Ca o pregatire pentru concediul motociclistic ce o sa vina am facut o excursie in Schwarzwald la Titisee. Excursia asta este aproape traditionala ca o cam facem in fiecare an. Drumul pana acolo este diferit, dar telul este cam acelasi, si anume lacul Titisee.
Am facut un traseu in Basecamp, ca acum stiu cum. Seminarul ala m-a ajutat mult. Totusi nu inteleg de ce nu poate fi mai simplu, tinand cont ca rezultatele sunt cam aceleasi ca si cele de pe google maps, iar acolo functioneaza totul cu cateva click-uri. Nu mai conteaza.
Am plecat sambata dupa micul dejun. A fost cam racoare, asa ca ne-am pastrat geaca de ploaie/frig pe noi. A mers destul de bine pana a inceput Iulia sa oboseasca si sa zica ca nu mai are chef. A inceput la un moment dat si ploaia si am dat si de un drum inchis chiar cand eram aproape de camping. Se vede pe harta cu gri. Am ocolit cam mult, dar nu a fost chiar rau. Ne-am oprit si am mancat la un Imbiss turcesc niste specialitati care ne-au convins ca mai exista si altceva in afara de Döner.
Intr-un final am ajuns si la Camping Weiherhof, unde am fost de fiecare data. Ploaia incetase inainte sa ajungem si soarele stralucea. Am montat rapid cortul si a pregatit echipamentele de catarare. Ne-am urcat din nou pe motocicleta, dar de data asta doar pe una si am coborat pana in Todtnau unde este un traseul de Via Ferrata. Este destul de fain cu toate ca este scurt. Ne-a plouat putin si eu m-am taiat in palma de la un cablu degradat. Trebuie manusi de acum. Din cauza vremii instabile, oboselii si a faptului ca se insera am ales sa nu mai zabovim pe acolo si sa ne intoarcem la cort. Am oprit si la un Lidl de unde am luat cateva provizii. Avem cam tot ce ne trebuie cu noi, dar asa este cand mergi la cumparaturi flamand. Cumperi prostii.
Campingul mi-a parut mai curat acum ca in anii precedenti. Dusul a fost genial. O presiune ce facea un masaj chiar intens pielii.
Duminica m-am trezit chiar devreme. M-am invartit putin dupa care am trezit-o si pe Iulia. Am mancat bine si am plecat in drumetie. Planul era ca sa facem o drumetie pana pe Feldberg si inapoi la cort. Totul pe jos. Am facut un calcul si am vazut ca este aproape de 40 Km. Am reusit sa o conving si pe Iulia ca este mai bine daca luam autobuzul pana la Caritas-Haus si de acolo sa mergem. A fost chiar o decizie buna ca drumul a fost unul chiar lung. Am vazut la intoarcere cat de plictisitor si de obositor este sa mergi pe asfalt.
Langa noi in camping erau doi olandezi: Mike si Colin. Baieti de treaba. Mike este un blogger si vlogger si este extrem de implicat in fenomenul moto. Mi-a spus ca merge cam 60k / an. Si eu credeam ca eu merg mult... Au mai aparut doi pe un BMW R1200GS mai vechi. Ea este elvetianca si el ungur sarb. Ei sunt destul de incepatori si ne-au tot admirat echipamentele. Am stat putin si cu ei de povesti.
Duminica dimineata a fost ceata densa. Am facut niste poze destul de reusite cu lacul pana s-a trezit si Iulia. Am lasat-o sa doarma mai mult. Cred ca nu am avut chef sa plec spre casa.
Am adunat totul si am plecat spre casa. La inceput am avut parte de multe localitati. A fost destul de plictisitor. Am intrat curand in padure si am dat de niste drumuri geniale pentru motocicleta. Iulia nu a fost chiar de parerea asta. M-a acuzat ca am cautat in special drumuri din astea ca sa o enervez pe ea. Adevarul este ca am cautat drumuri interesante, dar nu ca sa o enervez pe ea si ca sa ne bucuram de motociclete. A inceput iar ploaia. S-a oprit si a inceput din nou, dupa care iar s-a oprit. Ciudata vreme.
Intr-un final am ajuns si acasa. A fost o aventura frumoasa. Am cam vazut ce trebuie sa optimizam pentru concediu. Despre concediu, intr-o postare ulterioara.
Comentarii
Trimiteți un comentariu