Guten tag

A trecut ceva vreme de cand am mai scris pe blog si m-am gandit sa remediez acest lucru.

Dupa cum am scris in postarea anterioara, am inceput un nou capitol din viata in Germania. O schimbare majora, dar care se anunta una buna. Sunt in Gartringen de doua saptamani si ma simt foarte bine. Am inceput lucrul lejer, inca nu mi-am gasit o locuinta si stau pe capul lui Mihai, si am participat la o prima competitie, despre care o sa povestesc in continuare.

Chiar dupa vizita ce i-am facut-o lui Mihai in martie, mi-a propus sa mergem la un semimaraton in Heidelberg. Mi s-a parut o idee faina si am acceptat. Imi parea rau ca nu o sa am posibilitatea sa merg la Semimaraton Cetatea Brasovului si mi-am concentrat eforturile spre acest semimaraton. 

Am plecat de dimineata spre Heidelberg, unde ne-am intalnit cu un amic, Misu Sarbu, care ne-a plimbat prin oras, aratandu-ne principalele atractii turistice si nu numai. In fotografia de mai sus este un amfiteatru ce nu apare in nici o brosura turistica. Misu ne-a povestit ca aceasta constructie impresionanta a fost ridicata pentru ca Adolf sa tina un discurs de 20 de minute intr-un cadru natural. Acum, se pare, ca nemtii nu mai vor sa-si aminteasca de acele vremuri si au abandonat complet acel amfiteatru. Doar cativa turisti rataciti ajung pe acolo si se minuneaza de imensitatea acelui loc. Cand coboram scarile ma gandeam ca cel ce a inventat notiunea de simetrie, sigur a fost german.

Ne-am mai plimbat pe malul Neckarului, am mancat inghetata si ne-am retras la Misu acasa unde acesta ne-a pregatit o pasta party, dupa care am coborat in sat la o terasa ca sa ne hidratam pentru ziua de avea sa vina. 

"Today is a big day"

Noaptea a fost destul de scurta. Ne-am trezit devreme si am fost intampinati cu un mic dejun copios, pregatit de Misu si de sotia sa Anastasia. La ora 8 am plecat spre locul de start, unde se adunasera deja sute de alergatori. Ne-am intalnit si cu Adi si galeria si ne-am incalzit usor. Ne-am asezat in plutonul urias si la 9:25 am luat startul in cursa mult asteptata. S-a plecat destul de repede in cei 7km de plat. Am inceput depasirile destul de usor, cu gandul sa nu ma epuizez pana la urcarea unde aveam plan sa ma dezlantuiesc si sa-i nimicesc pe toti mancatorii de asfalt. Mi-am pastrat ritmul de 4:30/km pana la urcare, cand am fost nevoit sa incetinesc putin, dar am profitat de slabiciunea celorlalti si am atacat. Atmosfera era teribila. Peste tot in jur oameni care ne incurajau si strigau cuvinte de lauda ce eu nu le intelegeam. La un moment dat am parasit asfaltul, intrand pe un "drum forestier" unde m-am simtit in elementul meu. A urmat o coborare rapida, unde am mai castigat ceva timp. A mai fost o urcare si inca o coborare care au decurs in acelasi mod. Pe coborarea finala am simtit ca sunt cam stors, dar s-a terminat destul de repede si am intrat pe ultimii 500 de metri in aplauzele publicului de urmarea cursa. Am incheiat cei 21.7km in 1:45:53, cu 53 de secunde mai mult decat visam in gluma ca vreau sa scot. Am terminat pe locul 595 la general si 110 la categorie din cei aproximativ 3500 de participanti. Sunt foarte multumit de acest rezultat, si mi-am facut deja planul pentru anul viitor, sa scot cu 10 minute mai putin.

A fost un concurs extem de frumos si de bine organizat. Mi se pare absolut incredibila receptivitatea oamenilor spre asemenea activitati. Oameni de toate varstele au alergat, ne-au incurajat si ne-au aplaudat. A fost o atmosfera incredibila. Chiar am simtit ca fac ce trebuie si lumea ma admira pentru acest lucru, cu toate ca nimeni nu ma cunostea. Acum am o febra musculara pacatoasa, dar placuta.

Alte variante ale acestei aventuri puteti gasi pe blogul lui Misu - Clipe libere in doi si pe blogul lui Mihai - Mountain Bike Brasov.

In final, vreau sa va rog, pe cei ce ati citit pana aici si ma aveti in lista de Messenger, sa-mi dati un semn de viata, ca eu am reusit performanta de a sterge toate contactele.

Toate cele bune.