Translate

duminică, 17 aprilie 2011

Brasov - Predeal - Rasnov - Poiana Brasov - Brasov

Spre surprinderea mea, ieri dupa ce ne-am intors de la zapada am vazut ca cerul se insenineaza. Semnele erau bune si in dimineata asta cand am deschis ochii am observat soarele care imi incalzea fața si ma invita la o iesire cu bicicleta. Am sarit din pat si am pregatit bicicleta si la 8:54 am iesit pe usa. Pana am ajuns la parter mi-am si facut planul pentru tura: Predeal - Rasnov - Poiana Brasov. Asfaltul era uscat, dar era putin cam frig. 
Incepand de la Timisul de Sus asfaltul nu mai era uscat din pricina zapezii de pe marginea drumul ce se topea de la caldura soarelui. Am incetinit ritmul ca sa nu ma stropesc, dar ma cam plictiseam asa ca am ingnorat umezeala pe cat de mult posibil. Traficul de pe DN1 a fost exact asa cum il stiam, salbatic si murdar, dar privelistea facea ca totul sa se merite. Cand am trecut pe la Cotul Donului pulsul mi-a crescut de la amintirea amenzii luate anul trecut. De data asta nu a fost politie pe acolo. De cand m-au oprit pe mine nu am mai vazut vreun echipaj pe acolo. Cred ca am fost singurul fraier care a picat in capcana.
Inainte de intrarea in Predeal am vazut si o masina de politie care pandea din spatele unui santier ce bloca banda de urcare. La iesirea din Predeal, unde am facut dreapta spre Rasnov, mai era inca un echipaj care prinsese 3 "muste" in plasa. Drumul spre Rasnov era uscat, spre norocul meu si l-am putut savura mai bine. Urcarea a fost usoara si coborarea ametitoare. Mi-au cam inghetat degetele pe ghidon dar s-a meritat. 
In Rasnov am facut dreapta si am intrat pe drumul Poienii. Pana in Poiana a fost in mare parte uscat, dar coborarea pana in Brasov a fost uda rau. Nu am mai avut nervi ca sa franez si sa trec usurel prin balti asa ca am mutat pe placa mare si am pedalat cat de tare m-au tinut picioarele. Am terminat si apa pana am ajuns in Livada Postei si m-am indreptat spre casa infometat pentru ca am sarit peste micul dejun. Acasa, Iulia ma astepta cu prazul pe aragaz si cu tiramisu in frigider.
O duminica frumoasa.


Mai multe informatii gasiti pe profilul meu de pe Movescout.com - click pe imaginea de mai jos.


sâmbătă, 16 aprilie 2011

Ultima zapada?

Cu toate ca vremea pare sa continue sa fie salbatica si sa ne chinuie, am decis ca in dimineata asta sa iesim putin la o plimbare in natura. Am propus mai multe destinatii si in final alegem una simpla, si anume drumul forestier pana in Poiana Brasov si intoarcere pe drumul vechi.

Cand ajungem la Pietrele lui Solomon hotaram sa schimbam planul si sa mergem spre intersectia potecii spre Valea Cetatii cu poteca spre Postavaru, asa ca facem stanga si urcam pe langa locul de intalnire al junilor (nu mai stiu care si se pare ca nici nu gasesc pe goagal). A cam nins in ultima vreme, si se pare ca s-a cam depus, mai mult decat ne asteptam. Dar se pare ca nu este vreo problema pentru incaltarile noastre joase pentru ca zapada nu pare sa fie mai mare de 4-5 cm. Am inaintat prin padure si stratul de zapada devine din ce in ce mai mare. Trece putin  peste glezne in unele locuri, dar tot nu este grav. Nu ne vine sa credem ca este mijlocul lui aprilie.

 


Copacii se scutura de putina zapada uda ramasa inca pe crengi si asta ne obliga sa fim mai atenti pe unde calcam. Dam si de o ciuta care se face rapid nevazuta prin padure. Zapada devine din ce in ce mai mare si in unele locuri ne intra in incaltamintea care se pare ca este cam nepotrivita. Ajungem la drumul ce deviaza de la drumul forestier spre Poaiana si se pare ca aici este iarna cu adevarat. In loc sa vedem urme de iepuras se pare ca avem mai multe sanse sa vedem urmele saniei lui Mos Craciun. Intram in drum si ne afundam in zapada pana la genunchi. Se pare ca avem o problema cu echipamentul. Sunt niste urme dar nu ne prea ajuta pentru ca zapada ne intra pe sub pantaloni si in papuci. Inaintam grabiti ca sa ajungem la masina ca sa ne incalzim si sa pacalim o posibila raceala. Pe masura ce coboram stratul de zapada pare sa se subtieze, dar nu ne prea ajuta pentru ca suntem deja uzi la picioare. Tot ce putem face este sa ne grabim. Ajungem la masina si plecam spre casa cu incalzirea directionata spre picioare.

Asa zapada nu am intalnit toata iarna, nici macar in excursia de Craciun la Lacu Rosu. Trebuie sa fim mai atenti cu echipamentul data viitoare. Am subestimat vremea si am simtit asta pe propria piele mai mult decat ne-am fi dorit. 

Ciudata rau clima asta... Imi place iarna, dar asta este prea lunga.