Treceți la conținutul principal

Titisee 2018

Ca o pregatire pentru concediul motociclistic ce o sa vina am facut o excursie in Schwarzwald la Titisee. Excursia asta este aproape traditionala ca o cam facem in fiecare an. Drumul pana acolo este diferit, dar telul este cam acelasi, si anume lacul Titisee.
Am facut un traseu in Basecamp, ca acum stiu cum. Seminarul ala m-a ajutat mult. Totusi nu inteleg de ce nu poate fi mai simplu, tinand cont ca rezultatele sunt cam aceleasi ca si cele de pe google maps, iar acolo functioneaza totul cu cateva click-uri. Nu mai conteaza.


Am plecat sambata dupa micul dejun. A fost cam racoare, asa ca ne-am pastrat geaca de ploaie/frig pe noi. A mers destul de bine pana a inceput Iulia sa oboseasca si sa zica ca nu mai are chef. A inceput la un moment dat si ploaia si am dat si de un drum inchis chiar cand eram aproape de camping. Se vede pe harta cu gri. Am ocolit cam mult, dar nu a fost chiar rau. Ne-am oprit si am mancat la un Imbiss turcesc niste specialitati care ne-au convins ca mai exista si altceva in afara de Döner.




Intr-un final am ajuns si la Camping Weiherhof, unde am fost de fiecare data. Ploaia incetase inainte sa ajungem si soarele stralucea. Am montat rapid cortul si a pregatit echipamentele de catarare. Ne-am urcat din nou pe motocicleta, dar de data asta doar pe una si am coborat pana in Todtnau unde este un traseul de Via Ferrata. Este destul de fain cu toate ca este scurt. Ne-a plouat putin si eu m-am taiat in palma de la un cablu degradat. Trebuie manusi de acum. Din cauza vremii instabile, oboselii si a faptului ca se insera am ales sa nu mai zabovim pe acolo si sa ne intoarcem la cort. Am oprit si la un Lidl de unde am luat cateva provizii. Avem cam tot ce ne trebuie cu noi, dar asa este cand mergi la cumparaturi flamand. Cumperi prostii.




Campingul mi-a parut mai curat acum ca in anii precedenti. Dusul a fost genial. O presiune ce facea un masaj chiar intens pielii.
Duminica m-am trezit chiar devreme. M-am invartit putin dupa care am trezit-o si pe Iulia. Am mancat bine si am plecat in drumetie. Planul era ca sa facem o drumetie pana pe Feldberg si inapoi la cort. Totul pe jos. Am facut un calcul si am vazut ca este aproape de 40 Km. Am reusit sa o conving si pe Iulia ca este mai bine daca luam autobuzul pana la Caritas-Haus si de acolo sa mergem. A fost chiar o decizie buna ca drumul a fost unul chiar lung. Am vazut la intoarcere cat de plictisitor si de obositor este sa mergi pe asfalt.














Langa noi in camping erau doi olandezi: Mike si Colin. Baieti de treaba. Mike este un blogger si vlogger si este extrem de implicat in fenomenul moto. Mi-a spus ca merge cam 60k / an. Si eu credeam ca eu merg mult... Au mai aparut doi pe un BMW R1200GS mai vechi. Ea este elvetianca si el ungur sarb. Ei sunt destul de incepatori si ne-au tot admirat echipamentele. Am stat putin si cu ei de povesti.

Duminica dimineata a fost ceata densa. Am facut niste poze destul de reusite cu lacul pana s-a trezit si Iulia. Am lasat-o sa doarma mai mult. Cred ca nu am avut chef sa plec spre casa.






Am adunat totul si am plecat spre casa. La inceput am avut parte de multe localitati. A fost destul de plictisitor. Am intrat curand in padure si am dat de niste drumuri geniale pentru motocicleta. Iulia nu a fost chiar de parerea asta. M-a acuzat ca am cautat in special drumuri din astea ca sa o enervez pe ea. Adevarul este ca am cautat drumuri interesante, dar nu ca sa o enervez pe ea si ca sa ne bucuram de motociclete. A inceput iar ploaia. S-a oprit si a inceput din nou, dupa care iar s-a oprit. Ciudata vreme.
Intr-un final am ajuns si acasa. A fost o aventura frumoasa. Am cam vazut ce trebuie sa optimizam pentru concediu. Despre concediu, intr-o postare ulterioara.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cu VCN la Herculane

In perioada 9-17 iulie a acestui an am participat la o excursie cu grupul Veniti Cu Noi Arad la Herculane. Scopul excursiei nu a fost sa facem o spirala, ci sa batem cu piciorul traseele turistice din zona si astfel sa ne incarcam bateriile pentru a putea lupta cu viata citadina.
Vineri, 8 iulie, am plecat spre Deva, unde am dormit la parintii mei, dupa care am plecat spre Arad, la parintii Iuliei, unde am mai zabovit cateva ore, dupa care am plecat prin Timisoara, Caransebes pana la Baile Herculane si ne-am campat pe platoul Coronini. Acolo ne asteptau domnul Victor si cu fiul sau, Liviu care ne-au rezervat un loc de cort foarte bun. Incet, incet a ajuns si grupul care a venit de la gara. Spre surpriza noastra numarul participantilor a fost destul de mic, insuficient pentru o spirala sanatoasa. Am coborat putin prin statiune unde am luat cina.
A doua zi, duminica, 10 iulie ne-am adunat la ora 8:30 ca sa ii intalnim pe ghizi si ca acestia sa ne prezinte excursia. Pe la 9 am plecat in pr…

In Piatra Craiului cu VCN

A doua parte a concediului nostru a venit destul de repede fata de prima si a fost indelung asteptata. Planul nostru era ca in prima parte, la Herculane sa ne odihnim si sa ne bronzam iar in a doua in Piatra Craiului sa cucerim frumoasele creste salbatice si sa vedem mai mult decat in 2006.
Sambata, 06 august, dimineata, ne-am intalnit cu grupul in gara in Brasov si ne-am imbarcat in trenul spre Zarnesti. Acolo ne-a asteptat o masina care ne-a dus rucsacii spre Casa Folea, iar noi am luat-o pe jos inspre Fantana lui Botorog. Acolo ne-am alimentat cu apa si am intrat putin inspre Prapastiile Zarnestilor si am facut stanga pe o poteca ce avea sa ne scoata in satul Magura. De acolo am continuat pe drum pana la Casa Folea unde ne-am recuperat rucsacii si ne-am indreptat spre stana Folea unde am pus cortul intre niste dealuri frumoase cu vedere spre creasta Pietrei Craciului.


A doua zi am plecat cu doua microbuze spre Podul Dambovitei unde am vazut "Babele" din curtea unui localnic…

Retezat 2013

Buna seara tuturor! Cu o mica intarziere, vreau sa va povestesc despre ultima aventura. Luna aceasta (septembrie) mi-am luat doua saptamani de concediu si l-am petrecut in Romania. Am facut ITP-ul la masina, s-a casatorit cumnata mea, am reparat cusca cainelui cu tatal meu, am fost in vizite si am ajuns si prin Retezat. Cu toate ca drumul spre casa si inapoi a fost o aventura, in felul lui, vreau sa va povestesc despre excursia in Retezat. Miercuri, 10 septembrie, am plecat cu Iulia spre Retezat, ca sa facem un tur de forta al tuturor varfurilor. Ideea era sa campam pe marginea lacului Bucura si de acolo sa ne urcam pe cat mai multe varfuri putem intr-o zi si urmatoarea zi sa ne intoarcem spre casa. Timpul era limitat deoarece cumnata mea urma sa se casatoreasca in weekend.  Am plecat de dimineata spre Cârnic. Drumul din Nucsoara a fost crunt. Mai exact, dupa trecerea podului, asfaltul a disparut, lasand locul bolovanilor. Datorita cauciucurilor cu profil mic, nu am avut curajul sa…