Translate

sâmbătă, 15 mai 2010

Brasov-Cheia-Brasov

In dimineata asta, pe la ora 7, am fost trezit de soarele care stralucea pe cer si primul gand a fost concentrat in jurul unei iesiri cu bicicleta. Am consultat ieri prognoza meteo pe urmatoarele zile si nu se arata nici o zi buna de pedalat. Ba chiar cod galben de ploi si vijelii. Asa ca soarele mi-a dat speranta. Cu toate ca inca ma agatam de lumea viselor am inceput sa ma gandesc pe unde sa merg, ce tip de antrenament trebuie sa fac, cat sa dureze tura... Va dati seama ce somn agitat am.

Primul lucru ce l-am facut cand m-am ridicat din pat a fost sa merg la fereastra si sa ma uit la cer. Si spre surpriza mea am constatat ca nu e nici un nor pe cer. Am inceput sa pregatesc bicicleta Iuliei ca a mea are probleme la frana fata ce inca nu am reusit sa le rezolv. Am pus si pe fata cauciucul slick de 1.4, am montat suportul de bidon si cel de pompa, am bagat 5-6 atm in roti, am preparat o bautura izotonica ce am turnat-o in bidon si am plecat cu stomacul gol la pedalat. Eram pornit sa merg spre Sinaia, dar cand eram pe podul de la iesirea din Brasov mi-a incoltit ideea de a merge spre Cheia asa ca in 100 de metrii am facut dreapta pe sub pod si directia Cheia, via Sacele. Nu era un drum nou asta pentru ca-l facusem de cateva ori cu masina si m-a fascinat de fiecare data. Privelistea e minunata si soseaua serpuieste spre pasul Bratocea (1272 m) dupa care coboara spre Cheia (871 m).  In spatele volanului, pe drumul asta te simti ca un pilot de raliu si cu greu reusesti sa te abtii ca sa nu duci masina pe la 5-6 (sau mai mult daca e posibil) mii de ture si sa fortezi limitele in serpentine. Pe bicicleta e putin cam altfel.

Slick-urile si angrenajul de 48 mi-au dat un avant suplimentar si am fortat ritmul inca de la iesirea din bloc. Pulsul imi era crescut si TE-ul crestea, dar ma simteam bine asa ca am tras cat s-a putut. La un moment dat, pe la Babarunca a inceput sa bata un vant naprasnic direct spre mine. Partea frumoasa era ca m-a racorea, dar m-a facut sa urc un pinion si sa maresc cadenta. Totul era perfect. Soarele se mai ascundea dupa nori ca sa imi permita sa ma racoresc. Serpentinele spre Pascul Bratocea apareau si am inceput sa simt catararea in toata splendoarea ei. Nici nu ma deranjau tirurile care taiau curbele si ma afumau. Scopul meu era sa ajung in varf - Pasul Bratocea - si sa incep coborarea spre Cheia. Dupa ultima curba inainte de pas am sprintat incercand sa-mi depasesc umbra. Am trecut prin pas cu 43,4 km/h si am intrat cu curaj pe serpentinele foarte stranse din drumul spre Cheia. Daca la catarare am suferit si am fost depasit de tiruri, in coborare nu am mai fost depasit de nimeni. Ma tot minunam cat de bine tin cauciucurile astea slick pe sosea fata de alea cramponate de offroad. Puteam sa ma inclin foarte mult in curbe fortand limita fara sa am emotii ca pleaca bicicleta de sub mine. Parca prinsesem aripi. Nu mai simteam oboseala acumulata pe catarare si  rulam pe placa mare si sprintam la iesirea din fiecare curba. Am intrat in Cheia la viteza maxima si am mai mers pana ce distanta a ajuns la 50 km dupa care am facut un viraj la 180 grade si am inceput drumul de intoarcere. Primii 5 km de la iesirea din Cheia au fost lejeri chiar si cu fals-plat-ul ce ma determina sa fortez. Cand a inceput catararea a inceput si greul... Am inceput sa simt si catatarea de la drumul dus, dar nu m-a descurajat. Din cand in cand presam casca de cap ca sa se mai scurga transpiratia din buretii din zona fruntii si mai luam cate o gura din coctailul molotov preparat acasa. Kilometrii incepeau sa se adune. Cand am vazut statuia din pas am sprintat din nou ca sa intru pe coborare lansat. Placa mare si o pozitie aerodinamica si pedalat cu tot sufletul cand viteza incepea sa scada. La iesirea dintr-o curba vad in fata 2 tiruri care mergeau paralel blocandu-mi drumul. Am franat violent si am iesit pe grohotisul de pe marginea drumului, ocolind cu greu tirul buclucas. Imi imaginez ca nici nu am fost observat. Pentru un tir un ciclist este un ganganie ce, daca se striveste de parbriz, este spalata fara probleme de lichidul ultraieftin si la promotie luat dintr-un supermarket. I-am dat Undo soferului (de la stadiul de adult la cel ce embrion) in sinea mea si m-am ridicat din sa ca sa revin la viteza precedenta. Toate durerile parca disparusera si inghiteam kilometrii. Pana in Brasov nici nu am mai coborat de pe placa mare. Am recuperat ce am pierdut pe catarare. Toate catararile le-am sprintat cat de tare am putut pe parca eram urmarit de un tir. Cand viteza scadea sub 35 km/h era momentul sa sprintez ca sa revin la 40 sau mai mult. Am intrat in Brasov fericit si m-am dus sa-mi cumpar un pranz extrem de sanatos care sa ma ajute sa recuperez ce am pierdut prin efort. Am luat o portie de mici ce i-am infulecat in praful ridicat de masinile de intrau sau ieseau din parcarea supermarketului, am baut un ceai natural de la automat si am continuat sprintul spre casa.
Dupa ce am parcat bolidul inapoi pe trainer am luat ceasul ca sa descarc datele manual in fisierul excel creat acum vreo luna.

Distanta: 100.88 km
Durata: 4:00:19
Viteza medie: 25.2 km/h
Pulsul mediu: 164 bpm
Energie consumata: 3281 kcal

Planuisem sa fac o tura la o intensitate de vreo 80%, dar se pare ca am dus-o undeva pe la 95%. Dar important este ca m-am simtit bine. Am savurat fiecare kilometru, fiecare durere pe catarare fiecare ac de par luat la 50-60 km/h. A fost o dimineata frumoasa. Am facut si un antrenament serios si m-am si simtit bine.

Vreau sa multumesc CASCO-HELME pentru casca Ares Mountain Competition oferita ca sponsorizare. Chiar este o "scula" adevarata. Foarte usoara si extrem de bine ventilata. Un singur lucru cred ca mai pot imbunatati, si nu doar la aceasta casca. Buretele de sub barbie nu sta sub chinga sub nici o forma. Nu deranjeaza, dar cred ca ar fi mai comod cu el in pozitia corecta. O sa le sugerez poate sa rezolve aceasta problema.

luni, 3 mai 2010

Pedalat cu aroma de gulaş - Buda Maraton


Vineri dimineata, 07:59 m-am urcat in masina impreuna cu Julie si am pornit spre Budapesta. Vremea era frumoasa, soarele sus pe cer, rezervorul plin si lantul uns. O adevarata placere, pana in momentul cand ne dam seama ca am uitat actul aditional la contractul de casco acasa. Poate daca nu am fi dat o caruta de bani pentru hartia aia nu ar fi insemnat mare lucru, dar in situatia respectiva am decis ca e mai bine ca sa ne intoarcem si sa o luam cu noi, asa ca am facut cei 90 km inapoi in Brasov si astfel am dat un restart calatoriei noastre. 

Am ajuns in Cluj unde l-am luat pe Roberto si pe Eva si am continuat drumul spre Budapesta. Tarziu in noapte am ajuns la Moha Hostel unde am adormit aproape instantaneu. Dimineata am mancat cate ceva si am plecat spre dealul unde se desfasura concursul. Am parcat undeva pe deal intr-o parcare cu acces la o poteca ce ne-a dus pana la start. Ne-am inscris, ne-am aliniat la start , am pornit kilometrajele si am pornit intr-o goana nebuneasca pe pista aerodromului din Budapesta. Iarba si rampa domoala a rupt plutonul, evitand astfel ingramadeala de la inceputul single-track-urilor. 

Inceputul cursei m-a solicitat destul de mult pentru ca nu aveam incalzirea facuta si mi-a fost greu pana a inceput sangele sa oxigeneze corespunzator muschii. Pulsul mi-a crescut foarte mult, dar eram in forma. Roberto era alaturi de mine si am inceput sa depasim. Maneta de la frana fata imi facea figuri, dar asta nu m-am impiedicat sa lupt. Traseul era accesibil, dar portiunile de single -trail cam impiedicau depasirea asa ca de obicei se faceau pe catarari. Ar fi fost mai bine daca trageam mai tare la start pentru ca atunci erau mai libere potecile. Era foarte neplacut cand trebuia sa ne dam jos de pe bicicleta cand ne era blocata calea de catre ciclisti mai putin pregatiti. Dar nu au fost prea multe momentele acestea.

Spre sfarsitul primei ture ne-am hotarat ca sa incheiem cursa in varianta scurta. Am ajuns la finish si ne-am pus pe admirat bicicletele si echipamentele celorlalti. Ne-am consolat totusi cu gandul ca macar la casti stam foarte bine. Dupa ceva vreme a terminat si Eva si ne-am pus pe iarba la umbra sa ne odihnim si sa ne hidratam. Nu am mai zabovit mult si ne-am indreptat spre hostel ca sa ne spalam si sa mergem la plimbare prin Budapesta. Am ajuns la concluzia ca a fost o idee buna ca sa facem tura scurta pentru ca astfel a ramas timp de plimbare si nici nu am fost prea obositi ca sa facem asta. Am mai facut ceva poze si pe la 10:30 (ora Ungariei) ne-am intors la hostel ca sa incheiem ziua.

A doua zi ne-am urcat din nou in masina si am trecut granita inapoi in Romanica noastra draga.

Vreau sa multumesc celor de la Casco-Helme pentru sponsorizarea acordata - o casca Ares Mountain Competition. M-am simtit foarte bine cu aceasta casca foarte usoara si bine ventilata. Despre protectia oferita de aceasta nu pot spune prea multe pentru ca nu am avut ocazia sa testez si, sincer, nici nu imi doresc acest lucru. Dar sunt sigur ca si-ar face treaba foarte bine. De acum o sa folosesc aceasta casca la concursuri si cealalta, Diamor Mountain, la antrenamente. 

A fost o excursie frumoasa. 
Pozele din cursa sunt facute de Julie iar celelalte de mine.