Translate

marți, 21 iunie 2011

Hai la pedalat pe Omu - ver3


Dragi tovarasi si pretini,

Planurile s-au schimbat dramatic, in sensul ca, din cauza vremii total nefavorabile, am amanat excursia pe finele lunii Iulie. Inca nu am stabilit o data exacta, dar cand voi face acest lucru, voi posta din nou invitatia.
Decat sa facem o excursie prin ploaie si sa nu vedem nimic din cauza norilor, mai bine stam pe fundul nostru acasa si lasam raceala pe alta data. Muntele nu pleaca nicaieri, deocamdata.

Planul de traseu a ramas acelasi, dar mai poate suferi unele modificari in functie de preferintele participantilor:
  • Mergem pana in Sinaia cu masinile personale si gasim loc de parcare pe undeva, cel mai probabil in afara localitatii, in directia de pedalat, posibil la Cuibul Dorului;
  • Dupa ce lasam automobilele, ne urcam pe biciclete si urcam spre cabana Piatra Arsa unde poposim putin;
  • De acolo plecam spre cabana Babele unde admiram turistele in tocuri;
  • Continuam spre Varful Omu (2505m) unde facem o pauza putin mai generoasa ca sa ne reincarcam cu energie;
  • Coboram spre Babele;
  • Coboram pana la Hotel Pestera si ne indreptam spre Lacul Bolboci;
  • De la Bolboci incepem din nou urcarea pana la intersectia cu drumul spre cabana Piatra Arsa;
  • Coboram la masini si incheiem ziua obositi dar cu amintiri frumoase.
    Am incropit si o harta cu drumul ce dorim sa-l urmam.



    Bike route 1068172 - powered by Bikemap 

    Traseul nu este unul usor, dar este foarte frumos. Daca aveti bicicleta, conditia fizica necesara pentru a o folosi pe munte si un weekend liber, va invit sa ma insotiti in aceasta aventura.

    O sa revin cu detalii pe masura ce le mai stabilim.

    duminică, 12 iunie 2011

    Maraton Medieval Medias 2011


    IMPOSIBILUL EXISTĂ DOAR ÎN GÂNDUL TĂU
    PARTICIPĂ ȘI AI SĂ VEZI CĂ POȚI

    Ieri s-a desfasurat a 7-a editie a Maratonului Medieval Medias, un eveniment asteptat cu sufletul la gura de toti impatimitii mountain bike-ului. MMM este un fel de Tour de France al MTB-ului in Romania.

    Anul trecut, concursul a primit o lovitura serioasa din partea vremii care a creat un noroi urat pe traseu in prima parte si furtuna de la sfarsitul concursului a dat lovitura de greatie. Toti participantii au fost de acord ca a fost unul din cele mai grele lucruri ce le-au facut in viata lor si ca nu cred ca este posibil ca lucrurile sa fi mers mai rau. Totusi, moto-ul concursului spune multe. 

    Cu doua zile inainte de concurs, toata Romania a intrat in cod galben de ploi. Toti concurentii inscrisi la MMM au stiut ca ii asteapta clipe grele. Unii au decis ca sa economiseasca benzina si energia si sa stea mai bine acasa si sa-i lase pe altii sa sufere. Altii s-au incapatanat sa se prezinte la start si sa se lupte cu noroiul, catalogat ca fiind cel mai urat din tara. Cu regret spun, ca si eu am fost in a doua categorie. M-am asezat la start alaturi de Razvan si Liviu si am luat startul in cea mai grea competitie din viata mea. Stiam ca o sa ma astepte momente dificile, dar am fost increzator. 

    Organizatorii au decis ca sa modifice putin traseul si sa scoata prima urcare si ne-au bagat prin alta parte care a fost chiar OK. Mi-am zis ca nu e chiar asa de rau pe cum mi-am imaginat. Pe coborare am realizat ca nu sunt pregatit pentru un astfel de concurs. Inainte de concurs am ales sa pun pe roata spate un cauciuc Continental Speed King uzat in locul unui Maxxis Larsen TT uzat din cauza ca primul avea crampoanele mai bine definite pe margine si asta m-ar ajuta in curbe. Dar nu m-a ajutat chiar deloc. Pe urcare nu aveam aderenta deloc si pe coborari nici atat. Si in loc sa castig locuri in coborare, am pierdut. Asa ca m-am decis sa las primele locuri altora si sa incerc sa trec cat mai bine peste orele de concurs. Lucrurile nu s-au petrecut asa cum am planuit nici de data asta. Noroiul a fost in cantitati epice si extrem de lipicos ca nu mai faceam fata. La un moment dat, un alt concurent, partener de suferinta, a zis: "culmea noroiului: sa impingi de bicicleta la vale". Si chiar asta s-a intamplat. Indiferent pe unde alegeai sa mergi, prin aratura sa pe "drum" rotile s-au incarcat asa de mult incat nu mai puteai inainta. Bicicleta a devenit imposibil de ridicat si singura cale de scapare era sa te opresti sa-ti bagi mainile in noroiul de consistenta gletului si sa incerci sa-l scoti de pe roti ca sa permiti rotii sa se mai invarta de doua ori prin noroi si sa se incarce iar. Asa, pe 500 de metrii in coborare am pierdut aproape jumate de ora.

    Aproape de sfarsitul calvarului s-a instalat si o durere de capatana, proportionala cu dificultatea traseului. Cu greu, am reusit sa ajung la finish si sa halesc niste analgezice. Dupa cum era de asteptat, la zona de spalat bicicletele era nebunie mare. M-am bagat si eu pe acolo ca sa clatesc putin zonele unde se va aseza bicicleta pe suport. Mi-am luat diploma, am mancat gulasul si, cu coada intre picioare, am plecat spre casa jurandu-mi ca nu voi mai participa la asemenea curse niciodata. 

    Acum, dupa un somn bun, imi vin in minte cuvintele lui Roni: "nu exista vreme rea, tu nu esti bine pregatit". Sunt convins ca daca aveam anvelopele potrivite, viata imi era mai usoara. Nu as fi castigat, dar sigur as fi venit mai usor si mai repede la finish, scurtand astfel calvarul. Poate, pe viitor, o sa achizitionez un set de anvelope de noroi, special pentru situatii de genul.

    Partea buna, este ca nu m-am accidentat si inca nu am constatat nici o defectiune la bicicleta. Daca nu se rupe nimic dupa ce o spal (cum s-a intamplat anul trecut) o sa ma consider fericit ca am reusit sa fac ceea ce mi-am propus - sa supravietuiesc. Saptamana trecut am castigat si acum am supravietuit.

     

    Mai multe poze:

    sâmbătă, 4 iunie 2011

    Duatlon Tara Barsei



    Acum vreo 2 ore am ajuns acasa de la Duatlonul Tarii Barsei si m-am gadit sa va ofer ultimele informatii cat sunt calde. Pe scurt, sunt fericit. Cine ma cunoaste stie despre ce vorbesc :)

    Dimineata a inceput frumos cu un soare ce te facea sa zambesti si sa te gandesti ca va fi o zi minunata. La ora 7:15 am plecat cu bicicleta pe masina spre Rasnov ca sa iau startul intr-un duatlon ce promitea multe. Am scris despre el acum ceva vreme - http://iusufachi.blogspot.com/2011/05/pre-duatlon-tara-barsei.html. Am ajuns in apropierea startului si am fost anuntati de catre o domnisoara care facea parte dintre organizatori ca este indicat sa nu intram in zona startului cu masina pentru ca se lucreaza si s-ar putea sa avem neplaceri. Asa ca am lasat masinile in fata casei unui domn care ne-a mai primit acolo de cateva ori. Am luat-o la pas pana in zona de start si ne-am confirmat inscrierea, ne-am luat cipul si punga cu pliantele sponsorilor concursului. M-am incalzit putin si pe la ora 9:30 am luat startul la proba de bicicleta. S-a plecat tare, dar nu asa de tare pe cat m-am asteptat. Am plecat printre primii si am ales sa imi pastrez pozitia pentru ca stiam ce ma va astepta. Dar, spre surprinderea mea, cei din fata mea au fost cam lenti si am intrat in depasire, trecand de 2 adversari, dintre care unul cu mine in categorie. Stiam ca cine va ajunge primul in varful dealului va avea o viata mai usoara asa ca am tras ca sa ma distantez de restul si sa-i ajung pe primii. De distantat am reusit, dar de ajuns pe primii, nu. Am lasat putin mai moale ritmul pentru ca inima muncea din greu. Pe coborare m-am mai relaxat, dar a urmat iar urcare si iar urcare. Am inceput sa vad adversari in spatele meu si marit ritmul distantandu-ma iar. In apropierea Poienii Cristianului am consumat un gel care m-a mai pus pe picioare si am rezistat pe zona luuunga de push-bike. De acolo nu a mai fost asa de greu. In Poiana Mica am fost informat ca sunt primul in categorie, cei din fata fiind la avansati individual, asa ca m-am dezlantuit pe placa mare pana la portiunea de urcare pe sosea. Acolo am aruncat un ochi in spate si am vazut ca nu ma vaneaza nimeni asa ca am folosit ocazia ca sa imi mai revin ca sa intru in forta pe urmatoarea urcare. Am inceput sa ma intalnesc cu concurenti de la categoriile de amatori care au facut tura cu 10 km mai scurta decat mine. Am trecut de Bisericuta Paganilor si am reusit sa ma imprastii intr-o zona cu 1m patrat de noroi. M-am ridicat repede si am continuat spre finish-ul ca sa-i dau cipul lui Marius. In zona de tranzitie am descalecat si Marius mi-a confirmat ca am ajuns primul. Mi-am schimbat incaltarile, am luat betele si am pornit cu casca pe cap in proba de alergare, asa cum mi-am promis ca o sa fac. Asta a luat lumea cam prin surprindere si nu au stiut ce se intampla. Prima urcare mi-a demonstrat ca sunt obosit si ca nu sunt un Iron Man. Tot acolo am fost depasit de alergatorul de la a doua echipa ce a ajuns la finish. Am vazut ca nu se joaca si ca planuieste sa recupereze diferenta data de mine. In poienita cu bancuta am facut dreapta si dupa 50m (asa cum am fost informat de orbanizatori si la start si in punctul de control) am facut dreapta pe o poteca ce se abatea de la drum. Am continuam in ritmul care il puteam duce si, spre surprinderea mea, il vad pe alergatorul ce ma depasise ca vine in alergare spre mine. Asta a insemnat ca gresit traseul si ca a facut bucla in sens invers, lucru ce incalca regulamentul concursului. Mi-am vazut de alergarea mea si in apropierea Bisericutei Paganilor am depasit 2 concurenti care, cred ca erau de la stafeta amatori. Pe plat si pe coborari mergea bine, dar pe urcari simteam oboseala si o lasam mai moale. Tot asa am continuat pana la finish unde am fost intampinat cu urale de catre Marius si galeria sa. M-au felicitat si mi-au spus ca suntem pe 2. Amandoi il vazusem pe alergatorul care a ajuns primul ca a incurcat traseul si am decis ca sa incercam sa profitam de gresala lui si sa avansam pe prima pozitie. I-am comunicat lui Paul, unul din organizatori, ce ne-a confirmat acest lucru pentru ca si el s-a intalnit pe traseu cu alergatorul ghinionist. A zis ca o sa se consulte cu ceilalti organizatori si ca o sa ia o decizie.

    Ne-am invartit prin zona startului, am mancat paste oferite de organizatori si ne-am adapostit de furtuna care ne-a luat prin surprindere. Dar intr-un final a iesit soarele si s-a facut premiera unde am fost anuntati ca, din cauza ca au gresit traseul la proba de alergare au fost descalificati cei ce au ajuns inaintea lui Marius, asa ca am urcat pe prima treapta a podiumului. Cred ca asta este cea mai fericita zi din viata mea de sportiv amator. Nu am nevoie de alta confirmare ca antrenamentul facut este cel bun.

    Sper ca nu este ultimul rezultat asa de bun. Concursurile pe anul asta abia au inceput asa ca vedem ce urmeaza. 

    Vreau sa ii rog cu aceasta ocazie pe adversarii nostri care au fost descalificati sa nu se supere, pentru ca si ei ar fi facut acelasi lucru, daca ar fi fost in situatia noastra. Nu am cerut sa fie descalificati ci doar penalizati pentru gresala facuta. Sunt convins ca anul viitor nu se va mai repeta aceasta situatie si o sa ne batem pe acelasi teren.

    Multumesc sponsorului nostru - Avantec Plastic Molds - pentru increderea si ajutorul acordat. Team-buildingul de ieri ne-a ajutat ca sa sudam echipa mai bine si sa scoatem un rezultat cu care poate firma sa se mandreasca.