

2011-04-16T18:55:00.000+03:00

Cu toate ca vremea pare sa continue sa fie salbatica si sa ne chinuie, am decis ca in dimineata asta sa iesim putin la o plimbare in natura. Am propus mai multe destinatii si in final alegem una simpla, si anume drumul forestier pana in Poiana Brasov si intoarcere pe drumul vechi.

Cand ajungem la Pietrele lui Solomon hotaram sa schimbam planul si sa mergem spre intersectia potecii spre Valea Cetatii cu poteca spre Postavaru, asa ca facem stanga si urcam pe langa locul de intalnire al junilor (nu mai stiu care si se pare ca nici nu gasesc pe goagal). A cam nins in ultima vreme, si se pare ca s-a cam depus, mai mult decat ne asteptam. Dar se pare ca nu este vreo problema pentru incaltarile noastre joase pentru ca zapada nu pare sa fie mai mare de 4-5 cm. Am inaintat prin padure si stratul de zapada devine din ce in ce mai mare. Trece putin peste glezne in unele locuri, dar tot nu este grav. Nu ne vine sa credem ca este mijlocul lui aprilie.

Copacii se scutura de putina zapada uda ramasa inca pe crengi si asta ne obliga sa fim mai atenti pe unde calcam. Dam si de o ciuta care se face rapid nevazuta prin padure. Zapada devine din ce in ce mai mare si in unele locuri ne intra in incaltamintea care se pare ca este cam nepotrivita. Ajungem la drumul ce deviaza de la drumul forestier spre Poaiana si se pare ca aici este iarna cu adevarat. In loc sa vedem urme de iepuras se pare ca avem mai multe sanse sa vedem urmele saniei lui Mos Craciun. Intram in drum si ne afundam in zapada pana la genunchi. Se pare ca avem o problema cu echipamentul. Sunt niste urme dar nu ne prea ajuta pentru ca zapada ne intra pe sub pantaloni si in papuci. Inaintam grabiti ca sa ajungem la masina ca sa ne incalzim si sa pacalim o posibila raceala. Pe masura ce coboram stratul de zapada pare sa se subtieze, dar nu ne prea ajuta pentru ca suntem deja uzi la picioare. Tot ce putem face este sa ne grabim. Ajungem la masina si plecam spre casa cu incalzirea directionata spre picioare.

Asa zapada nu am intalnit toata iarna, nici macar in excursia de Craciun la Lacu Rosu. Trebuie sa fim mai atenti cu echipamentul data viitoare. Am subestimat vremea si am simtit asta pe propria piele mai mult decat ne-am fi dorit.

Ciudata rau clima asta... Imi place iarna, dar asta este prea lunga.

Faster, harder, better

2011-03-26T09:38:00.000+02:00

Poate stiti, sau nu, din octombrie 2010 eu alerg de doua ori pe saptamana. De anul asta am introdus un traseu de alergat mai solicitant in programul meu de antrenament, si anume traseul de MTB hobby de la Duatlon Cetatea Brasovului 2010. Motivele pentru care am ales acest traseu ar fi ca mi-am propus ca in 2011 sa reduc 3 minute din timpul in care am facut traseul in 2010 si daca alerg pe el o sa-l invat si o sa stiu cum sa-l abordez pentru a reusi. Alt motiv ar fi ca imi foloseste mult un antrenament de trail running ca pregatire pentru crossurile la care vreau sa particip anul asta. Inca nu stiu care o sa fie alea, dar o sa fie cel putin unul.

Din cauza ca traseul este destul de solicitant am ales sa-l fac o data la doua saptamani, in celelalte zile ramanand pista de alergare de sub Tampa. De obicei alerg cu Marius, colegul de servici care mi-a fost stafeta la Duatlon, dar joia asta, Marius nu s-a simti bine si a decis sa se retraga pentru a nu inrautati starea in care se afla. Partener mi-a fost Mihai care a ales sa ma insoteasca pe bicicleta. Pentru ca el putea sa mearga mai repede ca mine, nu m-am lasat mai prejos si am marit ritmul ca sa nu raman in urma asa ca nu prea i-am dat pulsului ocazia sa coboare prea mult. Pe urcari am pastrat un ritm acceptabil dar pe coborari am dat tot din mine. Traseul a fost cum nu se poate mai bun. Pentru ca nu a mai plouat de ceva vreme a avut ocazia sa se uste, dar nu de tot, exact cat trebuie ca sa fie o aderenta buna.

Din cauza ca am marit ritmul am parcurs distanta de 7.81 km mai repede ca de obicei, dar nu am simtit ca m-a stors de puteri. Am terminat tura cu aproximativ 10 minute mai repede fata de timpul cel mai bun de pana atunci.

Mihai mi-a facut cateva poze, asa ca acum am primele poze cu mine alergand. Sper ca o sa fie si altele pe la ceva competitii. Pe langa timpul bun si compania placuta m-am mai ales si cu o febra musculara sanatoasa. Nu este de mirare, pentru ca este primul efort destul de serios de anul asta. Incet, incet o sa fie tot mai multe asemenea eforturi asa incat in vara sa fiu in forma maxima si sa fiu in sfarsit multumit la sfarsitul concursurilor la care particip.

Epuizare

2011-03-22T20:14:00.001+02:00

Candle by ~BaselMahmoud on deviant ART

Acum o saptamana m-am confruntat cu un fenomen ce nu am crezut ca ma va afecta vreodata, si anume oboseala cronica datorata antrenamentului fizic. Am studiat acest fenomen, dar m-am crezut ferit. In continuare o sa va prezint cauzele principale care duc la aceasta oboseala si cum poate fi eliminata. Studiu de caz: eu.

In perioada sarbatorilor am cam facut pauza cu antrenamentele si cand am inceput din nou am realizat ca cele 2 saptamani in care am taiat frunze la caini au avut un efect dramatic asupra conditiei mele fizice. La alergat aveam plumbi in incaltari si la pedalat parca eram un fumator cu traditie. Asa ca m-am hotarat sa-mi intru cat mai rapid in forma. Pentru a putea scoate tot ce e bun din antrenamente am recurs la izotonice la fiecare efort, chiar si cele de recuperare. Fructele au devenit obligatorii si pastele mi-au furnizat carbohidrati inainte de fiecare antrenament mai serios. M-am alimentat asa cum trebuie si in aproximatov o luna am ajuns din nou in forma avuta inainte de sarbatori. Incet incet am inceput sa fac iar economie la izotonice si la fructe, dar antrenamentele au ramas aceleasi. In medie, 13-14 ore de antrenament pe saptamana. Am inceput din nou sa simt ca progresez si am cam uitat de saptamana de recuperare, fiecare antrenament fiind dus pana la pragul anaerob. De luna aceasta am inceput sa introduc si perioade scurte de antrenament anaerob. Totul bine, dar am inceput sa simt o usoara febra musculara ce nu voia sa treaca nici chiar dupa o saptamana de recuperare. Asta m-a pus pe ganduri si am accesat arhiva din creierul meu in care am stocat informatiile legate de epuizare si am ajuns la concluzia ca trebuie facut ceva.

Oboseala cronica este o stare cauzata de antrenamentul excesiv. In cazul meu a devenit antrenament excesiv datorita lipsei izotonicelor care imi dadeau forta ca sa reiau efortul ziua urmatoare. Principalele simptome ale acestei stari sunt:

lipsa entuziasmului la antrenamente;
dureri usoare persistente ale musculaturii;
articulatii inflamate;
scadere in performate;
insomnie;
dureri de cap;
scaderea imunitatii;
lipsa poftei de mancare;
etc.

Vremea s-a imbunatatit si mi-a dat ocazia ca sa ies cu bicicleta la sosea, lucru la care am visat toata iarna, dar nu imi mai venea sa ma urc pe bicicleta. Cand ma uitam la ea imi venea in minte durerea cauzata de șa, frigul care inca se facea simtit, pedalele care imi fac probleme, etc. Totusi am trecut peste aceste ganduri necurate si m-am urcat pe bicicleta si am tras mai tare ca sa imi revin, dar se pare ca am facut exact ce nu trebuia.

Pentru a putea trecere peste aceasta oboseala trebuie odihna. Daca nu este foarte grava se poate apela la odihna activa, pastrand aceleasi activitati dar scazand intensitatea exercitiilor. Aceste antrenamente usoare trebuie mentinute pana cand trec toate simptomele. Daca oboseala persista atunci trebuie masuri mai drastice precum intreruperea antrenamentului pana dispar simptomele. Masajul ajuta foarte mult pentru ca permite musculaturii sa se relaxeze si produce o stare placuta. Un film vizionat din pat cu picioarele ridicate face minuni deasemenea.

Aceasta perioada de refacere nu trebuie privita ca o risipa de energie cauzatoare de regres ci ca o oportunitate de a iesi din rutina antrenamentelor. Antrenamentul excesiv duce la epuizare si implicit la reducerea performatelor. Perioadele de odihna sunt necesare pentru ca organismul sa se refaca si sa poata reincepe antrenamentele mai intens rezultand progres.

Corona 68 Fenestela Brasov vs. Steaua Rangers

2011-02-24T19:14:00.001+02:00

Acum ceva vreme, s-a construit un patinuar fain in Brasov. Aceasta constructie a fost tinta unor scandaluri politice, dar a iesit un lucru frumos de care avea nevoie Brasovul cu multi ani inainte.

Am fost de vreo 2 ori la patinuar si am tot auzit ca sunt niste meciuri de hochei foarte faine. Pe mine nu ma prea intereseaza treburi din astea, dar am fost de acord sa-i dau o sansa. Asa ca, duminica, 20 februarie, la ora 18:30 m-am pus la coada la bilete impreuna cu Mihaela. Si la ora 19 a inceput meciul. Steaua Rangers erau in alb iar echipa locala in albastru. Imediat dupa inceperea meciului am luat primul gol. Ne-am mobilizat si am inceput sa luam jocul mai in serios, dar am mai luat un gol. Moralul jucatorilor a fost cam zdruncinat, dar galeria a inceput sa faca si ea treaba si a impulsionat baietii nostri, acestia recuperand golurile pierdute. S-a intrat in prelungiri si toata lumea spera la o victorie, dar adversarii au fost mai buni si am luat un gol care a incheiat partida. Scor final: 2-3 Corona 68 Fenestela Brasov vs. Steaua Rangers.

A fost primul meu meci de hochei si pot spune ca am plecat cu zambetul pe buze, cu toate ca rezultatul nu a fost cel dorit. Mihaela a fost incantata si ea si a inceput sa se documenteze in legatura cu acest sport, ca urmatorul meci sa nu o mai prinda nepregatita.

Maine jucam cu Miercurea-Ciuc si o sa fiu si eu in tribune.

Spinning

2011-02-13T09:55:00.005+02:00

Acum ceva vreme mi-a venit o idee, care pusa in aplicare, m-ar ajuta sa trec mai usor peste cateva din antrenamentele indoors. Ideea era urmatoarea: sa-l chem pe Mihai la mine, impreuna cu bicicleta si cu trainerul lui, si sa facem un antrenament impreuna. Si ieri am si facut-o.

Pe la ora 16:30 Mihai a fost la mine si ne-am pus cu fata la antrenorul digital care ne spunea ce avem de facut. Am pornit ceasurile si am inceput antrenamentul. Dupa cum ne asteptam, acesta a fost mai usor pentru ca am avut ocazia sa mai schimbam cate o vorba printre gâfâieli. Problema a fost ca din cand in cand ne implicam asa de tare in discutii ca ratam pauzele dictate de antrenor. Dar nu a fost tragic. Concluzia a fost ca trebuie sa mai repetam figura. Cel mai frumos ar fi fost daca aveam un garaj unde sa ne strangem mai multi si sa facem acest lucru. Poate pasul urmator.

Dupa antrenament, ne-am luat prietenele si le-am surprins cu o cina romantica la un restaurant local, cu ocazia zilei de 14 februarie. Cand ne-am asezat la masa au zis si ele ca a fost buna ideea si ca trebuie sa o mai repetam. Cred ca ele se refereau la ideea cu restarantul, mai mult decat la cea cu spinningul, dar noi am inteles ce am vrut de data asta.

De la restaurant nu am poze ca sa va arat bunatatile din care ne-am infruptat, dar am in schimb cateva poze de la antrenament.

The Tarahumara

2011-01-25T20:50:00.000+02:00

Acum ceva vreme am vazut un lucru absolut incredibil pe Discovery si astazi am gasit pe YouTube.

Pe scurt, este vorba de un trib din nordul Mexicului care au capacitatea de a alerga pana la 700km in doua zile fara oprire. Nimeni nu stie exact cum pot reusi aceasta performanta, dar toti ii admira. Va las sa vizionati filmuletul.

Craciun cu VCN la Lacu Rosu

2010-12-30T18:52:00.003+02:00

In 22.12.2010 la ora 8 ne-am urcat în autobuzul ce ne-a dus pana în Gheorghieni. Acolo am asteptat restul grupului Veniti Cu Noi si ne-am imbarcat in al doilea autobuz ce ne-a dus pana la Lacu Rosu. Acolo ne-am cazat la Vila Tusnad (nu cea cu comentarii negative). Pentru ca am fost doar 32 de participanti, nu ne-am ingramadit in camere, fiecare avand patul lui in camerele de 2-3 persoane, un lucru neobisnuit pentru excursiile cu acest grup. Camerele au fost dotate cu baie ce avea apa calda la discretie si chiar televizor.

Din pacate, vremea in aceasta excursie a fost cea cu probleme pentru ca au fost temperaturi peste 0 grade si astfel s-a topit aproape toata zapada si lacul s-a dezghetat. Doar in ultima zi de traseu a nins si ne-am putut bucura de zapada. In 28 cand am plecat a fost cea mai frumoasa zi din excursie. Soarele stralucea pe cer si parca te chema la bulgareala.

Din cauza vremii proaste nu am avut lumina prea grozava și o buna parte din pozele făcute nu au fost pe placul meu și le-am șters. Peisaje nu prea am fotografiat din cauza cetii, dar în schimb am prins cîteva portrete frumoase.

Mai jos gasiti atat pozele ce le consider eu reusite cat si cele mai putin reușite.

Veniti Cu Noi la Lacu Rosu

2010-12-16T12:04:00.000+02:00

miercuri, 22 - marti, 28 decembrie 2010 CU OCAZIA SFINTELOR SARBATORI DE CRACIUN VA INVITAM IN MUNTII HASMAS - STATIUNEA CLIMATERICA LACUL ROSU (980m) SI CHEILE BICAZULUI

Plecam din Arad in noaptea de 21/22 decembrie (marti spre miercuri), dupa noul mers al trenurilor, care intra in vigoare in 12 decembrie. Plecam cu trenul prin Teius - Tg. Mures la Gheorghieni, apoi cu autobuzul (29 km) la Lacul Rosu. Sosirea la Arad are loc in dimineata zilei de 29 decembrie. Cazarea se face la vila Tusnad numai dupa sosirea grupului cu autobuzul. Cazarea pe cele 6 nopti costa in total 150-180 lei/persoana (baie la fiecare camera, incalzire centrala, acces la bucatarie). Cheltuieli de transport (tren+autobuz): 140 lei. Masa se serveste din rucsac, cu alimente aduse de acasa sau/si la restaurantele din statiune; este magazin alimentar. Conducatori de grup: Ciuliac Ioan (tel. 0257-285.513) si Liptai Ronald (tel. 0357-426.120-seara). Sunt considerate inscrise persoanele care au depus un avans pentru cazare de 100 lei la unul din conducatorii de grup. Prioritate au cei care fac deplasarea cu grupul si stau intreaga perioada. Luni, 13 decembrie, intre orele 17 si 18 ne intalnim la Agentia de Voiaj CFR Arad pentru a cumpara bilete de tren. Costul autobuzului inchiriat se imparte la toti participantii. In cadrul drumetiilor pe care le vom organiza intetionam sa vizitam: Cheile Bicazului, Bicajelului, Cupasului, Laposului, Sugaului, varfurile Hasmasu Negru (1773m), Ucigasu (1378m), Suhardul Mic (1344m), schitul din statiune etc. Din echipamentul obligatoriu: rucsac, bocanci de munte, aparatoare de zapada, sac de dormit (cei care au), ceara pentru impermeabilizarea bocancilor, caciulita tricotata, manusi cu un deget, ciorapi din lana si bumbac, hanorac de vant, pelerina, imbracaminte calduroasa, lanterna, saci din nailon gros, un bat de schi cu rozeta (se poate imprumuta de la Roni), bidon pentru apa, slapi, rucsac de tura, jocuri de cabana, servetele umede. Participantii sunt rugati sa aduca un mic cadou pe care Mos Craciun il va oferi excursionistilor prin tragere la sorti. Dorim sa facem si o seara de videoproiectie.

Inaugurarea pistei de alergare

2010-11-21T16:34:00.001+02:00

Astazi la ora 11, niste tineri si nelinistiti, s-au intalnit sub Tampa la locul de start al pistei de alergare care tocmai a fost construita. Vremea a fost urata, dar totusi au venit si altii in afara de organizatori care incercau din rasputeri ca sa adune oameni si sa imparta tricouri. Oricine care a poposit in dreptul startului a primit cate un tricou care invita privitorul sa iasa afara si sa se apuce de treaba.

Pe la 11:30, dupa o scurta incalzire s-a plecat in alergare poposind cate putin la cele 6 statii unde fiecare a facut cateva din exercitiile indicate pe panorile explicative. Astfel frigul a fost indurat mai usor. Eu a trebuit sa fiu doar spectator pentru ca inca ma mai lupt cu premiul surpriza primit la Crosul 15 noiembrie - o raceala sanatoasa. Am fost placut surprins cand am vazut ca printre aparate au fost si bare paralele. Mi-am amintit de liceu cand ieseam ca sa trag de mine la paralele in fiecare pauza cu domnul Goia.

Sunt curios daca dispozitivele, care sunt in proportie de 90 % din lemn, o sa aiba o viata lunga... Daca o sa treaca de iarna asta fara ca sa ajunga in soba boschetarilor o sa fie bine. Oricum, cred ca o sa includ si exercitii la aparatele alea in programul meu de antrenament. In continuare, ceva poze:

aici am vrut sa pun o poza cu Mihai fumand, dar nu a vrut sa se ataseze

Faster, Harder, Stronger

2010-11-18T21:50:00.003+02:00

De cand am vazut prima data filmul Rocky I, cuvantul "antrenament" imi aduce in minte secventa cu Rocky antrenandu-se si cred ca nu sunt singurul care se gandeste la asta. Filme de genul "Rocky" ne prezinta succesul ca pe un munte in varful caruia poti urca doar cu durere, sudoare si sacrificiu. Aceste filme sunt foarte motivante, dar sa nu uitam ca sunt filme.

In continuare vreau sa arat ca antrenamentele fizice, de orice gen, pot fi frumoase si pot imbunatati propriile performatele. Cred ca nu exista om, care la un moment din viata, sa nu fi vrut sa se apuce de ceva activitate sportiva si la vazul unor sportivi seriosi sa nu se simta descurajat si sa-si bage picioarele in tot zicand "eu nu o sa pot face asta niciodata".

O cautare pe Internet a unor metode imbunatatire a formei fizice va returneaza o sumedenie de rezultate care mai de care de variate si, cel mai adesea, prima gasita este considerata ca fiind cea mai buna pentru ca este folosita de sportivi de top si garanteaza rezultate. Dar sa nu uitam ca nu suntem toti sportivi de top si daca ar fi asa de simplu sa te antrenezi, dand un search pe google, nu ar mai exista antrenori. Un antrenament corect poate sa-ti aduca foarte multe beneficii printre care reducerea in greutate (pentru cine are nevoie), imbunatatirea rezistentei cardio-pulmonare, imbunatatirea reflexelor si o stare generala placuta. Un antrenament facut incorect induce o stare de epuizare ce este descurajanta pentru absolut oricine. Omul are un instinct de autoconservare foarte bine dezvoltat si oricat de masochist ar fi tot se satura de durere la un moment dat.

Primul pas este ca sa ne stabilim niste obiective. Antrenamentele destinate pierderii in greutate sunt foarte diferite de cele destinate castigarii titlului de campion modial asa ca este bine ca sa stim ce vrem. Este foarte util ca sa facem si un consult medical in aceasta perioada ca sa vedem daca starea noastra de sanatate ne permite o schimbare a stilului de viata. Si daca totul este in ordine putem incepe. Dar cum?

Imaginea de mai sus reprezinta un an de antrenament pentru un sportiv care participa in competitii sportive. Aceste competitii pot fi: un meci de baschet din cupa liceelor, Crosul 15 Noiembrie 1987, campionatul national de Judo, Olimpiada. Nu conteaza in ce sport ne pregatim, planul este structurat la fel. In functie de obiectivele stabilite ne putem alege un plan de antrenament. Astfel, daca dorim doar sa pierdem in greutate atunci prima treapta este suficienta. Daca dorim sa ne intrecem din cand in cand cu amicii, atunci este nevoie si de treapta a doua. Daca dorim ca sa particiam ca amatori sau chiar ca profesionisti la niste competitii atunci este nevoie si de trapta a treia, a patra fiind chiar sezonul competitional.

Baza
Aceasta treapta este destinata imbunatatirii formei fizice si pregateste organismul pentru celelalte etape. Este cea mai importanta etapa pentru ca asigura "fundatia". Cu cat este mai solida aceasta "fundatie", cu atat se poate cladi mai mult in celelalte etape.

Pentru un sportiv care are in plan un sezon competitional, aceasta etapa incepe la sfarsitul sezonului competitional din anul in curs. Spre exemplu, sezonul ciclist incepe aproximativ in iunie si se termina in septembrie. Asa ca, prin octombrie putem incepe antrenamentele.

Daca scopul nostru este doar imbunatatirea formei fizice fara ca sa ne intereseze competitii, putem incepe oricand, dar cel mai bine este toamna-iarna pentru ca in aceasta etapa ardem calorii multe si dupa cum stim cu totii, in jurul sarbatorilor avem tendinta ca sa ne rotunjim.

Antrenamentele caracteristice acestei perioade sunt antrenamentele usoare la sfarsitul carora nu ne simtim obositi, ci chiar dornici sa o luam de la capat. Un exemplu de antrenament ar fi o alergare usoara in parc cu un amic purtand o discutie interesanta. Daca nu putem rosti o fraza completa inseamna ca intensitatea este prea ridicata. In cifre, pulsul trebuie mentinut in zona aerobica, aproximativ intre 70-80% din pulsul maxim. Daca avem un monitor cardiac putem controla intensitatea dupa valoarea pulsului. Daca nu, este foarte bine si cu testul frazei. Oricum, garantez ca daca nu sunteti obisnuiti cu astfel de antrenamente o sa simtiti ca trisati si ca nu faceti nimic productiv, dar este chiar opusul. Intr-un antrenament din acesta usor ardeti mai multe calorii decat intr-un antrenament cu intensitate mare si imbunatatiti rezistenta la efort fara sa va simtiti obositi. Daca aveti un monitor cardiac puteti observa la sfarsitul acestei perioade ca la acelasi puls ca si la inceput puteti face mai mult.

Crestere 1
In aceasta perioada incepem sa cladim pe fundatia construita anterior. Reducem numarul antrenamentelor usoare, dar le crestem usor in durata. Gradual introducem niste antrenamente mai dificile care sa trezeasca organismul si sa-l pregateasca pentru ce va urma. Un exemplu de astfel de antrenament ar fi o alergare pe un traseu montan usor in ascensiune sau un rulaj usor cu bicicleta pe un traseu in ascensiune. Numarul acestor antrenamente nu trebuie sa depaseasca 30% din numarul de antrenamente din aceasta perioada. In aceasta etapa apare un nou tip de antrenament - antrenamentul de recuperare. Aceste este caracterizat de o intensitate mai scazuta decat antrenamentele usoare din etapa de baza. Un exemplu ar fi o drumetie pe un traseu turistic sau o alergare usoara sau plimbare cu bicicleta prin jurul orasului evitand efortul cu orice pret. Aceste antrenamente trebuie facute dupa un antrenament mai dificil.

In aceasta etapa observam o evolutie pronuntata in forma fizica depasindu-i pe cei care se antreneaza dupa ureche. Cand ceilalti gafaie noi putem sprinta.

Crestere 2
Aceasta etapa este dedicata celor care au in fata in sezon competitional. In aceasta perioada construim acoperisul pe zidurile contruite in etapa anterioara. In aceasta etapa reducem si mai mult numarul antrenamentelor usoare, dar se crestem durata astfel incat sa fie aproximativ aceeasi ca si in competitia in care vrem sa participam. Pastram si antrenamentele "mai dificile" din etapa precedenta si introducem antrenamentele maximale. Aceste antrenamente sunt scurte, dar de o intensitate foarte mare. In cifre: aproximativ 80-90% din pulsul maxim. Scopul acestor antrenamente este de a simula moemnte dificile din competitia in care vom participa, spre exemplu, o catarare importanta sau chiar sprintul final. Durata acestor eforturi trebuie sa fie mica pentru ca induc o stare de oboseala pronuntata. Inainte si imediat dupa un astfel de efort trebuie facuta o incalzire, respectiv o revenire serioasa pentru a preveni aparitia carceilor sau altor efecte nedorite. Ziua urmatoare dupa un astfel de antrenament este obligatoriu destinata antrenamentului de recuperare.

Max
Aceasta este ultima etapa - sezonul competitional. In aceasta etapa trebuie sa mentinem nivelul atins in etapa anterioara. Daca la sfarsitul saptamanii avem o competitie atunci acea saptamana este rezervata antrenamentelor de intensitate medie-usoara. Trebuie sa ne hranim sanatos, sa bem multe lichide si sa ne odihnim. Doar asa vom fi in forma maxima in competitia pentru care ne-am pregatit.

Ordinea acestor etape este extrem de importanta. Daca o modificam, dam peste cap tot planul de antrenament iar rezultatele nu o sa fie mai slabe decat daca urmam ordinea corecta. Daca sarim peste prima etapa - baza o sa fim capabili de eforturi mari dar de intensitate scazuta. Spre exemplu, daca participam la un maraton de mountain bike pe o distanta de 90 km, in primii 10 km o sa putem depasii foarte repede multi concurenti si putem urca orice panta in viteza, dar sansele ca sa reusim sa terminam competitia sunt extrem de mici pentru ca ne vom extenua rapid. Daca facem doar baza atunci vom fi capabili sa facem efort un timp indelungat, dar il vom face la intensitate mica. Nu vom putea sa urcam la fel de repede panta ca si ceilalti, dar in momentul cand cel ce a sarit peste prima etapa de antrenament cedeaza, noi continuam. Cei din aceasta categorie sunt cei care termina o competitie de anduranta in a doua jumatate, dar sosesc cu zambetul pe buze.

Un aspect ce nu l-am abordat si nici nu o sa o fac este alimentatia. Pentru rezultate bune este necesara si o alimentatie corecta. Pentru acest lucru este necesara consultarea unui expert. In general, mancarea sanatoasa nu este gustoasa, dar este sanatoasa.

Concluzii
Indiferent de obiectivele noastre, fie ca vrem sa slabim sau sa castigam Olimpiada, trebuie sa intelegem si sa punem in aplicare un plan de antrenament. "Usor", pentru un atlet de performanta inseamna altceva decat pentru un amator dornic sa scape de cateva kilograme puse dupa sarbatori, dar acest "usor" este la fel de important pentru amandoi. Orice plan de antrenament trebuie inceput "usor" si vom vedea ca vom progresa si vom fi capabili de mai mult.

Miscarea este singura care poate imbunatati forma fizica. Orice alta metoda este absurda. Pastilele ne distrug stomacul si in momentul in care intrerupem revenim la forma initiala foarte repede. Dieta ne face morocanosi si pofticiosi iar dispozitivele electrice consuma curent.

Despre antrenamentele cicliste ce le puteti face in perioadele descrise mai sus puteti consulta site-ul M-BIKE, sectiunea TRAINING.

Pista de alergare de sub Tampa

2010-11-17T18:18:00.003+02:00

Brasovul are un nou spatiu amenajat pentru sport in aer liber: traseul de alergare si exercitii fizice «Cetatea Brasovului», la Poalele Tampei

Asociatia Cetatea Brasovului are bucuria sa anunte finalizarea lucrarilor la proiectul de mult asteptat – Pista de alergare de la Poalele Tampei – castigator in luna ianuarie 2010 al programului de responsabilitate sociala al companiei Petrom, Tara lui Andrei.

Traseul, avand o lungime de 2000 m si o diferenta de nivel de 75 m, se intinde pe aleile pietonale principale din parcul de sub Tampa. Au fost montate de-a lungul acestor alei 6 statii pentru exercitii fizice, pentru antrenamente specifice de anduranta, forta si mobilitate. Fiecare statie este marcata cu cate un panou explicativ, cu sugestii pentru exercitiile de efectuat. Punctul de Start se afla langa apeductul Christian Kertsch (in capul scarilor care urca spre foisor).

Cu sloganul ‘Iesi afara!’ va invitam sa profitati inca de vremea frumoasa si sa veniti la un antrenament in grup, duminica, 21 noiembrie, orele 11, pe traseul de alergare si exercitii. Ne vedem la Start !

Run, Forest, ruuuun

2010-11-14T11:35:00.004+02:00

Ieri, de dimineata, m-am trezit hotarat ca sa dau tot din mine la Crosul 15 Noiembrie 1987, un cros la care mi-ar fi placut sa particip si mai demult, dar nu am vrut suficient de mult.

La inceputul lui octombrie am introdus si alergarea in programul meu de antrenament asa ca am fost increzator ca pot sa nu ma fac de rusine. Cu toate ca stiam ca numarul participantilor va fi foarte mare si ca vor veni si alergatori de elita eu mi-am facut sperante ca voi ajunge in primii 50. Ce mare lucru sa alergi 5 km alaturi de oameni care nu au alergat niciodata?

La ora 9 am fost la inscriere si m-am pus la coada corespunzatoare categoriei mele de varsta. Am primit un tricou si numarul de concurs, dupa care am dus-o pe Iulia la mine la birou ca sa vada unde lucrez.

La ora 11 s-a dat startul fetelor care au țâșnit ca din pusca. Atunci am inceput sa am dubii in privinta obiectivelor mele pentru aceasta cursa. Putin mai tarziu am auzit ca dupa 12 minute de la start, primele fete erau deja la cinema Patria (aproximativ 3,5 /5 km). Asta m-a dat pe spate.

Am inceput sa ne incalzim usor si am intrat in curtea parcului industrial, in spatele barierei. Cainii de acolo a vegheat ca sa nu ne facem de cap prea mult pe teritoriul lor si ne-au tinut cat de cat grupati intre gheretele portarilor.

La 11:31 s-a dat startul. Am pornit destul de incet pentru ca eram undeva prin spatele plutonului, dar am marit pasul cand l-am vazut pe Mihai ca nu a venit la plimbare. Atunci mi-am dat seama ca nu o sa fie chiar o joaca de copii si ca o sa am de tras tare.

Cand am ajuns la primul sens giratoriu i-am vazut pe primii care erau cu aproximativ 500 de metri in fata mea si obiectivul meu a devenit o gluma. Razvan alerga alaturi de mine si avea un ritm foarte alert. Am hotarat ca sa incerc sa ma tin de el pentru ca mai tare nu simteam ca pot alerga. La inceput alergam unul langa altul, dar am ajuns in spatele lui. Atunci am incercat sa aplic o strategie din ciclism si sa stau in trena lui, dar trena nu prea se aplica la alergat asa ca distanta dintre noi s-a tot marit si a ramas undeva pe la 10 metrii. Pe la cinema Patria, ritmul concurentilor din fata mea a scazut putin din cauza inclinatiei usoare a drumului si am putut sa avansez mai repede in clasament. La Teatrul Dramatic l-am ajuns pe Razvan care mi-a zis sa merg inainte. Nu imi venea sa cred ca l-am ajuns. Cand s-a anuntat ca mai sunt 500 m am incercat sa maresc ritmul, dar nu a fost asa de usor pe cat mi-am imaginat. Pulsul imi era de 190 si simteam ca inima, plamanii si picioarele muncesc din greu. Cand am luat ultima curba si am vazut linia de finish am sprintat cat de tare am putut ca sa mai prind cateva locuri si sa-l depasesc pe un concurent de varsta a treia. La finish a trebuit sa ma opresc brusc pentru ca am fost oprit de organizatori care au zis ceva de un "bilet". Dupa cateva secunde de asteptat am primit un biletel pe care scria 145 (locul pe care an ajuns) si mi-au dat drumul ca sa intru in multime. M-am invartit putin si mi-am dat seama ca nu am oprit cronometrul. Am apasat pe buton si ceasul a aratat 20'13,07. Am inceput sa-mi intind putin musculatura picioarelor incercand sa calculez cam cat timp a trecut intre sosirea mea si momentul cand am oprit ceasul. Am estimat ca vreo 10 secunde si am hotarat ca timpul meu sa fie 20'02. Dupa ce m-am deconectat de la starea de concurs mi-am dat seama ca sunt departe de ce mi-am propus. Am alergat cat de tare am putut si am reusit doar pozitia 145. Dar m-am mai linistit cand am vazut ca in timp de 2 minute de la sosirea mea au mai ajuns peste 100 de oameni.

A aparut si Mihai cu Adi si ne-am intalnit si cu Mură si Sebi care au venit la pozat cu un D700 absolut delicios. Am asteptat fetele care era inca in trafic, dupa care ne-am dus la bere si descarcat poze la Mihai acasa.

cel mai in varsta concurent

Concluzii

Am pornit in aceasta cursa cu sperante prea mari, dar nu sunt dezamagit pentru ca am alergat mai bine ca niciodata. Am facut o luna si jumatate de antrenament si am reusit sa termin cursa intr-un timp decent. Daca nu m-as fi antrenat, probabil ca ajungeam cu vreo 3-4 minute mai tarziu, adica dupa pozitia 300. Am vazut ca se poate face treaba buna cu un antrenament corect. Pana anul viitor sunt sigur ca o sa mai scot vreo 2 minute din timpul meu si poate o sa ajung in primii 50 (daca ceilalti nu mai progreseaza).

Dupa Duatlon am fost destul de dezamagit de rezultat si cam suparat (cu toate ca nu voiam sa recunosc) pe Marius pentru ca nu a alergat mai repede. Acum ca am alergat si eu intr-un concurs am vazut ca nu este chiar asa de usor. Oricine poate alerga, dar un timp bun poate scoate doar un atlet ce mananca ore de antrenament pe paine. La MTB diferentele dintre concurenti sunt date si de bicicleta, echipament, suplimente nutritive si nu doar de antrenament.

Nu o sa renunt la antrenamentele de alergat. Printre obiectivele pe 2011 sunt si niste crossuri si in 2012 un maraton. Mai am de facut multe antrenamente, dar sunt sigur ca o sa reusesc.

Mai multe poze de la concurs: http://picasaweb.google.com/siman.mihai/Crosul15Noiembrie#

Datele inregistrate de ceas: http://www.movescount.com/mymoves/edit/move798348

On The Rocks 2010 movie

2010-11-11T19:30:00.000+02:00

Sambata 11 septembrie 2010 am fost aici in Brasov un concurs de downhill absolut fantastic. Am mai vazut ceva concursuri de acest gen prin tara, dar niciunul nu m-a impresionat asa de mult ca acesta.

La ceva vreme dupa concurs, baietii de la Play Bike, cei care s-au ocupat cu organizarea, au lansat si un film de la acest eveniment. Premiera a fost la Eliana Mall in Brasov, dar, cu toate ca a fost asa de aproape, nu am putut ajunge. Dar, am citit ulterior pe net, impresii ale celor ce au participat si mi-a parut si mai rau ca nu am fost si eu la premiera. Totutsi, m-am putut delecta cu filmul, care a fost pus la dispozitia publicului gratis.

In continuare o sa va prezint si eu acest film. Vizionare placuta.

PlayBike - On The Rocks - The Movie from Team PlayBike on Vimeo.

Felicitari Cipri pentru acest concurs. Ai reusit ceva incredibil.

Crosul 15 noiembrie 2010

2010-11-10T19:20:00.001+02:00

De aproape o luna jumatate am inclus in programul de antrenament si alergatul si am observat ca imi place si ca nu este greu, daca il faci corect. Si ca sa imi vad nivelul comparativ cu alti sportivi am decis ca sa particip si eu la Crosul 15 Noiembrie care se desfasoara aici in Brasov.

Pe site-ul Federatiei Romane de Atletism am gasit informatii legate de editia de acest an a crosului si am decis ca sa le prezint si eu aici pentru ca nu am gasit aceste informatii altundeva.

CROSUL 15 NOIEMBRIE EDIŢIA a XXI-a
REGULAMENT

Cea de-a XXI ediţie a concursului internaţional Crosul 15 Noiembrie, competiţie sportivă de alergare pe şosea, se va desfăşura la Braşov, sâmbătă 13 Noiembrie 2010, pe treseul parcurs de participanţii la revolta anticomunistă a muncitorilor braşoveni la 15 Noiembrie 1987, astfel:

SC ROMAN SA(start)
CALEA BUCUREŞTI,
SPITALUL JUDEŢEAN,
SC HIDROMECANICA SA,
CINEMA PATRIA,
TEATRUL SICĂ ALEXANDRESCU,
PREFECTURA BRAŞOV(sosire).

Lungimea traseului este de 5km şi va fi parcurs separat de fete separat de băieţi.

Se vor întocmi trei clasamente:

(1) GENERAL, unul pentru fete unul pentru băieţi în ordinea sosirii,

(2) PE CATEGORII DE VÂRSTĂ conform regulamentului FRA, precum şi

(3) PENTRU PARTICIPANŢII AMATORI.

Concursul este deschis tuturor categoriilor de participanţi, se va desfăşura conform regulamentului FRA, după următorul program:

ora 11.00-5km FETE,
ora 11.30-5km BĂIEŢI.

Înscrierea şi validarea concurenţilor se va face în data de 13 Noiembrie 2010 începând cu ora 9.00 la locul de start(SC ROMAN SA).
Cheltuielile de organizare sunt suportate de către organizatori iar cele de transport, cazare şi masă de către structurile sportive de care aparţin sportivii participanţi.

PREMII

Premii în clasamentul GENERAL(F+ B):
LOCUL I    - 2500lei
LOCUL II     - 1500lei
LOCUL III    - 1000lei
LOCUL IV    - 800lei
LOCUL V       - 700lei
LOCUL VI    - 600lei
LOCUL VII     - 400lei
LOCUL VIII    - 300lei

Premii în clasamentul pe categorii de vârstă(F+ B):
C2, C1, J3, J2, J1, T, şi S.
LOCUL I la fiecare categorie de vârstă 150lei,
LOCUL II la fiecare categorie de vârstă 100lei,
LOCUL III la fiecare categorie de vârstă 50 lei.

Premii în clasamentul participanţilor amatori(F+B):
Categoriile de vârstă:
până la 10 ani

11-15 ani,
16-20 ani
21-40 ani
41-60 ani
61-80 ani

LOCUL I - 50lei
LOCUL II - 30 lei
LOCUL III - 20 lei

De asemea organizatorii vor acorda şi premii speciale.

ORGANIZATOR: ASOCIAŢIA 15 NOIEMBRIE 1987,
PARTENERI:

PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BRAŞOV,
CONSILIUL LOCAL BRAŞOV,
DIRECŢIA SPORT ŞI TINERET A MUNICIPIULUI BRAŞOV,
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRAŞOV- FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORTURI MONTANE

Helloween

2010-10-31T20:08:00.001+02:00

Astăzi se termina prima mea luna de antrenament "corect" - părerea mea.

Luna aceasta am încercat sa corectez tot ceea ce am greșit pana acum și sa pun bazele pentru un sezon 2011 bun. Mi-am făcut un plan de antrenamente de care am încercat sa ma țin cat de bine am putut. Ipoteza este ca acest antrenament o sa îmi creeze anduranța ce mi-a lipsit anul asta și o sa pot sa păstrez un ritm constant pe toată durata concursului, indiferent de lungimea acestuia.

Astăzi am făcut o ultima ieșire pe luna asta. A fost o zi frumoasa, destul de OK ca temperatura pentru aceasta perioada și am savurat-o din plin. Traseul a fost următorul: Brașov - Sînpetru - Araci - Sfîntu Gheorghe - Ilieni - Harman - Sînpetru - Brașov. Singura porțiune ce nu mi-a plăcut a fost drumul din Sfîntu Gheorghe pana in Ilieni. Acesta este din placi de beton pline de gropi. Si fiindcă am fost cu bicicleta Iuliei și cu slickurile am cam suferit din cauza lipsei amortizării. Dar a fost acceptabil.

Cu ajutorul siteului movescount.com mi-am contabilizat antrenamentele de luna aceasta. Astfel, luna aceasta am făcut 27 de "moves" și am adunat 42 de ore și 1 minut, iar pierdut 20929 kCal.

Mai multe detalii despre antrenamentele mele puteți găsi aici:

Ciucas

2010-10-31T17:14:00.002+02:00

Ieri, 30.10.2010, impreuna cu Iulia am fost din nou in Ciucas ca sa refacem un traseu ce l-am incercat primavara in perioada rododendronului dar, l-am scurtat din pricina cetii care a cuprins tot muntele. De data aceasta vremea a fost superba si am reusit sa facem chiar mai mult decat ne-am propus.

La ora 12:15 am ajuns cu bine la cabana Muntele Rosu cu toate ca am crezut ca facem praf masina de nenumarate ori pana sus. Am parcat-o in spatele unor bucuresteni cu un caine foarte dragut si am intrat in cabana Muntele Rosu ca sa ne interesam de un loc de campare pentru o posibila excursie Veniti Cu Noi. Directorul cabanei ne-a spus ca putem campa oriunde cu toate ca scrie "camparea interzisa". Nu mi-a sunat prea bine asta, dar daca el a zis asa... I-am multumit si am inceput excursia.

Am urcat pe triunghi galben, pe langa statia seismica, pana La Rascruce (13:33) unde am facut o mica pauza. Peisajul este incredibil de acolo. In est se vad Bucegii, Piatra Craiului si putin din Fagaras. Se mai vede Piatra Mare si in spate se vede putin din Postavaru. Chiar este frumos. Si pana sa ajungem in creasta puteam vedea cabana Ciucas la poalele Țigăilor.

Planul era ca sa ajungem la varful Zaganu (1817m) si de acolo sa ne intoarcem pe acelasi drum, dar Iulia a venit cu o idee buna, sa coboram in Cheia si de acolo sa ne intoarcem la Muntele Rosu. Am consultat harta si am vazut ca este un drum forestier care urca chiar de langa locul unde ajungem noi in Cheia. Daca am vazut ca nu trebuie sa mergem pe marginea DN1A am hotarat sa incercam si cu ocazia asta sa pregatim un traseu de o zi pe cand o sa ii aducem pe Veniti Cu Noi in Ciucas. Am mancat un Oreo, am baut o gura de apa si am plecat pe creasta.

La 14:15 ajungem pe varful Gropsoarele (1883m) unde facem o poza si incepem sa coboram spre Turnu de Arama.

De la Turnu de Arama continuam tot in jos spre Cheia pe cruce rosie. Drumul este lejer, dar de la atata coborare genunchii incep sa isi faca simtita prezenta. Intalnim triunghi albastru care merge spre Poiana Stanei, dar noi avem ca tinta Cheia.

Auzim masini si ne dam seama ca nu mai avem mult. Intalnim un drum forestier ce pare cel pe care trebuie sa -l urmam noi, dar nu prea ne place pentru ca este plin de noroi asa ca mai consultam o data harta si vedem ca este un drum inainte de acela la care trebuie sa ajungem si ca acesta se termina fara sa mai apara vreo poteca. Trecem drumul cu grija ca sa nu ne afundam in noroi si ajungem chiar la DN1A si vedem in dreapta un drum forestier cu bariera. Acela este drumul pe care trebuia sa mergem.

Drumul este frumos si lejer asa grabim pasul ca sa nu ne prinda noaptea pe "drumul" ce coboara de la Muntele Rosu. Ajungem intr-o zona deschisa si admiram creasta pe care fusesem si vedem si 2 parapantisti care dansau in coborare. Frumoasa priveliste.

Drumul forestier se termina si se continua o poteca marcata cu punct albastru. Acest marcaj nu apare pe harta dar, este binevenit pentru ca mai apar cateva poteci adiacente ce te pot induce in eroare daca nu esti stapan pe situatie. Incepem sa ne plictisim de urcus, dar acesta se termina destul de repede si la ora 18 ajungem la masina ca sa vedem cum apune soarele luminand creasta pe care tocmai o cucerisem.

Ne-am urcat in Șoricica si am navigat spre DN1A si ne-am dus acasa. A fost o zi foarte frumoasa.

Corectura realizata de Julie

Animale salbatice in mediul lor natural

2010-10-17T21:54:00.000+03:00

Astazi am reusit sa fac ceva ce incerc sa fac de ceva vreme, dar fara succes, cred ca din lipsa de vointa. Am fost la gradina zoologica din Brasov. Toata lumea mi-a spus ca e foarte frumos si ca au tot felul de animale salbatice si ca merita vizitata.

Pretul unui bilet pentru adulti este de 5 lei, dublu fata de cat am gasit pe net. Pe bilet era o fotografie a 2 lei dezorientati ce stateau printre foioase iar pe partea cealalta o harta a lagarului.

La intrare am dat de struti care se balaceau in noroi. Am continuat pe langa custile cu gaini salbatice extrem de fioaroase care salivau la vederea noastra. Am vazut acolo si o specie extrem de rara, gaina comuna. O priveliste impresionanta pentru o gradina zoologica. Urmatorul popas a fost in taramul reptilelor si pestilor. In afara de pesti totul parea de plastic. Cred ca serpii aia sunt asa de satuli de oameni incat au ajuns sa se camufleze in figurine de ceara. Dupa aceasta am vazut niste rate care pareau cele mai fericite fiinte de acolo. Se balaceau si comunicau de zor, chiar si cele mute (dupa denumire). Am intrat in pasararium si am fost intampinati de o aroma ce aproape o puteam gusta. Acolo am vazut pasarele colorate si am zarit un dihor care dormea in coltul cel mai putin vizibil al celulei. Destept animal...

Tigrul si-a scuturat dungile in fata noastra si a inceput sa miaune, parca cerand atentie. Chiar parea o pisicuta putin mai mare si mai trista. Langa garsoniera lui era un camin studentesc pentru maimute. Am balaje si mucuri de tigara peste tot. Parca erau in sesiune mamutele. Nimeni nu invata. Am mai aruncat o privire la pisicuta cu dungi care se agita in fata unui grilaj mergand ba in stanga, ba in dreapta. Cred ca s-ar fi jucat si el cu maimutele.

Am trecut pe langa un lac cu pesti colorati si fara pescari in drumul nostru spre tarcul lui Colt Alb Cariat. Intre niste tevi metalice de aproximativ 4 metrii inaltime misunau 4 lupi care alunecau la fiecare pas in noroi. M-am gandit sa le fac o poza, dar erau camuflati de noroi. Ne-au aruncat o privire trista si s-au intors la conceptia planului de evadare. Dupa lupi am dat de ursi. Acestia aveau un fel de parc de distractii inconjurat de un canal cu crocodili de noroi menit sa-i impiedice sa iasa. Chiar nu pareau capabili de ceea ce zice presa ca fac prin Brasov.

Am mai vazut niste vulpi, nutrii, si o veverita nebuna ce fugea pe peretii custii. Ne-am oprit pe la caprioare care parca isi asteptau randul ca sa ajunga in farfuria unui posesor de Q7. Am mai vazut niste magaro-ponei care se invitau reciproc ca sa treaca un podet. In tot acest timp ne dadea tarcoale o fiara ce a reusit sa evadeze si cred ca planuia un atac. Fiara era pisica comuna, o specie extrem de vicleana ce vaneaza singura si este atrasa de mancarea lasata nesupravegheata.

Am trecut pe la lei care dormeau pe asfaltul cu incalzire centrala venita de la Sfantul Duh, pe la tigrii siberieni care leneveau nepasatori pe paiele din colivii pe la acelasi tigru agitat, pe la maimutele in sesiune si prin poarta metalica spre masina.

A fost o vizita interesanta. Nu imi pare rau ca am fost, dar m-a intristat. Animalele erau destul de curate tinand cont de noroiul creat de ploile din ultima vreme si nu pareau sa sufere de foame. Spatiu aveau cat sa nu se simta ca la carcera. M-a intristat faptul ca asta reprezinta viitorul. O sa ajungem sa vedem vaci, caini si porumbei doar prin gradini zoologice si o sa ne minunam. Copii nostri o sa ne intrebe de ce scrie "animale periculoase" in dreptul custii cu gaini si o sa ne gandim la o explicatie logica si o sa inventam ceva ca sa scapam de gura lor.

Rulajjj

2010-10-17T10:46:00.000+03:00

Dupa un an nu foarte reusit din punct de vedere al rezultatelor cicliste am decis ca sa ma antrenez corect pentru anul viitor. Mi-am analizat antrenamentele de anul acesta si am ajuns la concluzia ca mi-a lipsit antrenamentul de anduranta asa ca mi-am pus in cap ca pana prin februarie sa fac doar anduranta si dupa aia sa trec la specialitati. Teoretic asta m-ar ajuta ca sa am un am bun pe bicicleta in 2011.

Acum cateva luni am descoperit un sit interesant care face contabilizarea antrenamentelor si poti compara cu ce fac altii. E foarte faina treaba ca se pot introduce datele manual si nu este neaparata nevoie de un dispozitiv special care sa scoata datele de pe ceas. Oricum, planuiesc sa cumpar si asa ceva ca sa pot vedea mai bine ceea ce fac. O alta functie interesanta a acestui este posibilitatea de a face un plan de antrenamente pe care sa-l poti arata cui e interesat de asa ceva.

Ultimul meu antrenament a fost unul lung in zona de puls aerobica. 2:30:13 am pedalat pe trainer in fata geamului numarand pasarelele si frunzele din copaci. Cel mai lung antrenament al meu, pe trainer, pana acum a fost de 2 ore si nu mi s-a parut mare lucru sa mai adaug inca jumate de ora. Dar nu a fost chiar asa de simplu. Fizic nu a fost greu, dar psihic a fost extenuant. Dupa 2 ore luptam cu toata fiinta mea ca sa nu ma dau jos de pe bicicleta si sa-mi bag picioarele in tot antrenamentul meu de anduranta. Nu stiu daca a fost o chestie inteligenta asta a mea de a pedala pe trainer 2 ore si 30 de minute. A fost o experienta. Dupa planul de antrenamente facut (de mine), saptamana viitoare sambata ar trebui sa pedalez 3 ore. Nu stiu daca o sa reusesc acest lucru daca nu o sa fie vreme buna ca sa ies pe sosea. Daca pedalez afara, orele trec extrem de repede. Oboseala este parca rasplata pentru efortul depus si este chiar placuta. In casa te lupti cu transpiratia care curge din fiecare centimetru patrat din piele si nu stii cum sa o mai stergi. Pana prin primavara doar asa ceva voi face. Vremea va fi prea aspra ca sa pot face antrenamente afara asa ca voi pedala in fata monitorului uitandu-ma la aceleasi filme ce le-am vazut deja de nenumarate ori unde un antrenor striga la niste victime ce pedaleaza la fel ca mine.

Dar, imi place...

Daca sunteti curiosi de ce antrenamente fac dati click pe imaginea de mai jos si va va trimite la profilul meu.

Cibo

2010-10-07T19:32:00.000+03:00

Astazi m-am inscris in Clubul Sportiv Cibo Brasov. Ideea este ca acum o sa practic ciclismul mai organizat decat pana acum si sper ca asta sa fie o experienta benefica pentru mine.

Victor, colegul meu de birou de la AST pana maine, mi-a zis ca l-a inscris pe fiu-sau si asta m-a determinat si pe mine sa merg sa vorbesc cu antrenorul sa vad cam ce e pe acolo. Nu planuiam sa ma inscriu, ci doar sa obtin niste informatii despre antrenamente. Dar antrenorul a zis ca ma inscrie si ca o sa ma antrenez cu echipa. Am incercat sa fiu cat de clar posibil si sa-i explic ca eu nu vreau sa ma legitimeze si nici sa concurez pentru el. Eu vreau sa ma antrenez mai bine decat am facut-o pana acum si sa pot obtine niste reuzltate mai bune anul viitor. Sper ca a inteles ceea ce vreau. Oricum, daca vad ca lucrurile se input, zic "la revedere" si revin la antrenamentele individuale.

Astazi am fost la el la sediu (acasa) si am dus cererea de inscriere si copia dupa buletin si a zis s-a rezolvat. Am asteptat vreo 10 minute si am vazut ca nu mai vine nimeni la "antrenament" asa ca a sunat pe un baiat care se pare ca plecase singur pe traseul de ciclocros din Poiana Mica si mi-a zis sa merg si eu ca sa ma intalnesc cu el. Am urcat pe sosea pana in Poaia Mica si de acolo am intrat pe traseul de ciclocros. Traseul este unul de viteza fara portiuni tehnice. Daca esti in forma si hotarat se poate merge cu placa mare pe acolo cu o medie de 25 km/h. Dupa ce am facut o tura cu Razvan am decis sa ne intoarcem ca era deja tarziu si ne tremurau toate oasels de frig. Am coborat pe sosea si ne-am dus fiecare la casa lui.

Mi-a zis antrenorul ca sambata se face intalnirea generala, daca e vreme buna. Nu cred ca o sa particip. Mai bine imi petrec ziua cu Iulia ca si asa o vad rar. O sa pedalez in casa vreo 2 ore in schimb. Si cred ca urmatorul antrenament o sa fie saptamana viitoare candva. Inca nu stiu.

Oricum, maine am alergare.

Retrospectiva biciclista

2010-09-24T16:49:00.001+03:00

S-a cam incheiat sezonul ciclist pentru mine anul acesta. A fost un an frumos, cu ceva realizari notabile si dezamagiri deasemenea. In continuare voi prezenta o retrospectiva a acestui an, pe unde am pedalat si ce am facut.

Arges Winter Race 12 februarie 2010

A fost un concurs la care nu planuisem sa merg dar Mihai m-a corupt. A fost un concurs de XC prin zapada si apa. Am alergat 90% din traseu cu gandul la un ceai fierbinte. Trecerile prin apa imi taiau rasuflarea si cred ca inima scapa o bataie, dar acum cand imi aduc aminte, consider ca a fost frumos.

2. Buda Maraton 1 mai 2010

Acesta a fost un concurs propus de Roberto pe la inceputul anului si pe care il asteptam cu nerabdare. A fost un mini-maraton prin "muntii" din jurul Budapestei. Drumul a fost lung, dar s-a meritat. Budapesta este un oras minunat si concursul a fost o experienta deosebita. Pe langa asta, inainte de concurs am primit o sponsorizare, prima de fapt, din partea Casco-Helme si anume o casca Ares Mountain Competition cu care am concurat de atunci.

3. Saint George MTB Marathon 06 iunie 2010

Tot Mihai mi-a spus si de concursul asta si am pornit cu sperante mari pentru ca distanta era scurta. Ploua se cu ceva vreme inainte si a fost si ceva noroi, dar asta nu m-a oprit ca sa lupt pana nu am mai avut ce sa mai dau din mine, dar nu am renuntat.

4. Maraton Medieval Medias 19 iunie 2010

Asteptam acest concurs cu nerabdare pentru ca era a treia editie la care participam si cunosteam si traseul. Am planuit sa pedalez alaturi de Calin la fel ca si anul trecut la traseul lung si in ciuda ploii care a cazut toata saptamana dinaintea concursului ne-am inscris si am pornit ca vitejii in cursa. Traseul a fost extrem de solicitat in prima parte si Calin m-a lasat singur sa continui. M-am luptat cu natura pana in momentul cand am decis sa renunt din motive semi-tehnice. Nu pot sa spun ca (pentru mine) a fost un concurs frumos. A fost un sut un fund ce mi-a aratat directia de urmat in viitor meu pe doua roti.

5. Transfagarasan 24 iulie 2010

Prima incursiune pe 2 roti pe drumul extrem de laudat de cei de la Top Gear. A fost o catarare frumoasa si o coborare incarcata de adrenalina. Ce a fost intre astea nu merita mentionat. Filmul lui Mihai descrie perfect experienta noastra.

Transfagarasan 2010 from Mihai Siman on Vimeo.

6. Geiger Mountain Bike Challenge 29 septembrie 2010

Acesta a fost cel mai frumos concurs la care am participat vreodata. Organizarea a fost excelenta si traseul de-a dreptul magnific. Vremea nu a tinut cu noi pentru a plouat din belsug inainte de concurs si traseul a fost plin de noroi, dar asta nu a cauzat probleme pentru ca a fost noroi de calitate. 45 km au trecut foarte repede ca aproape nu i-am simtit. Nici frigul nu l-am simtit pentru ca am fost tranchilizat de traseul de concurs. Sigur o sa mai particil si altadata.

7. Duatlon Cetatea Brasovului 18 septembrie 2010

Asta a fost ultimul concurs din 2010. Am participat cu un coleg de servici la proba de stafeta companii, el la alergare si eu la MTB. Am primit cu aceasta ocazie inca o sponsorizare, de data aceasta din partea firmei. Sponsorizarea a constat in plata taxei de inscriere si pentru mine un schimbator de spate XT shadow. AM luptat ca niste eroi la acest concurs pentru ca am vrut din tot sufletul ca sa ajungem pe podium, dar soarta a fost potrivnica si am terminat pe locul 4. Daca era 5 era mai bine, dar 4 e frustrant. Asta este... Anul viitor...

Cam astea au fost experientele mele pe 2 roti cele mai importante de anul asta. Cu toate ca nu am facut tot ce mi-am propus, am facut mai mult ca in alti ani. Am avut asteptari mari care au fost cam naruite, dar asta mi-a deschis ochii si am gasit solutia ca sa devin mai bun.

Saptamana asta a fost una de pauza. Cu toate ca a fost frumos afara am decis ca sa nu ma implic in nici o activitate sportiva si sa folosesc timpul asta ca sa-mi limpezesc gandurile si sa fac tranzitia catre perioada de antrenament. De luni o sa incep antrenamentul pentru sezonul viitor. Anul asta am vazut cum sa nu fac si sper ca pana anul viitor sa ajung la conditia fizica dorita si sa incep sa ma mai apropii de podiumuri.

Multumesc Iuliei pentru sustinerea si rabdarea de care a dat dovada anul asta. Stiu ca nu este cea mai placuta activitate statul la start si asteptatul ca eu sa ma intorc, dar ea a facut-o de fiecare data si nici nu mi-a spus ca nu ii place. Multumesc lui Roberto pentru ca a propus sa participam la Buda Maraton si lui Mihai pentru filme, poze si compania placuta atat la concursuri cat si in viata de zi cu zi. De asemenea multumesc sponsorilor Casco-Helme si Avantec Plastic Molds pentru sprijinul acordat. O sa incerc ca in 2011 sa scot rezultate mai bune si sa le fac o reclama mai buna.

Final 2010

2010-09-19T11:48:00.007+03:00

Sezonul ciclist 2010 s-a cam incheiat pentru mine. Ieri, 18.09.2010 s-a desfasurat un concurs de duatlon (alergare + MTB) aici in Brasov. Am participat impreuna cu un coleg de servici (Marius Matache) la proba de stafeta companii, eu la MTB si el la alergare. Am reusit sa-l convingem pe domnul director ca nu o sa-l dezamagim si ne-a sponsorizat participarea si mie un schimbator de spate.

La 11:05 s-a dat startul cu proba de alergare. Dupa aproximativ 30 de minute a ajuns Marius si a inceput lupta mea. Am plecat ca din pusca de la zona de tranzitie dupa ce Marius mi-a pus cipul la glezna si cand am ajuns la capatul de sus al scarilor deja gafaiam. Dar asta nu a contat pentru ca scopul meu era sa dau tot din mine cu orice pret. Unde chiar nu reuseam sa pastrez o trasa cursiva m-am dat jos de pe bicicleta si am alergat de parca ma fugarea vreun urs. In saua Tampa aproape ca nici nu am vazut punctul de alimentare trecand pe langa el in cea mai mare viteza la care am putut ajunge - nici aia nu am vazut-o.

Am tras tare si in continuare si la un moment dat l-am vazut pe Mihai in fata si am strigat dupa el ca sa-l incurajez. Zmeul de Mihai a concurat la categoria Hobby individual si stiam ca se lupta cu oboseala mai greu ca mine. Dar nu l-am putut ajunge pentru ca a intrat pe coborare mai repede ca mine si el o cunostea mai bine.

Aproape de sosire am vazut-o pe Iulia cu coada ochiului, cu toate ca era chiar langa mine, si parca asta m-a determinat sa trag mai tare. Am intrat pe asfalt si am depasit ultimul adversar miseleste, adica am stat in trena lui pana am gasit energia ca sa sprintez. M-am aruncat pe iarba ca Marius sa poata sa-mi scoata cipul si sa plece in ultima alergare.

Am luat bidonul de pe bicicleta si am observat ca e la fel de plin ca la start si am inceput sa ma rehidratez in timp ce-l asteptam cu nerabdare pe Marius.

Dupa aproximativ 30 de minute apare si Marius si il insotesc in alergare pana la finish. Trecem amandoi linia de sosire si ne luam medaliile ceramice pentru terminarea concursului.

Din pacate l-am dezamadit pe sponsorul nostru principal pentru ca nu am reusit sa ajungem pe podium. Dar stiu ca putem mai mult. Am luptat cu toata fiinta noastra si am reusit sa ne intrecem pe noi insine.

Anul viitor o sa fie mai bine. Acum urmeaza o perioada de pauza pentru mine, dupa care o sa incep din nou antrenamentul, dar de data asta o sa-l fac corect. O sa incep sa si alerg pe traseul de la concurs si sper ca anul viitor o sa fie mai bine.

Sumarul probei mele de MTB o puteti gasi la adresa http://www.movescount.com/moves/move522418.

Vreau sa multumesc sponsorilor mei care au facut posibila aceasta participare:

Si ceva poze...

Aproape triatlon

2010-09-10T15:49:00.001+03:00

Sambata viitoare, 18 septembrie 2010 o sa fie in Brasov un concurs de duatlon, adica alergare si bicicleta (MTB). A fost si anii trecuti, dar nu m-am incumetat niciodata sa particip. Anul acesta, spre deosebire ce celelalte editii a fost introdusa categoria Stafeta Companii si m-am gandit ca ar fi o idee sa concurez si eu cu un coleg de servici (Marius Matache) si poate o sa plateasca firma inscrierea si poate si ceva extra. Asa ca am mers la domn' director Sergiu si i-am spus povestea noastra si a acceptat bucuros sa ne finanteze participarea. Asa ca, astazi am platit taxa de inscriere si incepem pregatirea pe traseu.

Mai multe despre aceasta competitie puteti gasi pe duatlon.ro. Tot acolo este si un filmulet fain in care actor principal este Mihai Siman. Nu am rezistat si am atasat si eu acel filmulet. Vizionare placuta.

Duatlon "Cetatea Brasovului" from Alex Munteanu on Vimeo.

Vreau sa multumesc pe aceasta cale Casco-Helme si Avantec Plastic Molds pentru sprijinul acordat.

Noroi de calitate

2010-09-01T19:48:00.000+03:00

"Eroii sunt condamnați să sufere înainte de a învinge"

Nu stiu cine a zis-o sau scris-o dar este in mare parte adevarat. Si mai este si motto-ul Geiger Mountain Bike Challenge-ului la care am participat duminica 29 august 2010. Multi ziceau ca este cea mai grea competitie din tara, altii ca este cea mai frumoasa si multe altele. Pentru mine era o experienta noua ce o asteptam cu nerabdare.

Am pornit duminica dimineata la 6 din Brasov cu Iulia copilot si ne-am indreptat spre Sibiu, padurea Dumbrava. Ne-am plimbat putin prin Sibiu pana am gasit locul de start. Acolo l-am intalnit pe Mihai si pe Dana care ajunsesera cu ceva vreme inaintea noastra. Mi-am luat numarul in primire si am inceput sa ma incalzesc in masina cu o portie de paste ramasa din ziua precedenta si mancare cu degetele pentru ca am uitat furculita acasa.

Toata noaptea de sambata spre duminica plouase si chiar si cand s-a dat startul ploua. Se anunta o cursa crunta asemanatoare cu cea de la Medias unde am luptat cu toata fiinta mea ca sa razbesc si cu toate astea nu am reusit. Nu a fost un start in forta, dar a fost destul de dificil pentru ca am intrat direct pe traseu luand noroiul din plin. Mihai s-a dus in fata destul de tare si am incercat ca sa ma tin de el si cu ocazia asta am depasit multi concurenti. Surpriza a fost noroiul, un noroi minunat care nu se lipea de cauciucuri si de bicicleta. Atunci mi-am zis ca va fi o zi buna.

Zona cea mai frumoasa a cursei a fost o catarare de aproximativ 10 km care se anunta a fi cea mai grea. Mi s-a parut cu adevarat minunata si chiar nu mi s-a parut dificila, asa ca a trecut destul de repede. Am iesit gol alpin unde ne-a intampinat o ceata groasa ca smantana care ne-a insotit pana dupa coborare.

Ultimii kilometrii din traseu au fost pe traseul pe care am pornit care era putin in rampa asa ca am mutat pe placa mare si am inceput sa depasim. Faceam tot felul de manevre ciudate ca sa ne redresam din derapaje, dar am reusit sa depasim vreo 3 concurenti si asa am ajuns pe locurile 24 si 25.

Am trecut linia de sosire cu zambetul pe buze. Cu toate ca se anunta a fi un concurs foarte greu l-am savurat din plin si mi s-a parut foarte scurt cu toate ca ruta medie (45 km) la care am participat noi ne-a luat cam 4 ore. A fost o experienta minunata.

Alte poze gasiti la Mihai pe blog http://mountain-bike-brasov.blogspot.com/2010/09/geiger-mountainbike-challenge.html si pe situl Geiger.

A fost o experienta frumoasa ce vreau sa o mai repet alaturi de Mihai care este un coechipier de exceptie.

On The Rocks 2010 by PlayBike

2010-08-21T21:43:00.001+03:00

Se pare ca a mai aparut un concurs de ciclism in Romania si vreau sa il promovez si eu asa ca cititi in continuare daca va intereseaza. Textul si imaginile provin de pe http://www.playbike.ro/on_the_rocks/.

Dupa o pauză de mai bine de şase ani, Braşovul găzduieşte din nou un eveniment gravitaţional de anvergură. Vă invităm în weekend-ul 10-12 Septembrie la Bunloc, pentru a da piept cu o grămadă de surprize plăcute, dar în primul rând cu un traseu fresh, realizat de la zero, şi cu un concurs pe care îl aşteptăm cu toţii de multă vreme!

Împrejurimile Braşovului au jucat dintotdeauna un rol esenţial în progresia mountainbiking-ului din România: primul concurs de coborâre a avut loc în Postăvarul în 1996, Bunlocul a găzduit timp de doi ani Campionatele Naţionale, iar Poiana Braşov a fost pe o perioadă de alţi 4 ani tabăra de bază pentru notoriul Surmont Mountainbike Festival şi pentru Balcaniada de Mountainbike din 2004. Misiunea noastră este a promova mountainbiking-ul pe plan local şi national, de nu uita de unde am plecat şi de a clădi pe acest fundament istoric, respectându-i pe cei ce au fost înainte, dar şi pe cei ce vor veni după. Astfel, planul nostru este de a da Braşovului locurile de dat pe care le merită, dezvoltându-le gradual. Bunlocul s-a dovedit a fi amplasamentul ideal pentru a ne pune în practică ideile, după ce ani de zile ne-am luptat cu morile de vânt pentru alte locaţii, mai de notorietate. Le mulţumim pe această cale factorilor de decizie care au dovedit deschidere şi respect pentru sportul nostru!

Atracţia principală a evenimentului este parcursul competiţional la care se lucrează în timp ce scriem aceste rânduri. Traseul îşi doreşte a fi cu o treaptă peste ce am cunoscut până acum pe plan local, iar creatorul său nu mai are nevoie de nici un fel de prezentare: Kinda Geza este ultimul Campion Naţional de downhill şi unul dintre cei mai titraţi mountainbikeri şi snowboarderi din ţară. El va fi susţinut în eforturile sale de multiplul Campion Naţional Adrian Stoica, care va veni special la Braşov pentru a contribui la buna desfăşurare Playbike "On The Rocks". Imagini ce vor vorbi singure despre evoluţia traseului se vor alătura în curând comunicatelor noastre despre eveniment.

Programul PlayBike "On The Rocks" este urmatorul:

Joi, 9 Septembrie – Antrenamente libere
Vineri, 10 Septembrie – Înscrieri şi antrenamente obligatorii
Sâmbătă, 11 Septembrie – Calificări, finală, dirtjumping-session, premiere şi afterparty
Duminică, 12 Septembrie – Zi de dat la liber pentru sesiuni foto şi de filmare

Concursul nostru aşteaptă participarea celor mai mulţi entuziaşti din România dar şi a unor musafiri de calibru din afara ţării. Participanţii vor fi împărţiţi, în funcţie de vârstă şi de echipament, în 4 categorii distincte: Elite, Juniori, Masters şi Hardtail.

PlayBike "On The Rocks" se desfăşoară pe muntele Bunloc, din imediata vecinătate a Braşovului, având baza la staţia de jos a telescaunului. Taxa de participare este 80 RON, la înscrierile efectuate prin internet, şi de 100 RON, pentru cele de la faţa locului, şi cuprinde acces nelimitat pe telescaun pentru zilele de vineri şi de sâmbătă.

Echipa PlayBike – On The Rocks are în vedere numeroase surprize pentru participanţi şi pentru public, iar ele vor fi făcute cunoscute pe măsura ce evenimentul se apropie. Informaţii referitoare la formularele de înscriere, la cazare şi la alte aspecte logistice urmează a fi făcute şi ele publice în curând. Ţineţi aproape!

Organizatorii evenimentului Playbike "On The Rocks" sunt persoane cu o experienţă de peste zece ani în alte desfăşurări de profil din România şi nu numai: Campioni Naţionali din diversele discipline ale mountainbiking-ului (cross country, downhill, four cross, dirtjumping, trial), sportivi de performanţă cu rezultate naţionale şi internaţionale, foşti membri ai Lotului Naţional de Mountainbike, foşti organizatori ai celor mai importante evenimente de mountainbike şi de festivaluri de sport alternativ/extrem din Romania. Headshaper-ul traseului, Kinda Geza, este cel mai bine clasat român la un Campionat Mondial de Mountainbike (locul 24 la four-cross, Lugano/Elvetia – 2003), dar şi ultimul Campion Naţional la Downhill şi artizanul câtorva dintre cele mai cunoscute trasee de downhill din România (Poiana Braşov, Sinaia, Miercurea Ciuc).

Pentru mai multe informatii referitoare la eveniment, urmăriţi constant www.playbike.ro, www.dirtbike.ro şi contul nostru de facebook!

www.playbike.ro/on_the_rocks
www.dirtbike.ro/on_the_rocks
www.facebook.com/playbike.ontherocks

Maximilian Munteanu,
PR & media PlayBike – On The Rocks

Contact: maxi@playbike.ro
ontherocks@playbike.ro