Am facut-o si pe asta.
Acum sase saptamani am inceput pregatirea pentru cea mai mare incercare de pana acum - maratonul. Timpul era scurt, si trebuia sa profit la maxim de el ca sa pot sa-mi obisnuiesc organismul pentru un efort de 42,195 Km in timp de sub 4 ore. Programul de antrenament a fost unul intens si nu am reusit sa ma tin in totalitate de el, dar nu am fost foarte departe.
Mi-am cumparat niste papuci meseriasi, care puteau alerga singuri, niste ciorapi care imi faceau picioarele sa pluteasca si am inceput pregatirea. Psihicul imi era puternic dar mai trebuia antrenat si fizicul.
Am inceput antrenamentul usor, urmand ca sa ajung la forma maxima in saptamana 4 si sa mentin pana la concurs, odihnindu-mi organismul intre timp. Nu stiu daca am ajuns in forma maxima atunci cand mi-am propus, pentru ca oboseala si-a spus cuvantul, fortandu-ma sa-mi intrerup alergarea-testul pentru maraton si sa fac pauza cateva zile. Am revenit usor in antrenamente pentru ca, joi, in ultima saptamana, sa ma ia o durere de spate, crunta. Vineri nu a fost mai bine asa ca, aproape, mi-am scos din minte, maratonul. M-am hotarat ca sa profit de asigurarea medicala nemteasca si sa incerc sa fac ceva in legatura cu durerea. Mi-au dat niste calmante la spital, m-au consultat si mi-au dat vestea buna, ca nu e nervul sciatic, ci un muschi ce imi face figuri. M-au lasat sa plec dupa vreo ora jumate, cu o mana de calmante, ce sa le iau in zilele ca urmau. Am cam revenit la viata, dar participarea mea la maraton era inca incerta. Sambata am vazut ca e mai bine. Mi-am luat calmantele cu constinciozitate si duminica dimineata eram in Karlsruhe aliniat la start. Am luat calmantele de dimineata, si am mai pastrat o serie pentru dupa. Am zis un "Doamne ajuta" si am plecat in alergare. La inceputul perioadei de antrenament mi-am propus ca sa termin maratonul in 4 ore. Spre sfarsitul acestei perioade mi-am ridicat asteptarile la 3:30 - 3:45, dar in momentul startului, speram sa termin in doua picioare. Dar, eram hotarat ca sa-l termin chiar si daca ar fi fost nevoie sa ma tarasc ca rama pana la finish.
Am luat startul in blocul D, ultimul care pleca. Am trecut linia de start la 9:15, printre ultimii. Spatele mi-a dat OK-ul si am inceput tehnica obisnuita, vanarea celui din fata. Dupa vreo 3 minute de la start, depaseam pe partea dreapta a drumului, alergand pe bordura si chiar pe zona verde, pentru ca ala era singurul loc liber. La vreo 10 metri in fata, pe iarba, vad brancardierii cum ii fac, unui participant, masaj cardiac. Mi-a inghetat sangele in vene. Mi-am facut o cruce si mi-am zis ca doamna cu coasa nu ma va prinde azi.
La Kilometrul 21, cand i-am vazut pe cei de la semimaraton ca termina, m-a durut sufletul. Ma ingrozea gandul ca mai am inca o data pe atat. Depasirile au devenit din ce in ce mai rare, plutonul intinzandu-se, alergatorii slabi ramanand in spate. Din cand in cand depaseam cate o doamna cu fundul mare, pe care daca as fi vazut-o pe strada, as fi putut paria ca nu poate sa alerge nici 5 Km. Sau cate un mos pe care-l cauta moartea acasa si el alerga maratonul. La Kilometrul 36 am inceput sa simt oboseala mai intens. Strigatele de incurajare de pe margine, copiii care intindeau mainile ca sa bata palma cu mine, mi-au dat forta ca sa mentin ritmul si sa lupt. La kilometrul 41, Strava imi spunea ca a ajuns pe la vreo 43. Culmea, dar aceasta eroare m-a incurajat. Stiind ca totul se termina in cateva minute m-a facut sa ma simt mai usor si sa accelerez, iar in momentul vederii portii de finish, sa sprintez, trecand linia de sosire ca un kenian. Mi-am luat medalia de finisher si m-am repezit la paharele cu sucuri care asteptau maratonistii. M-am asezat pe gazonul impecabil, al terenului de fotbal, m-am descaltat si m-am intins pe spate cu mainile desfacute. Am inchis ochii si am simtit cum corpul mi se ridica de la sol intr-o levitatie divina. "Alles OK?" Levitatia imi este intrerupta de un sanitar care verifica starea de sanatate a maratonistilor. Ma pipai usor, si, cu zambetul pe buze, ii raspund, ca totul este perfect. Oboseala devenise minunata. Medalia imi atarna grea la gat si soarele imi mangaia fata plina de praf - praful victoriei. Tocmai terminasem primul meu maraton in 3:41:16, exact in intervalul propus. Totul a fost perfect.
Am facut-o si pe asta.
In cele 6 saptamani de antrenamente am alergat de 19 ori, timp de 27:58'06.9, 317.5 Km si am ars 18355 Kcal. Am mai iesit de 6 ori cu bicicleta, timp de 9:36'43, 186.7 Km arzand 4162 Kcal.
Filmarea se opreste dupa 9 minute si 55 secunde pentru ca, probabil, cameramanul se plictisise sa mai filmeze. Eu am trecut prin poarta de start la 15 minute dupa startul oficial.
Multumesc lui Sergiu Toader, pentru ca mi-a plantat, involuntar, in cap ideea de a alerga un maraton, lui Misu Sirb pentru alegerea concursului, lui Gabi pentru ca m-a insotit si sustinut.
Urmeaza un ultra-maraton de bifat pe lista.
Bravo domnu' ... felicitarile mele ... ai realizat o performanta deosebita( sunt mandru de tine).
RăspundețiȘtergere