Translate

duminică, 20 noiembrie 2011

Anduranta

Am incheiat sezonul competitional pentru 2011 cu Crosul 15 Noiembrie, tinut in data de 12 noiembrie. Am alergat cu Laurentiu, un coleg de plantatie si ne-am simtit asa de bine incat a prins si el microbul alergarii si a zis ca pe viitor vrea sa alerge un maraton.
Impreuna cu Marius, am alcatuit un plan de antrenamente pentru sfarsitul acestui an si inceputul anului viitor. Planul acesta ar trebui sa corecteze greselile de antrenament de pana acum si sa imbunatateasca ce a fost bun. Ideea este ca, pentru anul viitor vrem mai multe podiumuri decat pana acum. O noutate fata de planul de antrenament de pana acum este introducerea unei alergari lungi in fiecare saptamana, care are rolul de a ne da o rezistenta mai mare decat am reusit sa acumulam pana acum.
Saptamana trecuta, in timp de alergam pe pista de alergare a Liceului Sportiv, Liviu mi-a propus ca in weekend, sambata, sa alergam pana in Poiana Brasov pe sosea, daca este vreme buna. Pe moment, nu am dat prea mare importanta ideei, dar sambata dimineata mi-am adus aminte si l-am contactat pe Liviu. A raspuns ca nu poate, pentru ca au aparut niste treburi, asa ca m-am hotarat sa alerg singur. 
Am parcat sub Tampa, ca de obicei, mi-am luat papucii de alergat rupti in picioare, si am plecat spre Livada Postei pe la turnurile vechii cetati. De acolo am inceput urcarea. Nu m-am grabit pentru ca am vrut ca sa-mi mentin pulsul in zona aerobica, lucru destul de greu din cauza urcusului. La un moment dat, mi-a venit o idee, sa pun buff-ul peste gura ca sa nu inspir aer rece in cantitate mare. Prima impresie a fost ca imi restrictioneaza respiratia, dar am constatat ca pulsul scade. Buff-ul de pe gura ma forta ca sa inspir pe nas si sa expir pe gura. Din cauza buff-ului, debitul de aer expirat era mai mic, expiratia facandu-se mai lent, tinand pulsul la valori mai mici. Astfel am putut sa cresc viteza si sa tin pulsul in zona aerobica.
Am ajuns in Poiana Brasov si m-am oprit pentru 2 minute la tasnitoarea de langa parcare, m-am intins putin si am pornit inapoispre Brasov. Intoarcerea a fost mult mai usoara pentru ca a fost in coborare, permitandu-mi sa am o viteza medie mai mare decat la urcare. Pana in Livada Postei a fost usor si frumos, dar de acolo, pana sub Tampa, la masina, a fost greu. Poate, pentru ca stiam ca e ultima portiune.
A fost o alergare frumoasa pe care vreau sa o mai repet. Nu cred ca voi face aceasta ruta, dupa venirea zapezii, din cauza traficului intens spre statiune, dar voi gasi alt traseu. Poate voi face, din nou, alergarea in jurul Lempesului.
Am facut si cateva poze cu telefonul:









Running route 1337696 - powered by Runmap 

sâmbătă, 22 octombrie 2011

Fanfara Vulcan


Astazi am avut parte de o surpriza placuta ce mi-a reamintit de motivele pentru care imi place Brasovul.
Am plecat de acasa cu gandul de a ajunge in centru, pe la CTS Corner, ca sa cumpar un infuzor pentru ceaiurile minunate ce le-am descoperit. In momentul cand am coborat din masina, in parcarea de sub Tampa, am auzit muzica fanfarei ce m-a atras ca un magnet. Muzica se auzea din foisorul de langa izvor. Am pornit in graba pe scari ca sa nu pierd vreo nota, cu toate ca muzica rasuna pana in centru.
In foisor, fanfara Vulcan sustinea un concert ce incalzea inimile trecatorilor. Marsurile si polcile rasunau, acoperind clinchetul suav al lopetilor si al sapelor ce lucrau de zor la constructia parcului Tiberiu Brediceanu, de sub Tampa. Toata lumea zambea si parca uita de grijile cotidiene atat cat fanfara canta. 
















duminică, 9 octombrie 2011

Ce am facut in 2011

A mai trecut inca un an si s-a incheiat inca un sezon competitional pentru mine. Anul trecut, pe vremea asta, eram dezamagit ca cea mai buna realizare a fost un loc 4 la Duatlon Cetatea Brasovului. Eram totusi fericit ca am avut un an plin si ca am descoperit o reteta de antrenament ce speram ca va fi cheia succesului.
In octombrie, anul trecut, am inceput sa si alerg de doua ori pe saptamana, ca antrenament complementar, ca sa nu mi se urasca de bicicleta pana in primavara, cand as fi putut sa ies afara din casa. Am luat-o usor, si mi-a placut. In noiembrie am participat la Crosul 15 Noiembrie unde am scos 20 minute pe o distanta de 5 Km, lucru ce mi-a deschis putin ochii asupra alergarii.
In iarna, am descoperit trail-running-ul si mi-a placut foarte mult. Am continuat cu antrenamentele asa cum mi-am propus sa fac si cu fiecare zi ce trecea am devenit din ce in ce mai obosit, pana mi-am dat seama ca trebuie sa schimb ceva. Am inceput sa trec pe izotonice si mi-am revenit din starea de oboseala cronica. Deja ajunsesem sa urasc bicicleta. Nu mai suportam sa ma urc pe ea si sa pedalez in fata monitorului, dar, daca voiam sa imi dovedesc ca am teoria mea asupra antrenamentului functioneaza, trebuia sa continui.
A venit si primavara, intr-un tarziu, si am iesit cu bicicleta la sosea si parca am prins aripi. A fost un sentiment incredibil sa ma vad din nou in natura, sa inspir aerul poluat de esapamentul masinilor. Toata iarna am asteptat acel moment.
  1. Duatlon Sfantu Gheorghe - 08 mai 2011
Liviu, fiul unui coleg de servici, mi-a spus de un duatlon ce o sa aiba loc la Sfantu Gheorghe. Initial am respins ideea pentru ca nu simteam ca sunt pregatit de un duatlon facut in intregime singur, pentru ca nu avea categorie de stafeta. Dar mi-am spus ca nu imi strica experienta, si am participat si, spre surprinderea mea, am terminat pe lacul 3 la general si 2 la categoria mea. Alergatul a fost proba ce am considerat-o cea mai dificila, dar am reusit sa mentin un ritm bun, pe care l-am imbunatatit pe bicicleta. Tin sa mentionez ca bicicleta mea a fost cel mai rapid MTB din concurs. Cei din fata mea, au concurat pe cusiere.

      2.  Duatlon Tara Barsei - 04 iunie 2011

Prin mai, am aflat de un duatlon nou ce se organizeaza in rona Rasnov. Acesta a devenit principalul obiectiv pe care mi-am concentrat toata atentia. Am fost in recunoasterea traseelor, atat cel de bicicleta cat si cel de alergare. Le-am parcurs pe amandoua de cateva ori si mi-am facut o strategie ce speram ca imi va aduce succesul. Am alergat cu Marius pe traseul de alergare si mi-a placut asa de mult incat mi-am zis ca dupa ce voi termina proba de bicicleta, o sa alerg si eu pe traseu, doar asa, ca sa vad cum este sa fac singur un duatlon. Am plecat printre primii la proba de bicicleta si am abordat calculat fiecare portiune a traseului. Am ajuns la finish primul de la categoria mea. Am predat cipul lui Marius, care a plecat in alergare. Am luat betele si am plecat si eu in spatele lui, dar oboseala si-a spus cuvantul. In scurt timp am fost depasit de Bostan Adrian, care m-a impresionat cu viteza cu care alerga la deal. A terminat proba de alergare inaintea lui Marius, dar din pacate pentru el, din fericire pentru noi, a gresit traseul si a fost descalificat, lasand locul 1 pentru Team Avantec, adica Marius si cu mine.


     3.  Maraton Medieval Medias - 11 iunie 2011

Cu toate ca stiam, de la editia din 2010, ca la Medias este cel mai urat noroi din tara, am ales sa-mi infrunt limitele si sa dau ce e mai bun din mine. Foarte multa lume a abandonat inainte de a lua startul, si organizatorii au deviat traseul in prima parte ca sa ne crute de o urcare noroioasa. Ma gandeam ca nu poate fi mai rau ca in anul precedent, dar m-am inselat amarnic. Cursa, pentru mine si multi altii, a fost un cosmar. Nu a mai fost o cursa, ci o lupta pentru a ajunge la final. Asa de mult noroi a fost incat impingeam bicicleta la vale si trebuia sa ma opresc ca sa-mi recapat suflul. Cireasa de pe tort a fost aparitia unui alergator care zburda cu zambetul de buze si incerca sa ne incurajeze. In acel moment i-as fi dat bicicleta pentru papucii lui de alergare. Am trecut linia de sosire si, cu coada intre picioare, am plecat spre casa jurandu-mi ca nu mai particip vreodata la vreun concurs de biciclete.

   
     4.  Ciucas Trail Running - 03 septembrie 2011

Dupa o pauza destul de lunga in care mi-am reanalizat "cariera" sportiva am decis ca sa incerc o alergare montana si sa pun pe locul 2 bicicleta. Am continuat antrenamentele conform planului, si in data de 3 septembrie, intr-o sambata frumoasa, am alergat 22 Km, pe traseul de semimaraton, alaturi de Marius si Edi si Razvan. M-am simtit in forma si am dat tot ce am avut mai bun din mine si, dupa 2:31'47'' am trecut linia de sosire pe locul 3 la categoria de varsta. A fost cea mai mare supriza a mea pe anul acesta. Lucrul asta mi-a dat aripi.


    5. Duatlon Cetatea Brasovului - 17 septembrie 2011

A venit si concursul ce a pornit revolutia din programul meu de antrenament. Am invatat pe de rost traseul de bicicleta si mi-am analizat si planificat fiecare reactie. Marius a progresat foarte mult fata de anul trecut si avea planuri mari si eu speram sa bat cel mai bun timp din 2010. Si eu, si Marius, am luptat si am terminat concursul pe podium, pe locul 3.


    6. Aproape maraton - 24 septembrie 2011

Am mai planificat o participare la Bucharest International Marathon, dar am renuntat la idee dupa ce am alergat 37 Km pe traseul Brasov - Sanpetru - Bod - Harman - Sanpetru - Brasov. Atunci am realizat ca pot sa termin un maraton, dar la final as fi terminat, lucru ce am considerat ca nu este ce imi doresc. Asa ca am renuntat la ideea de a alerga la maraton anul acesta.

Maratonul Medieval Medias a fost o palma foarte dureroasa, dar iluminatoare. O sa continui sa particip la concursuri de MTB, dar nu o sa-mi mai fac planuri de victorie, pentru ca sunt doar iluzii. Nu am timpul necesar ca sa ma antrenez pentru ca sa castig si nici fonduri ca sa mai investesc in aceasta pasiune. Ca sa fii in pas cu tehnologia, trebuie sa investesti mult si sa risti sa distrugi investitia intr-un concurs cum a fost Maratonul Medieval Medias. Alergatul este putin mai ieftin si nu te face sa depinzi decat de papucii din picioare. Restul e antrenament.
In 2010 mi-am format un plan de antrenament complet diferit ca cele urmare pana in acel moment si mi-am promis ca il voi urma cu strictete. La un an de atunci, pot spune ca am gasit reteta pentru a ajunge pe podium. Nu este usor, dar se poate. In 2012, vreau particip la cat mai multe concursuri si sa urc pe cat mai multe podiumuri.

Multumesc Iuliei pentru sprijin, incurajari si pentru pozele frumoase, Marius pentru efortul depus la antrenamente alaturi de mine si lupta de la duatloane. Multumesc sponsorilor nostri, Avantec Plastic Molds pentru incredere si ajutor financiar.

duminică, 25 septembrie 2011

Aproape maraton

Anul acesta am descoperit ca imi place sa alerg, si spre surprinderea mea, nu sunt chiar asa de slab pe cat ma consideram la sportul asta. 
Concursurile de mountain-bike s-au incheiat pentru mine anul acesta si mi-am stabilit o ultima tinta, ca sa inchei un sezon bun, Bucharest International Marathon - o tinta ce mi se pare si mie foarte inalta. Datorita rezultatelor bune de anul acesta am prins incredere in mine si mi-am propus ca sa termin un maraton de sosea. Dar m-am gandit ca nu mi-ar strica un mic antrenament-test inainte, ca sa stiu la ce sa ma astept. Ruta mea favorita de pedalat pe sosea pleaca din Brasov, prin Sanpetru, Bod, Harman, Sanpetru si ma intoarce pe acelasi drum in Brasov. Ce imi place cel mai mult la ruta aceasta este ca este linistita. Nu are dealuri care sa puna probleme sau trafic excesiv. Distanta acestei rute este de 37,1 km, masurata cu ajutorul bikemap.net. M-am gandit ca este numai buna ca sa vad ce pot, si in dimineata zilei de ieri, 24.09.2011, la ora 8:22 am plecat in cea mai lunga alergare facuta de mine vreodata.
Am inceput destul de usor, ca sa-mi tin pulsul in zona aerobica, dar la iesire din Brasov, spre Sanpetru, am marit ritmul putin pentru ca am constatat ca se poate, fara sa trec in zona anaeroba. Inainte sa intru in Sanpetru, vad ca vine in directia mea o duba, si soferul, cand ma observa, isi face o mie de cruci. Probabil ca se gandea ca ma fugareste un urs si nu ar vrea sa dea nas in nas cu el. M-a distrat putin intamplarea asta. Mi-am continuat drumul iesind din Sanpetru inspre Bod. Soarele stralucea pe cer si adia un vant usor care imi tinea racoare. Nimic nu putea fi mai placut. Si in Bod oamenii isi fac cruce cand ma vad. Incep sa simt o usoara apasare in genunchi, dar nimic neobisnuit. Aprozimativ la jumatatea distantei dintre Bod si Harman este un mic deal care ma forteaza sa trec in zona anaeroba. In varf ma uit la ceas si vad ca aleg de doua ore. Dupa calculele mele, eram in grafic. La marginea padurii inspre Harman vad o multime de copii care misunau prin iarba cu niste pungi albastre dupa ei, si mi-am amintit ca este ziua curateniei si au iesit sa curete dupa grataragii, fara cei 7 ani de acasa. Foarte frumoasa initiativa. Pana ajung in Sanpetru, tot ma intalnesc cu echipe de copii ce adunau gunoaie. Incredibil cat de multe gunoaie au fost. Pe marginea drumului erau claditi saci intregi cu PET-uri si alte resturi ce nu sunt biodegradabile.
In Sanpetru, la intersectia cu drumul de intoarcere, incep sa simt cu adevarat oboseala. Cred ca este si impactul psihologic al faptului ca de acolo este intoarcere. Cu toate ca nu am crescut ritmul, pulsul a crescut si nu reusesc sa-l cobor in zona aerobica. Acesta este semnul ca ma apropii de limita. Decid sa nu ma mai uit la ceas. Cu fiecare pas, simt ca sunt din ce in ce mai obosit, dar trebuie sa continui. In momentul cand intru in Brasov, ma lovesc de un nou zid, mai solid ca cel de dinainte, dar il depasesc si pe acesta. Beau ultimele guri de apa si simt, parca, mai intensa oboseala. Imi vin in minte imagini cu maratonisti care se tarasc spre linia de finish, si sper ca nu va fi si cazul meu. Oricum, nu alerg un maraton, ci mai putin cu 5 km, deci, ar trebui sa fiu mai odihnit.
Gandul ca nu mai am apa imi da o senzatie de sete teribila. Incepe si stomacul sa dea semnale ca este cam gol, dar trebuie sa mai astepte. Imi zic ca trebuie sa opresc sa cumpar un suc, dar ma hotarasc doar dupa de trec de magazin. Incerc sa intind limita si sa ajung acasa fara nici un ajutor. Dar la aproximativ 2km de casa opresc, si cumpar o sticla de jumate de litru de suc care o dau gata dintr-o inghititura. Continui alergarea, parca mai usor. Ajung in dreptul unei cofetarii, foarte apreciate din Brasov, si nu ma indur sa trec mai departe. Opresc si cumpar 3 mini-tarte cu fructe care le infulec sub privirile inmarmurite ale vanzatoarei. Inca aproape 1 km pana acasa.
Cu cat ma apropii de casa cu atat simt obooseala mai puternica. Fiecare celula din corp imi spune sa ma opresc, dar vreau sa fac cea ce mi-am propus, sa alerg 37,1 km. Nu renunt, indiferent de ce se intampla. Genunchii au o singura pozitie in care nu ma dor si daca incerc sa schimb in vreun fel miscarea, nu pot. Trebuie sa  continui. 
Intr-un final ajung acasa si opresc ceasul la 4:04:56. Sunt un pic dezamagit ca nu am putut scoate o viteza medie de 10 km/h, dar ma bucur ca am terminat. Cu greu reusesc sa urc scarile si ma bag la dus.

Bike route 1155919 - powered by Bikemap 

Mi-am demonstrat ca pot sa alerg 37.1 km si chiar un maraton intreg, daca ma hidratez si ma alimentez corespunzator. Trebuia sa am putin mai multa apa cu mine si vreo 2 batoane cu proteine si atunci ajungeam mai usor acasa.
Nu mai alerg maratonul anul acesta, pentru ca imi trebuie mai mult antrenament. Am vazut ca pot, dar este prea greu deocamdata. Las aceasta incercare pe anul viitor cand o sa am antremanente mai lungi in program si astfel anduranta mea o sa fie mai buna. Astfel si genunchii vor indura mai bine socurile si ma voi simti mai bine la final.

duminică, 18 septembrie 2011

Duatlon Cetatea Brasovului 2011


In toamna anului trecut am facut cunostiinta cu un tip nou de concurs pentru mine, duatlon. Am ales sa particip cu un coleg de serviciu la categoria Hobby Companii. Am luptat, dar am ratat podiumul. De atunci am avut un an intreg ca sa ne pregatim pentru acest concurs. Am studiat terenul, am pregatit strategia si ieri am avut ocazia sa vedem efectul antrenamentului.

Ne-am inscris la inceputul saptamanii trecute, cu bani de la firma la care lucram si pe care am reprezentat-o, Avantec Pastic Molds. Ne-am luat numele de concurs si am inceput sa studiem concurenta. Primul adverar observat a avut numarul 308 si mi-a dat impresia ca o sa-mi dea de furca. Urmatorul a fost alergatorul de la Autoliv, Boldizsar Sandor, ce prevestea vremuri grele si pentru Marius. Am tras aer in piept si ne-am zis ca ne-am antrenat si ca vom da totul.

La ora 11 s-a dat startul probei de alergare. Marius s-a instalat in plutonul fruntas si a tras tare ajungand intr-un timp, considerabil mai bun, decat anul trecut. Mi-a pus chip-ul la glezna, am luat bicicleta si am pornit in alergare spre scari. Mi-am propus sa nu mai trag asa de tare pe prima parte, ca anul trecut, ca sa-mi mai pastrez niste energie pentru jumatatea a doua a traseului. M-am abtinut si nu am depasit pe scari, dar nu m-am mai putut abtine la intrarea pe traseul off-road. Am tras tare pana m-a blocat un concurent care impingea bicicleta. M-am dat jos si am plecat din nou in alergare. Cand m-am urcat din nou in sa m-am simtit in elementul meu si am tras tare sa mai recuperez ceva timp.  Prima urcare tehnica am facut-o in spatele unui alt concurent care mergea destul de bine si pe care l-am lasat in urma abia pe sfarsitul urcarii. Acolo mi-am facut curaj cand am fost din nou blocat de un concurent si am luat-o in alergare. Pana la urcarea spre Saua Tampa am depasit un adversar ce m-a ajuns din urma pe urcare, dar intr-un moment de slabiciune, pe la jumatatea urcarii, l-am atacat si l-am depasit. Si acolo am avut probleme si a trebuit sa descalec si sa alerg. Mi-am facut calculele si mai aveam 2 adversari in fata. Am refuzat paharul de apa de la punctul de alimentare din Saua Tampa si am continuat in partea a doua a traseului cat de tare am putut. Totusi simteam ca anul trecut am mers mai tare. Coborarea a mers destul de bine pana la rapa, unde l-am vazut in fata ochilor pe Kiraly Csaba, biciclistul de la Autoliv 1. Am coborat in viteza si l-am prins pe urmatoarea portiune de coborare. Cu toate ca la antrenamente am gasit metoda ca sa cobor pe bicicleta prin portiunea tehnica de dupa rapa, am ales ca sa o alerg ca sa nu fac cumva vreo prostie. M-am asigurat ca adversarul din spate nu este prea aproape si am descalecat, dar nu m-am indurat ca sa o duc pana la capat si m-am urcat pe bicicleta, incheind zona tehnica. De acolo mi-am zis ca trebuie sa trag tare ca sa ma distantez cat de mult posibil ca sa ii dau un avantaj suficient lui Marius. Restul traseului a mers bine si am incheiat dupa 36 de minute si 22 secunde, dupa ceasul meu. 

Marius a plecat in ultima alergare, jumatate din prima din cauza ca organizatorii au trebuit sa limiteze distanta. Am abandonat bicicleta pe iarba si am cautat persoane cunoscute. Curand l-am vazut si pe primul concurent de la categoria noastra. Dupa inca cateva minute l-am vazut pe Marius, dar din pacate, in fata lui la cativa pasi era alergatorul de la Autoliv, care a reusit sa recupereze. Dupa 1:15:36.4 de competite am incheiat pe locul 3. Am reusit sa facem ce ne-am propus, sa ajungem pe podium. Pe prima alergare, Marius a reusit sa recupereze 2 minute si 56 secunde fata de anul trecut, la prima alergare, iar eu, pe proba de MTB am recuperat 3 minute si 43 de secunde, chiar mai mult decat mi-am imaginat ca este posibil. 

A fost un concurs frumos, dupa cum ne-am si asteptat. Ne pare rau ca alergarea a doua a fost scurtata, dar a fost OK si asa. Ne-ar placea totusi, ca organizatorii sa schimbe traseele. Ar fi frumos ca alergarea sa nu mai treaca prin oras si sa depinda de fortele de ordine ca sa opreasca traficul. Tampa este mare si poate gazdui o proba de alergare pe potecile sale. De asemenea, ne-ar placea ca probele de bicicleta sa fie mai lungi.

***************** REZULTATE STAFETA COMPANII ******************
                      Duatlon Cetatea Brasovului 2011
                                 17/09/11
                                  BRASOV

 
Place Bib   Name                    Run1    Bike    Run2    Official  
===== ===== ======================= ======= ======= ======= ========= 
 1   308 Ionica@Jenica               25:30   35:22   10:55 1:11:45.2 
 2   305 Autoliv 1                   25:00   40:18    9:58 1:15:14.9 
 3   302 TEAM AVANTEC                27:18   37:09   11:11 1:15:36.4 
 4   307 Vectra Service              27:33   40:01   12:09 1:19:40.9 
 5   301 LMS Team 1                  26:07   58:26   10:53 1:35:24.2 
 6   306 Petale - E.Platis C.Bazil   29:47   56:53   13:11 1:39:49.7 
 7   304 IBM                         33:57 1:02:39   15:00 1:51:35.5 
 8   309 Baroul Harghita             34:04 1:13:01   13:31 2:00:33.4 
 9   303 ERO's                       28:07 1:42:14 
 
 
 
 
 
 
 
 

Multumesc sponsorului nostru, Avantec Plastic Molds, pentru incredere si suport financiar. De asemenea multumesc galeriei noastre care ne-a incurajat pe tot parcurusul concursului. Multumesc Iulia pentru sustinere si pentru fotografiile frumoase.

miercuri, 7 septembrie 2011

Ciucas Trail Running 2011


In data de 9 octombrie 2010 am facut primul meu antrenament de alergare. A durat 34 de minute si 26 de secunde si a fost pe o distanta de aproximativ 3 km. A fost primul antrenament de alergare corect, in zona aerobica. De atunci lucrurile s-au schimbat destul de mult.
Unul dintre obiectivele de anul acesta a fost ca sa particip la un semi-maraton montan. Scopul a fost sa vad cum ma descurc sa alerg pe o distanta de 21+ km. Toate antrenamentele mele s-au desfasurat pe o distanta de cel mult 11 km si doar de cateva ori am depasit aceasta distanta. 
Cu 2 saptamani inainte de concurs m-am intalnit cu cativa membri Ro Club Maraton si am fost intr-o recunoastere a traseului de concurs. Am facut traseul in 5:10. Urmatoarea sambata, cu o saptamana inainte de concurs am fost din nou pe traseu, de data aceasta intr-o recunoastere mai rapida si l-am terminat in 3:50.
Sambata, 3 septembrie, la ora 5:40 ne-am urcat in masina si am plecat spre Sacele unde ne-am intalnit cu Marius, Cristina si Andreea si am plecat spre Cheia. Pe la ora 7 am ajuns si ne-am instalat corturile pe zona verde din spatele salii de sport. Soarele a inceput sa se ridice si sa incalzeasca atmosfera umeda de roua. Ziua buna  se cunoaste de dimineata.
La ora 8:45 ne-am indreptat spre zona de start si am inceput sa dam din membre dupa cum faceau si ceilalti concurenti mai experimentati. Ne-am incalzit si la ora 9 am numarat descrescator dupa care am plecat intr-o aventura memorabila. Ritmul nu a fost unul foarte alert, dar suficient ca sa ma scoata din zona aerobica. Cred ca si adrenalina a avut o contributie aici. Nu m-am grabit sa depasesc pentru ca stiam ca ma va astepta un urcus interminabil si m-am hotarat sa-mi pastrez pozitia cat de mult posibil si sa incerc sa nu-i incurc pe cei mai bine pregatiti. In momentul cand am intrat in padure si a inceput urcarea am vazut ca s-a redus ritmul foarte mult asa ca m-am decis sa inaintez cate o pozitie cand simt ca se poate. M-am uitat la Marius si am vazut ca se simte bine si am plecat impreuna la atac. L-am ajuns pe Razvan care a plecat printre primii si a tinut un ritm alert. Ma duc alaturi de el o vreme, dupa care il depasesc si imi fixez ca tinta alergatorul din fata. Ma apropii incetisor si de acesta si il depasesc. Pulsul este ridicat, dar ma simt bine pe urcare. Merg la fel ca si ceilalti concurenti pe zonele foarte inclinate si alerg cand se mai domoleste panta. Il ajung pe un alergator care are intr-o mana o coada de matura si in cealalta o creanga pe post de bat si ma cam streseaza ca nu pot sa-l depasesc din pricina ca alearga prea tare. Incep sa ma gandesc ca poate am tras prea tare si ma resemnez. Raman in spatele lui, dar observ un moment de slabiciune si il depasesc. Trag tare si vad ca si el este obosit. Vad in fata ochilor urmatoarea tinta, un rucsac Orange. Nu mai este mult pana in varful Gropsoarele, cel mai inalt punct al traseului, 1883m. Mai inaintez cateva pozitii si ma uit in stanga spre drumul de intoarcere de coboara de la cabana Ciucas cu gandul ca poate ii vad pe primii pe acolo, dar nu vad pe nimeni, decat pe alergatorii din fata mea.
La 1:19'29'' de la start ajung pe varful Gropsoarele si atac coborarea spre cabana Ciucas in forta. Nu vad prea multi alergatori in fata mea si imi fac curaj sa trag mai tare. Dupa ce fac stanga din saua Gropsoarele simt o durere in coasta rupta cu o saptamana inainte ce pare sa se accentueze. Durerea se intensifica pana in punctul in care simt ca trebuie sa ma opresc. Ma sprijin in bete si ma dau la o parte ca sa fac loc celor din spatele meu sa ma depaseasca. Pierd astfel 4 pozitii. In cam 30 de secunde, durerea pare sa ma lase si incep sa alerg din nou usor ca sa mai recuperez ceva.
Dupa 1:44'21'' de la start ajung la cabana Ciucas si nu opresc pentru ca am ocazia sa recuperez ce am pierdut. Coborarea de la cabana se face pe un macadam extrem de abrupt ce ma forteaza sa-mi asum multe riscuri ca sa nu pierd prea mult. Totusi sunt depasit de cativa concurenti pe care ii pierd curand din raza vizuala. Pe urcarea inspre Muntele Rosu mai depasesc un concurent, dar imi este greu sa-mi mentin pozitia pe zonele mai line sau de coborare.
La 2:06'38'' ajung la cabana Muntele Rosu si intru pe traseul marcat cu punct albastru, unde se pare ca unii adversari au probleme din cauza lipsei marcajului de concurs. Ma simt bine pentru ca cunosc traseul si ceilalti nu se grabesc sa ma depaseasca. Intru pe o coborare foarte accidentata brazdata de urme de tractor. Am un adversar care imi sufla in ceafa si las prudenta la o parte si ma las prada inertiei. Sunt constient ca orice pas gresit ar insemna sfarsitul cursei si poate chiar ceva ruptura. Ma concentrez si imi pastrez pozitia. Pe ultima suta de metri a acestei coborari dificile simt din nou intepatura din coasta care ma face sa incetinesc si sa-l las pe cel din fata mea sa ma depaseasca. Ma uit in spate si mai vad un adversar la vreo 100 de metri. Imi revin si maresc ritmul pe portiunea plata. Cel din spatele meu se tot apropie si ma depaseste. Trag cat de tare pot, dar nu pot sa tin pasul cu el. Mi-as dori sa am o bicicleta si sa recuperez tot ce am pierdut. Intru pe portiunea comuna ce la inceputul concursului si ma hotarasc sa nu ma mai uit in spate si sa alerg cat de tare pot. Vad linia de finish si sprintez pe soseaua in usoara coborare si dupa 2:31'47'' ma opresc. Am ajuns a-l saselea. Nu imi vine sa cred ca am reusit sa alerg asa de bine si sa termin intr-un timp ce imi parea rezervat campionilor. M-am alimentat cu lubenita si l-am asteptat pe Marius care a venit la putin timp in urma. Ajunge si Razvan si Edi. Ne asezam pe izolire pe marginea drumului si ne tragem sufletul felicitandu-ne reciproc. Dupa ce ajung primii de la maraton ne retragem usor spre corturi ca sa mancam.
La 19:30 intram in sala de sport ca sa urmarim proiectia foto cu poze din concurs si sa asistam la premiere. Dupa o perioada in care organizatorii se lupta cu tehnica reusesc sa porneasca proiectia si ne vedem alergand. Mihai, organizatorul principal, ne anunta ca se vor premia primii 10 concurenti. Pe site scria ca primii 5 se premiaza si am fost destul de dezamagit stiind ca am nu am mai avut energie sa ajung cu un pic mai repede. Din acestia 10, doar primii 3 vor urca pe podium si vor primi ceva resplata financiara. Ceilalti 7 primesc doar diplome. Acest lucru m-a mai linistit. Marius este strigat cu locul 8, lucru ce il aduce in culmea fericirii. Se anunta locul 6 si nu este numele meu. Nici locul 5 si nici 4. Se face o mica pauza, dupa care imi aud numele pe locul 3 la categoria 18-29. Nu imi vine sa cred. Ma ridic de pe podea si ma duc spre podium unde primesc o diploma si un trofeu de sticla. Ma urc pe busteanul pe care scria III si ma uit spre publicul care ma aplauda. Nu imi vine sa cred ca se intampla acest lucru. Cred ca pulsul imi este 180. Parca totul este un vis. Cu toate ca anul acesta am mai obtinut un loc 2 si un loc 1, nu am stat pe un podium. Urca si locul 2 si invingatorul semi-maratonului si desface sampania cu care boteaza publicul. Ma retrag la locul meu de pe podeaua salii de sport cu ochii atintiti spre trofeu de parca s-ar evapora in orice moment. Premierea continua, dar nu mai aud mare lucru.
Ne retragem la corturi si adormim aproape instantaneu.
Cu 11 luni inainte alergam cu greu 3 km, dar am perseverat ajungand ca sa termin un semi-maraton montan de 21.92km, si sa-l termin si intr-un timp care sa ma urce pe podium. Nu mi-am imaginat in viata mea ca un antrenament complementar imi va aduce asa de mari satisfactii. Cred ca antrenamentul complementar va deveni principal.
A fost un concurs frumos.

Multumesc Iulia pentru fotografiile frumoase si sustinere.


Mai multe despre acest concurs pe http://www.trail-running.ro/ciucas-trail-running.html