Translate

duminică, 31 octombrie 2010

Ciucas


Ieri, 30.10.2010, impreuna cu Iulia am fost din nou in Ciucas ca sa refacem un traseu ce l-am incercat primavara in perioada rododendronului dar, l-am scurtat din pricina cetii care a cuprins tot muntele. De data aceasta vremea a fost superba si am reusit sa facem chiar mai mult decat ne-am propus.

La ora 12:15 am ajuns cu bine la cabana Muntele Rosu cu toate ca am crezut ca facem praf masina de nenumarate ori pana sus. Am parcat-o in spatele unor bucuresteni cu un caine foarte dragut si am intrat in cabana Muntele Rosu ca sa ne interesam de un loc de campare pentru o posibila excursie Veniti Cu Noi. Directorul cabanei ne-a spus ca putem campa oriunde cu toate ca scrie "camparea interzisa". Nu mi-a sunat prea bine asta, dar daca el a zis asa... I-am multumit si am inceput excursia.


Am urcat pe triunghi galben, pe langa statia seismica, pana La Rascruce (13:33) unde am facut o mica pauza. Peisajul este incredibil de acolo. In est se vad Bucegii, Piatra Craiului si putin din Fagaras. Se mai vede Piatra Mare si in spate se vede putin din Postavaru. Chiar este frumos. Si pana sa ajungem in creasta puteam vedea cabana Ciucas la poalele Țigăilor.


Planul era ca sa ajungem la varful Zaganu (1817m) si de acolo sa ne intoarcem pe acelasi drum, dar Iulia a venit cu o idee buna, sa coboram in Cheia si de acolo sa ne intoarcem la Muntele Rosu. Am consultat harta si am vazut ca este un drum forestier care urca chiar de langa locul unde ajungem noi in Cheia. Daca am vazut ca nu trebuie sa mergem pe marginea DN1A am hotarat sa incercam si cu ocazia asta sa pregatim un traseu de o zi pe cand o sa ii aducem pe Veniti Cu Noi in Ciucas. Am mancat un Oreo, am baut o gura de apa si am plecat pe creasta.


La 14:15 ajungem pe varful Gropsoarele (1883m) unde facem o poza si incepem sa coboram spre Turnu de Arama.



De la Turnu de Arama continuam tot in jos spre Cheia pe cruce rosie. Drumul este lejer, dar de la atata coborare genunchii incep sa isi faca simtita prezenta. Intalnim triunghi albastru care merge spre Poiana Stanei, dar noi avem ca tinta Cheia.

Auzim masini si ne dam seama ca nu mai avem mult. Intalnim un drum forestier ce pare cel pe care trebuie sa -l urmam noi, dar nu prea ne place pentru ca este plin de noroi asa ca mai consultam o data harta si vedem ca este un drum inainte de acela la care trebuie sa ajungem si ca acesta se termina fara sa mai apara vreo poteca. Trecem drumul cu grija ca sa nu ne afundam in noroi si ajungem chiar la DN1A si vedem in dreapta un drum forestier cu bariera. Acela este drumul pe care trebuia sa mergem.



Drumul este frumos si lejer asa grabim pasul ca sa nu ne prinda noaptea pe "drumul" ce coboara de la Muntele Rosu. Ajungem intr-o zona deschisa si admiram creasta pe care fusesem si vedem si 2 parapantisti care dansau in coborare. Frumoasa priveliste.


Drumul forestier se termina si se continua o poteca marcata cu punct albastru. Acest marcaj  nu apare pe harta  dar, este binevenit pentru ca mai apar cateva poteci adiacente ce te pot induce in eroare daca nu esti stapan pe situatie. Incepem sa ne plictisim de urcus, dar acesta se termina destul de repede si la ora 18 ajungem la masina ca sa vedem cum apune soarele luminand creasta pe care tocmai o cucerisem.

Ne-am urcat in Șoricica si am navigat spre DN1A si ne-am dus acasa. A fost o zi foarte frumoasa.

Corectura realizata de Julie

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu