Treceți la conținutul principal

Brasov - Predeal - Rasnov - Poiana Brasov - Brasov

Spre surprinderea mea, ieri dupa ce ne-am intors de la zapada am vazut ca cerul se insenineaza. Semnele erau bune si in dimineata asta cand am deschis ochii am observat soarele care imi incalzea fața si ma invita la o iesire cu bicicleta. Am sarit din pat si am pregatit bicicleta si la 8:54 am iesit pe usa. Pana am ajuns la parter mi-am si facut planul pentru tura: Predeal - Rasnov - Poiana Brasov. Asfaltul era uscat, dar era putin cam frig. 
Incepand de la Timisul de Sus asfaltul nu mai era uscat din pricina zapezii de pe marginea drumul ce se topea de la caldura soarelui. Am incetinit ritmul ca sa nu ma stropesc, dar ma cam plictiseam asa ca am ingnorat umezeala pe cat de mult posibil. Traficul de pe DN1 a fost exact asa cum il stiam, salbatic si murdar, dar privelistea facea ca totul sa se merite. Cand am trecut pe la Cotul Donului pulsul mi-a crescut de la amintirea amenzii luate anul trecut. De data asta nu a fost politie pe acolo. De cand m-au oprit pe mine nu am mai vazut vreun echipaj pe acolo. Cred ca am fost singurul fraier care a picat in capcana.
Inainte de intrarea in Predeal am vazut si o masina de politie care pandea din spatele unui santier ce bloca banda de urcare. La iesirea din Predeal, unde am facut dreapta spre Rasnov, mai era inca un echipaj care prinsese 3 "muste" in plasa. Drumul spre Rasnov era uscat, spre norocul meu si l-am putut savura mai bine. Urcarea a fost usoara si coborarea ametitoare. Mi-au cam inghetat degetele pe ghidon dar s-a meritat. 
In Rasnov am facut dreapta si am intrat pe drumul Poienii. Pana in Poiana a fost in mare parte uscat, dar coborarea pana in Brasov a fost uda rau. Nu am mai avut nervi ca sa franez si sa trec usurel prin balti asa ca am mutat pe placa mare si am pedalat cat de tare m-au tinut picioarele. Am terminat si apa pana am ajuns in Livada Postei si m-am indreptat spre casa infometat pentru ca am sarit peste micul dejun. Acasa, Iulia ma astepta cu prazul pe aragaz si cu tiramisu in frigider.
O duminica frumoasa.


Mai multe informatii gasiti pe profilul meu de pe Movescout.com - click pe imaginea de mai jos.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Zugspitz Supertrail 2013

Astazi a inceput Turul Frantei, cea mai importanta competitie ciclista. Dar nu asta vreau sa va povestesc. Vreau sa va povestesc despre ceea ce am facut eu weekend-ul trecut. De la 1 ianuarie 2013, in momentul cand m-am inscris, am inceput sa ma pregatesc psihic pentru un concurs, o noua incercare, un ultra-maraton, primul pentru mine - Zugspitz Ultratrail. La momentul inscrierii am gandit destul de prudent si m-am inscris la categoria Supertrail - 68,8 Km - 3120 diferenta pozitiva de nivel, si nu la 100 Km. Trebuie sa recunosc ca aveam suficienta adrenalina in sange la momentul respectiv ca sa ma inscriu acolo, dar cu greu, m-am temperat.  Dupa ce am primit confirmarea inscrierii am intrat in atmosfera premergatoare marilor incercari. Am citit cartea scrisa de ultra-maratonistul Dean Karnazes, mi-am facut planuri si am cautat metode de antrenament pe care le-am pus in aplicare doar in minte. In fiecare zi imi ziceam ca inca este timp destul. Vremea a fost foarte pacatoasa anu

Pedaland pe Trans

Un vis de-al meu de vreo 6-7 ani a fost sa urc Transfagarasanul pe bicicleta. Imi aduc aminte ca Mae imi tot spunea cat de fain este, ca el l-a urcat de cateva ori. Imi mai spunea ca doar ciclistii adevarati pot sa-l urce si ca nu te poti numi ciclist pana nu ai in palmares Transfagarasanul. Asa ca vedeam acest drum ca pe un ritual de trecere in randul "oamenilor seriosi". Mi-am planificat o sambata pentru a urca si l-am contactat si pe Mihai ca sa-i propun sa ma insoteasca. A zis ca ar fi interesat. Curand dupa aceasta am plecat in concediu, tot in Fagaras, dar cu cortul (vezi postul " Dulce-acrisor ").  Dupa ce m-am intors am aflat ca Mihai a organizat si el o excursie pe Trans in aceeasi zi, asa ca aveam companie mai mare. Ne-am intalnit dimineata cu Mihai si cu o parte din "echipa" si am plecat spre Cartisoara unde aveam sa lasam masina. Am parcat si am pregatit bicicletele pentru atacul muntelui. Iulia s-a urcat in masina Danei si au urcat la Balea

Anduranta

Am incheiat sezonul competitional pentru 2011 cu Crosul 15 Noiembrie, tinut in data de 12 noiembrie. Am alergat cu Laurentiu, un coleg de plantatie si ne-am simtit asa de bine incat a prins si el microbul alergarii si a zis ca pe viitor vrea sa alerge un maraton. Impreuna cu Marius, am alcatuit un plan de antrenamente pentru sfarsitul acestui an si inceputul anului viitor. Planul acesta ar trebui sa corecteze greselile de antrenament de pana acum si sa imbunatateasca ce a fost bun. Ideea este ca, pentru anul viitor vrem mai multe podiumuri decat pana acum. O noutate fata de planul de antrenament de pana acum este introducerea unei alergari lungi in fiecare saptamana, care are rolul de a ne da o rezistenta mai mare decat am reusit sa acumulam pana acum. Saptamana trecuta, in timp de alergam pe pista de alergare a Liceului Sportiv, Liviu mi-a propus ca in weekend, sambata, sa alergam pana in Poiana Brasov pe sosea, daca este vreme buna. Pe moment, nu am dat prea mare importanta ideei, d