Translate

duminică, 31 octombrie 2010

Helloween

 
Astăzi se termina prima mea luna de antrenament "corect" - părerea mea.

Luna aceasta am încercat sa corectez tot ceea ce am greșit pana acum și sa pun bazele pentru un sezon 2011 bun. Mi-am făcut un plan de antrenamente de care am încercat sa ma țin cat de bine am putut. Ipoteza este ca acest antrenament o sa îmi creeze anduranța ce mi-a lipsit anul asta și o sa pot sa păstrez un ritm constant pe toată durata concursului, indiferent de lungimea acestuia.

Astăzi am făcut o ultima ieșire pe luna asta. A fost o zi frumoasa, destul de OK ca temperatura pentru aceasta perioada și am savurat-o din plin. Traseul a fost următorul: Brașov - Sînpetru - Araci - Sfîntu Gheorghe - Ilieni - Harman - Sînpetru - Brașov. Singura porțiune ce nu mi-a plăcut a fost drumul din Sfîntu Gheorghe pana in Ilieni. Acesta este din placi de beton pline de gropi. Si fiindcă am fost cu bicicleta Iuliei și cu slickurile am cam suferit din cauza lipsei amortizării. Dar a fost acceptabil.

Cu ajutorul siteului movescount.com mi-am contabilizat antrenamentele de luna aceasta. Astfel, luna aceasta am făcut 27 de "moves" și am adunat 42 de ore și 1 minut, iar pierdut 20929 kCal.

Mai multe detalii despre antrenamentele mele puteți găsi aici:
Visit my profile at Movescount

Ciucas


Ieri, 30.10.2010, impreuna cu Iulia am fost din nou in Ciucas ca sa refacem un traseu ce l-am incercat primavara in perioada rododendronului dar, l-am scurtat din pricina cetii care a cuprins tot muntele. De data aceasta vremea a fost superba si am reusit sa facem chiar mai mult decat ne-am propus.

La ora 12:15 am ajuns cu bine la cabana Muntele Rosu cu toate ca am crezut ca facem praf masina de nenumarate ori pana sus. Am parcat-o in spatele unor bucuresteni cu un caine foarte dragut si am intrat in cabana Muntele Rosu ca sa ne interesam de un loc de campare pentru o posibila excursie Veniti Cu Noi. Directorul cabanei ne-a spus ca putem campa oriunde cu toate ca scrie "camparea interzisa". Nu mi-a sunat prea bine asta, dar daca el a zis asa... I-am multumit si am inceput excursia.


Am urcat pe triunghi galben, pe langa statia seismica, pana La Rascruce (13:33) unde am facut o mica pauza. Peisajul este incredibil de acolo. In est se vad Bucegii, Piatra Craiului si putin din Fagaras. Se mai vede Piatra Mare si in spate se vede putin din Postavaru. Chiar este frumos. Si pana sa ajungem in creasta puteam vedea cabana Ciucas la poalele Țigăilor.


Planul era ca sa ajungem la varful Zaganu (1817m) si de acolo sa ne intoarcem pe acelasi drum, dar Iulia a venit cu o idee buna, sa coboram in Cheia si de acolo sa ne intoarcem la Muntele Rosu. Am consultat harta si am vazut ca este un drum forestier care urca chiar de langa locul unde ajungem noi in Cheia. Daca am vazut ca nu trebuie sa mergem pe marginea DN1A am hotarat sa incercam si cu ocazia asta sa pregatim un traseu de o zi pe cand o sa ii aducem pe Veniti Cu Noi in Ciucas. Am mancat un Oreo, am baut o gura de apa si am plecat pe creasta.


La 14:15 ajungem pe varful Gropsoarele (1883m) unde facem o poza si incepem sa coboram spre Turnu de Arama.



De la Turnu de Arama continuam tot in jos spre Cheia pe cruce rosie. Drumul este lejer, dar de la atata coborare genunchii incep sa isi faca simtita prezenta. Intalnim triunghi albastru care merge spre Poiana Stanei, dar noi avem ca tinta Cheia.

Auzim masini si ne dam seama ca nu mai avem mult. Intalnim un drum forestier ce pare cel pe care trebuie sa -l urmam noi, dar nu prea ne place pentru ca este plin de noroi asa ca mai consultam o data harta si vedem ca este un drum inainte de acela la care trebuie sa ajungem si ca acesta se termina fara sa mai apara vreo poteca. Trecem drumul cu grija ca sa nu ne afundam in noroi si ajungem chiar la DN1A si vedem in dreapta un drum forestier cu bariera. Acela este drumul pe care trebuia sa mergem.



Drumul este frumos si lejer asa grabim pasul ca sa nu ne prinda noaptea pe "drumul" ce coboara de la Muntele Rosu. Ajungem intr-o zona deschisa si admiram creasta pe care fusesem si vedem si 2 parapantisti care dansau in coborare. Frumoasa priveliste.


Drumul forestier se termina si se continua o poteca marcata cu punct albastru. Acest marcaj  nu apare pe harta  dar, este binevenit pentru ca mai apar cateva poteci adiacente ce te pot induce in eroare daca nu esti stapan pe situatie. Incepem sa ne plictisim de urcus, dar acesta se termina destul de repede si la ora 18 ajungem la masina ca sa vedem cum apune soarele luminand creasta pe care tocmai o cucerisem.

Ne-am urcat in Șoricica si am navigat spre DN1A si ne-am dus acasa. A fost o zi foarte frumoasa.

Corectura realizata de Julie

duminică, 17 octombrie 2010

Animale salbatice in mediul lor natural


Astazi am reusit sa fac ceva ce incerc sa fac de ceva vreme, dar fara succes, cred ca din lipsa de vointa. Am fost la gradina zoologica din Brasov. Toata lumea mi-a spus ca e foarte frumos si ca au tot felul de animale salbatice si ca merita vizitata.

Pretul unui bilet pentru adulti este de 5 lei, dublu fata de cat am gasit pe net. Pe bilet era o fotografie a 2 lei dezorientati ce stateau printre foioase iar pe partea cealalta o harta a lagarului. 

La intrare am dat de struti care se balaceau in noroi. Am continuat pe langa custile cu gaini salbatice extrem de fioaroase care salivau la vederea noastra. Am vazut acolo si o specie extrem de rara, gaina comuna. O priveliste impresionanta pentru o gradina zoologica. Urmatorul popas a fost in taramul reptilelor si pestilor. In afara de pesti totul parea de plastic. Cred ca serpii aia sunt asa de satuli de oameni incat au ajuns sa se camufleze in figurine de ceara. Dupa aceasta am vazut niste rate care pareau cele mai fericite fiinte de acolo. Se balaceau si comunicau de zor, chiar si cele mute (dupa denumire). Am intrat in pasararium si am fost intampinati de o aroma ce aproape o puteam gusta. Acolo am vazut pasarele colorate si am zarit un dihor care dormea in coltul cel mai putin vizibil al celulei. Destept animal...

Tigrul si-a scuturat  dungile in fata noastra si a inceput sa miaune, parca cerand atentie. Chiar parea o pisicuta putin mai mare si mai trista. Langa garsoniera lui era un camin studentesc pentru maimute. Am balaje si mucuri de tigara peste tot. Parca erau in sesiune mamutele. Nimeni nu invata. Am mai aruncat o privire la pisicuta cu dungi care se agita in fata unui grilaj mergand ba in stanga, ba in dreapta. Cred ca s-ar fi jucat si el cu maimutele.

Am trecut pe langa un lac cu pesti colorati si fara pescari in drumul nostru spre tarcul lui Colt Alb Cariat. Intre niste tevi metalice de aproximativ 4 metrii inaltime misunau 4 lupi care alunecau la fiecare pas in noroi. M-am gandit sa le fac o poza, dar erau camuflati de noroi. Ne-au aruncat o privire trista si s-au intors la conceptia planului de evadare. Dupa lupi am dat de ursi. Acestia aveau un fel de parc de distractii inconjurat de un canal cu crocodili de noroi menit sa-i impiedice sa iasa. Chiar nu pareau capabili de ceea ce zice presa ca fac prin Brasov. 

Am mai vazut niste vulpi, nutrii, si o veverita nebuna ce fugea pe peretii custii. Ne-am oprit pe la caprioare care parca isi asteptau randul ca sa ajunga in farfuria unui posesor de Q7. Am mai vazut niste magaro-ponei care se invitau reciproc ca sa treaca un podet. In tot acest timp ne dadea tarcoale o fiara ce a reusit sa evadeze si cred ca planuia un atac. Fiara era pisica comuna, o specie extrem de vicleana ce vaneaza singura si este atrasa de mancarea lasata nesupravegheata.

Am trecut pe la lei care dormeau pe asfaltul cu incalzire centrala venita de la Sfantul Duh, pe la tigrii siberieni care leneveau nepasatori pe paiele din colivii pe la acelasi tigru agitat, pe la maimutele in sesiune si prin poarta metalica spre masina.

A fost o vizita interesanta. Nu imi pare rau ca am fost, dar m-a intristat. Animalele erau destul de curate tinand cont de noroiul creat de ploile din ultima vreme si nu pareau sa sufere de foame. Spatiu aveau cat sa nu se simta ca la carcera. M-a intristat faptul ca asta reprezinta viitorul. O sa ajungem sa vedem vaci, caini si porumbei doar prin gradini zoologice si o sa ne minunam. Copii nostri o sa ne intrebe de ce scrie "animale periculoase" in dreptul custii cu gaini si o sa ne gandim la o explicatie logica si o sa inventam ceva ca sa scapam de gura lor.


Rulajjj


Dupa un an nu foarte reusit din punct de vedere al rezultatelor cicliste am decis ca sa ma antrenez corect pentru anul viitor. Mi-am analizat antrenamentele de anul acesta si am ajuns la concluzia ca mi-a lipsit antrenamentul de anduranta asa ca mi-am pus in cap ca pana prin februarie sa fac doar anduranta si dupa aia sa trec la specialitati. Teoretic asta m-ar ajuta ca sa am un am bun pe bicicleta in 2011.

Acum cateva luni am descoperit un sit interesant care face contabilizarea antrenamentelor si poti compara cu ce fac altii. E foarte faina treaba ca se pot introduce datele manual si nu este neaparata nevoie de un dispozitiv special care sa scoata datele de pe ceas. Oricum, planuiesc sa cumpar si asa ceva ca sa pot vedea mai bine ceea ce fac. O alta functie interesanta a acestui este posibilitatea de a face un plan de antrenamente pe care sa-l poti arata cui e interesat de asa ceva.

Ultimul meu antrenament a fost unul lung in zona de puls aerobica. 2:30:13 am pedalat pe trainer in fata geamului numarand pasarelele si frunzele din copaci. Cel mai lung antrenament al meu, pe trainer, pana acum a fost de 2 ore si nu mi s-a parut mare lucru sa mai adaug inca jumate de ora. Dar nu a fost chiar asa de simplu. Fizic nu a fost greu, dar psihic a fost extenuant. Dupa 2 ore luptam cu toata fiinta mea ca sa nu ma dau jos de pe bicicleta si sa-mi bag picioarele in tot antrenamentul meu de anduranta. Nu stiu daca a fost o chestie inteligenta asta a mea de a pedala pe trainer 2 ore si 30 de minute. A fost o experienta. Dupa planul de antrenamente facut (de mine), saptamana viitoare sambata ar trebui sa pedalez 3 ore. Nu stiu daca o sa reusesc acest lucru daca nu o sa fie vreme buna ca sa ies pe sosea. Daca pedalez afara, orele trec extrem de repede. Oboseala este parca rasplata pentru efortul depus si este chiar placuta. In casa te lupti cu transpiratia care curge din fiecare centimetru patrat din piele si nu stii cum sa o mai stergi. Pana prin primavara doar asa ceva voi face. Vremea va fi prea aspra ca sa pot face antrenamente afara asa ca voi pedala in fata monitorului uitandu-ma la aceleasi filme ce le-am vazut deja de nenumarate ori unde un antrenor striga la niste victime ce pedaleaza la fel ca mine.

Dar, imi place...

Daca sunteti curiosi de ce antrenamente fac dati click pe imaginea de mai jos si va va trimite la profilul meu.

Visit my profile at Movescount

joi, 7 octombrie 2010

Cibo

Astazi m-am inscris in Clubul Sportiv Cibo Brasov. Ideea este ca acum o sa practic ciclismul mai organizat decat pana acum si sper ca asta sa fie o experienta benefica pentru mine.

Victor, colegul meu de birou de la AST pana maine, mi-a zis ca l-a inscris pe fiu-sau si asta m-a determinat si pe mine sa merg sa vorbesc cu antrenorul sa vad cam ce e pe acolo. Nu planuiam sa ma inscriu, ci doar sa obtin niste informatii despre antrenamente. Dar antrenorul a zis ca ma inscrie si ca o sa ma antrenez cu echipa. Am incercat sa fiu cat de clar posibil si sa-i explic ca eu nu vreau sa ma legitimeze si nici sa concurez pentru el. Eu vreau sa ma antrenez mai bine decat am facut-o pana acum si sa pot obtine niste reuzltate mai bune anul viitor. Sper ca a inteles ceea ce vreau. Oricum, daca vad ca lucrurile se input, zic "la revedere" si revin la antrenamentele individuale.

Astazi am fost la el la sediu (acasa) si am dus cererea de inscriere si copia dupa buletin si a zis s-a rezolvat. Am asteptat vreo 10 minute si am vazut ca nu mai vine nimeni la "antrenament" asa ca a sunat pe un baiat care se pare ca plecase singur pe traseul de ciclocros din Poiana Mica si mi-a zis sa merg si eu ca sa ma intalnesc cu el. Am urcat pe sosea pana in Poaia Mica si de acolo am intrat pe traseul de ciclocros. Traseul este unul de viteza fara portiuni tehnice. Daca esti in forma si hotarat se poate merge cu placa mare pe acolo cu o medie de 25 km/h. Dupa ce am facut o tura cu Razvan am decis sa ne intoarcem ca era deja tarziu si ne tremurau toate oasels de frig. Am coborat pe sosea si ne-am dus fiecare la casa lui.

Mi-a zis antrenorul ca sambata se face intalnirea generala, daca e vreme buna. Nu cred ca o sa particip. Mai bine imi petrec ziua cu Iulia ca si asa o vad rar. O sa pedalez in casa vreo 2 ore in schimb. Si cred ca urmatorul antrenament o sa fie saptamana viitoare candva. Inca nu stiu.

Oricum, maine am alergare.