Cu toate ca vremea pare sa continue sa fie salbatica si sa ne chinuie, am decis ca in dimineata asta sa iesim putin la o plimbare in natura. Am propus mai multe destinatii si in final alegem una simpla, si anume drumul forestier pana in Poiana Brasov si intoarcere pe drumul vechi.
Cand ajungem la Pietrele lui Solomon hotaram sa schimbam planul si sa mergem spre intersectia potecii spre Valea Cetatii cu poteca spre Postavaru, asa ca facem stanga si urcam pe langa locul de intalnire al junilor (nu mai stiu care si se pare ca nici nu gasesc pe goagal). A cam nins in ultima vreme, si se pare ca s-a cam depus, mai mult decat ne asteptam. Dar se pare ca nu este vreo problema pentru incaltarile noastre joase pentru ca zapada nu pare sa fie mai mare de 4-5 cm. Am inaintat prin padure si stratul de zapada devine din ce in ce mai mare. Trece putin peste glezne in unele locuri, dar tot nu este grav. Nu ne vine sa credem ca este mijlocul lui aprilie.
Copacii se scutura de putina zapada uda ramasa inca pe crengi si asta ne obliga sa fim mai atenti pe unde calcam. Dam si de o ciuta care se face rapid nevazuta prin padure. Zapada devine din ce in ce mai mare si in unele locuri ne intra in incaltamintea care se pare ca este cam nepotrivita. Ajungem la drumul ce deviaza de la drumul forestier spre Poaiana si se pare ca aici este iarna cu adevarat. In loc sa vedem urme de iepuras se pare ca avem mai multe sanse sa vedem urmele saniei lui Mos Craciun. Intram in drum si ne afundam in zapada pana la genunchi. Se pare ca avem o problema cu echipamentul. Sunt niste urme dar nu ne prea ajuta pentru ca zapada ne intra pe sub pantaloni si in papuci. Inaintam grabiti ca sa ajungem la masina ca sa ne incalzim si sa pacalim o posibila raceala. Pe masura ce coboram stratul de zapada pare sa se subtieze, dar nu ne prea ajuta pentru ca suntem deja uzi la picioare. Tot ce putem face este sa ne grabim. Ajungem la masina si plecam spre casa cu incalzirea directionata spre picioare.
Asa zapada nu am intalnit toata iarna, nici macar in excursia de Craciun la Lacu Rosu. Trebuie sa fim mai atenti cu echipamentul data viitoare. Am subestimat vremea si am simtit asta pe propria piele mai mult decat ne-am fi dorit.
Ciudata rau clima asta... Imi place iarna, dar asta este prea lunga.
Comentarii
Trimiteți un comentariu