Treceți la conținutul principal

Epuizare


Candle by ~BaselMahmoud on deviantART

Acum o saptamana m-am confruntat cu un fenomen ce nu am crezut ca ma va afecta vreodata, si anume oboseala cronica datorata antrenamentului fizic. Am studiat acest fenomen, dar m-am crezut ferit. In continuare o sa va prezint cauzele principale care duc la aceasta oboseala si cum poate fi eliminata. Studiu de caz: eu.

In perioada sarbatorilor am cam facut pauza cu antrenamentele si cand am inceput din nou am realizat ca cele 2 saptamani in care am taiat frunze la caini au avut un efect dramatic asupra conditiei mele fizice. La alergat aveam plumbi in incaltari si la pedalat parca eram un fumator cu traditie. Asa ca m-am hotarat sa-mi intru cat mai rapid in forma. Pentru a putea scoate tot ce e bun din antrenamente am recurs la izotonice la fiecare efort, chiar si cele de recuperare. Fructele au devenit obligatorii si pastele mi-au furnizat carbohidrati inainte de fiecare antrenament mai serios. M-am alimentat asa cum trebuie si in aproximatov o luna am ajuns din nou in forma avuta inainte de sarbatori. Incet incet am inceput sa fac iar economie la izotonice si la fructe, dar antrenamentele au ramas aceleasi. In medie, 13-14 ore de antrenament pe saptamana. Am inceput din nou sa simt ca progresez si am cam uitat de saptamana de recuperare, fiecare antrenament fiind dus pana la pragul anaerob. De luna aceasta am inceput sa introduc si perioade scurte de antrenament anaerob. Totul bine, dar am inceput sa simt o usoara febra musculara ce nu voia sa treaca nici chiar dupa o saptamana de recuperare. Asta m-a pus pe ganduri si am accesat arhiva din creierul meu in care am stocat informatiile legate de epuizare si am ajuns la concluzia ca trebuie facut ceva.

Oboseala cronica este o stare cauzata de antrenamentul excesiv. In cazul meu a devenit antrenament excesiv datorita lipsei izotonicelor care imi dadeau forta ca sa reiau efortul ziua urmatoare. Principalele simptome ale acestei stari sunt:
  • lipsa entuziasmului la antrenamente;
  • dureri usoare persistente ale musculaturii;
  • articulatii inflamate;
  • scadere in performate;
  • insomnie;
  • dureri de cap;
  • scaderea imunitatii;
  • lipsa poftei de mancare;
  • etc.
Vremea s-a imbunatatit si mi-a dat ocazia ca sa ies cu bicicleta la sosea, lucru la care am visat toata iarna, dar nu imi mai venea sa ma urc pe bicicleta. Cand ma uitam la ea imi venea in minte durerea cauzata de șa, frigul care inca se facea simtit, pedalele care imi fac probleme, etc. Totusi am trecut peste aceste ganduri necurate si m-am urcat pe bicicleta si am tras mai tare ca sa imi revin, dar se pare ca am facut exact ce nu trebuia.
Pentru a putea trecere peste aceasta oboseala trebuie odihna. Daca nu este foarte grava se poate apela la odihna activa, pastrand aceleasi activitati dar scazand intensitatea exercitiilor. Aceste antrenamente usoare trebuie mentinute pana cand trec toate simptomele. Daca oboseala persista atunci trebuie masuri mai drastice precum intreruperea antrenamentului pana dispar simptomele. Masajul ajuta foarte mult pentru ca permite musculaturii sa se relaxeze si produce o stare placuta. Un film vizionat din pat cu picioarele ridicate face minuni deasemenea. 
Aceasta perioada de refacere nu trebuie privita ca o risipa de energie cauzatoare de regres ci ca o oportunitate de a iesi din rutina antrenamentelor. Antrenamentul excesiv duce la epuizare si implicit la reducerea performatelor. Perioadele de odihna sunt necesare pentru ca organismul sa se refaca si sa poata reincepe antrenamentele mai intens rezultand progres.

Comentarii

  1. Ti-am zis doar de atatea ori ca exagerezi !

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu credeam ca zici doar ca sa mi-o iei inainte :) Oricum, am gasit solutia: izotonice, fructe, paste si ture de recuperare.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Pedaland pe Trans

Un vis de-al meu de vreo 6-7 ani a fost sa urc Transfagarasanul pe bicicleta. Imi aduc aminte ca Mae imi tot spunea cat de fain este, ca el l-a urcat de cateva ori. Imi mai spunea ca doar ciclistii adevarati pot sa-l urce si ca nu te poti numi ciclist pana nu ai in palmares Transfagarasanul. Asa ca vedeam acest drum ca pe un ritual de trecere in randul "oamenilor seriosi". Mi-am planificat o sambata pentru a urca si l-am contactat si pe Mihai ca sa-i propun sa ma insoteasca. A zis ca ar fi interesat. Curand dupa aceasta am plecat in concediu, tot in Fagaras, dar cu cortul (vezi postul " Dulce-acrisor ").  Dupa ce m-am intors am aflat ca Mihai a organizat si el o excursie pe Trans in aceeasi zi, asa ca aveam companie mai mare. Ne-am intalnit dimineata cu Mihai si cu o parte din "echipa" si am plecat spre Cartisoara unde aveam sa lasam masina. Am parcat si am pregatit bicicletele pentru atacul muntelui. Iulia s-a urcat in masina Danei si au urcat la Balea ...

Titisee 2018

Ca o pregatire pentru concediul motociclistic ce o sa vina am facut o excursie in Schwarzwald la Titisee. Excursia asta este aproape traditionala ca o cam facem in fiecare an. Drumul pana acolo este diferit, dar telul este cam acelasi, si anume lacul Titisee. Am facut un traseu in Basecamp, ca acum stiu cum. Seminarul ala m-a ajutat mult. Totusi nu inteleg de ce nu poate fi mai simplu, tinand cont ca rezultatele sunt cam aceleasi ca si cele de pe google maps, iar acolo functioneaza totul cu cateva click-uri. Nu mai conteaza. Am plecat sambata dupa micul dejun. A fost cam racoare, asa ca ne-am pastrat geaca de ploaie/frig pe noi. A mers destul de bine pana a inceput Iulia sa oboseasca si sa zica ca nu mai are chef. A inceput la un moment dat si ploaia si am dat si de un drum inchis chiar cand eram aproape de camping. Se vede pe harta cu gri. Am ocolit cam mult, dar nu a fost chiar rau. Ne-am oprit si am mancat la un Imbiss turcesc niste specialitati care ne-au convins ca mai ...

Zugspitz Supertrail 2013

Astazi a inceput Turul Frantei, cea mai importanta competitie ciclista. Dar nu asta vreau sa va povestesc. Vreau sa va povestesc despre ceea ce am facut eu weekend-ul trecut. De la 1 ianuarie 2013, in momentul cand m-am inscris, am inceput sa ma pregatesc psihic pentru un concurs, o noua incercare, un ultra-maraton, primul pentru mine - Zugspitz Ultratrail. La momentul inscrierii am gandit destul de prudent si m-am inscris la categoria Supertrail - 68,8 Km - 3120 diferenta pozitiva de nivel, si nu la 100 Km. Trebuie sa recunosc ca aveam suficienta adrenalina in sange la momentul respectiv ca sa ma inscriu acolo, dar cu greu, m-am temperat.  Dupa ce am primit confirmarea inscrierii am intrat in atmosfera premergatoare marilor incercari. Am citit cartea scrisa de ultra-maratonistul Dean Karnazes, mi-am facut planuri si am cautat metode de antrenament pe care le-am pus in aplicare doar in minte. In fiecare zi imi ziceam ca inca este timp destul. Vremea a fost foarte pacatoasa...