Sfantu' si balauru'

Weekendul ce tocmai a trecut (6 iunie 2010) am aflat metoda prin care Sfantu' Gheorghe a infrant balaurul si anume catarandu-se cu bicicleta pe el, strivindu-l. Asa arata logo-ul maratonului MTB organizat in Sfantu Gheorghe.

Impreuna cu Mihai Siman, Dana si Julie am plecat la ora 8 din Brasov cu destinatia Sfantu Gheorghe unde urma sa participam la un scurt maraton MTB prin imprejurimile orasului. Inca de cum am intrat in oras am fost impresionati. Cand am ajuns aproape de centru am dat de o masina de politie care veghea intrarea pe o strada inchisa cu banda. Politistul ne-a zambit si ne-a dat banda la o parte si ne-a spus sa facem stanga ca sa parcam. In parcare intalnim 2 politisti cu tricouri galbene, casti rosii si biciclete albe. Acestia ne-au indrumat catre un loc de parcare si au plecat zambind ca sa-i ajute pe ceilalti ce veneau in urma noastra.

Inscrierea a mers repede pentru ca am ajuns devreme. Ni s-a  comunicat in vreo 3-4 randuri ca este si o tombola pe gunoaie, adica pe ambalajele produselor folosite in timpul concursului. Ca sa previna aruncarea ambalajelor pe traseu, organizatorii au hotarat ca sa faca o tombola in care biletul era chiar gunoiul. Fiecare participant avea dreptul ca sa puna numarul de concurs pe 5 ambalaje, care, dupa folosire, sa fie introduse intr-o urna din care aveau sa fie extrase la finalul concursului si schimbate cu premii in valoare totala de 3000 RON. Aceasta mi s-a parut o idee excelenta. Concurentii aveau o motivatie ca sa nu-si arunce ambalajele gelurilor si batoanelor peste tot prin padure.

Ne-am aliniat la start in spatele unei masini ce avea sa ne conduca pana la iesirea din oras. Inca un lucru ce m-a impresionat a fost faptul ca masina a mers cu o viteza de cel mult 25 km/h, permitand fiecaruia sa se incalzeasca. La maratonul de la Targu Secuiesc de anul trecut masina mergea cu mai mult de 40 km/h provocand un start nebun, o lupta crancena pentru fiecare metru de sosea. A fost un start extrem de civilizat. Toata soseaua am stat in spatele rivalului meu nedeclarat, cu ganduri necurate, dar nici chiar murdare.

La intrarea pe offroad am fost intampinati de un parau prin care am trecut la viteza maxima si am inceput urcarea prin padure. Ritmul era unul extrem de alert. Toata lumea din fata era pe placa mijlocie si pinionul 3 sau 4. Inca vedeam fundul adversarului meu care lupta si el din greu, dar parca avea mai mult spor ca mine.
 Incet, incet, ne-am aliniat unul in spatele celuilalt pe catarare si ne intreceam in gafait pe langa pedalat.

La un moment dat vad ca am pierdut marcajul si ne indreptam la nimereala ca sa vedem unde iesim. Intram pe o coborare foarte abrupta si ne intalnim cu restul plutonului care mergea pe o poteca ce venea drept din partea dreapta. Cine stie cat ne-am abatut de la drum. Continuam prin padure, ba in sus, ba in jos si iesim la marginea padurii pe un deal. Acolo am simtit ca imi revin puterile si am urcat pe placa mare si am inceput depasirile. a urmat o coborare in viteza pe o poteca ce abia se vedea prin iarba si am intrat din nou in padure, direct la push-bike. Crunt...

Push-bike-ul a fost crunt. Pe acele portiuni am fost depasit de multi concurenti. Chiar simteam ca nu ma mai duc picioarele. Si de fiecare data cand reuseam sa ma urc pe bicicleta era o placere inimaginabila, dar parca nu reuseam sa accelerez.

Noroiul devenea din ce in ce mai prezent si ma forta sa imi aleg cu grija trasele pentru a nu ma inpotmoli. Cu toate astea am reusit sa ma rastorn in noroi din cauza ca roata fata nu a vrut sa se urneasca dintr-o balta plina de noroi. Totusi, cand a inceput coborarea am fost in elementul meu si am fortat cat de mult s-a putut. Dar parca nu mergeam suficient de tare. Indiferent de cum era poteca, nu am reusit sa trec de 38 km/h. Poate din lipsa antrenamentului sau poate din cauza franei fata care nu revenea in pozitia neutra. Maneta era moarta inca de la start, dar acolo placutele functionau corespunzator. Dupa fiecare franare auzeam cum placutele frecau de disc, dandu-si treptat drumul. Detalii...

Am iesit la un drum forestier pietruit ce serpuia prin padure si am ajuns intr-o zona de mici a orasului. Cred ca oamenii aia sunt asa de obisnuiti cu ciclistii in zona aia ca nici nu m-au bagat in seama. Am intalnit doar un fotograf ce poza nebunii pe doua roti si un punct de control care ma indruma spre 3 posibile directii. Eu am ales-o pe cea ce era in usoara coborare pentru ca nu mai aveam chef de urcare.

Se pare ca am ales calea cea buna pentru ca am iesit la soseaua pe care am rulat in spatele masinii la start. De acolo directia finish cu o medie de 35 km/h. Ma simteam ca renascut. Parca nici nu faceam efort, asa de usor mi se parea. Pana la finish am intrecut un concurent de la tura scurta si am trecut linia de sosire cu zambetul pe buze. Juliemi-a facut poze, iar Mihai si Dana ma asteptau la umbra.

Mi-am luat diploma, tricoul, am mancat un hot-dog super oferit de organizatori, am spalat bicicleta, am castigat la tombola o pompa si un far si am plecat spre Brasov suparati ca a doua zi urma sa mergem la servici.

Alte poze de la concurs puteti vedea la Mihai pe blog: http://mountain-bike-brasov.blogspot.com/2010/06/saint-george-mtb-maraton.html, la organizatori - http://picasaweb.google.com/koboldjanos si pe unde mai gasiti.

Vreau sa multumesc Iuliei pentru ca este alaturi de mine si ca ma sustine in tot ce fac, lui Mihai si Danei pentru calatoria cu masina si compania placuta si Casco-Helme pentru sustinere.

Urmeaza MMM...

Daca sunteti interesati de clasarea mea intrati la Mihai pe blog ca a scris el si nu vreau sa ma repet :)