Treceți la conținutul principal

Maraton Medieval Medias 2011


IMPOSIBILUL EXISTĂ DOAR ÎN GÂNDUL TĂU
PARTICIPĂ ȘI AI SĂ VEZI CĂ POȚI

Ieri s-a desfasurat a 7-a editie a Maratonului Medieval Medias, un eveniment asteptat cu sufletul la gura de toti impatimitii mountain bike-ului. MMM este un fel de Tour de France al MTB-ului in Romania.

Anul trecut, concursul a primit o lovitura serioasa din partea vremii care a creat un noroi urat pe traseu in prima parte si furtuna de la sfarsitul concursului a dat lovitura de greatie. Toti participantii au fost de acord ca a fost unul din cele mai grele lucruri ce le-au facut in viata lor si ca nu cred ca este posibil ca lucrurile sa fi mers mai rau. Totusi, moto-ul concursului spune multe. 

Cu doua zile inainte de concurs, toata Romania a intrat in cod galben de ploi. Toti concurentii inscrisi la MMM au stiut ca ii asteapta clipe grele. Unii au decis ca sa economiseasca benzina si energia si sa stea mai bine acasa si sa-i lase pe altii sa sufere. Altii s-au incapatanat sa se prezinte la start si sa se lupte cu noroiul, catalogat ca fiind cel mai urat din tara. Cu regret spun, ca si eu am fost in a doua categorie. M-am asezat la start alaturi de Razvan si Liviu si am luat startul in cea mai grea competitie din viata mea. Stiam ca o sa ma astepte momente dificile, dar am fost increzator. 

Organizatorii au decis ca sa modifice putin traseul si sa scoata prima urcare si ne-au bagat prin alta parte care a fost chiar OK. Mi-am zis ca nu e chiar asa de rau pe cum mi-am imaginat. Pe coborare am realizat ca nu sunt pregatit pentru un astfel de concurs. Inainte de concurs am ales sa pun pe roata spate un cauciuc Continental Speed King uzat in locul unui Maxxis Larsen TT uzat din cauza ca primul avea crampoanele mai bine definite pe margine si asta m-ar ajuta in curbe. Dar nu m-a ajutat chiar deloc. Pe urcare nu aveam aderenta deloc si pe coborari nici atat. Si in loc sa castig locuri in coborare, am pierdut. Asa ca m-am decis sa las primele locuri altora si sa incerc sa trec cat mai bine peste orele de concurs. Lucrurile nu s-au petrecut asa cum am planuit nici de data asta. Noroiul a fost in cantitati epice si extrem de lipicos ca nu mai faceam fata. La un moment dat, un alt concurent, partener de suferinta, a zis: "culmea noroiului: sa impingi de bicicleta la vale". Si chiar asta s-a intamplat. Indiferent pe unde alegeai sa mergi, prin aratura sa pe "drum" rotile s-au incarcat asa de mult incat nu mai puteai inainta. Bicicleta a devenit imposibil de ridicat si singura cale de scapare era sa te opresti sa-ti bagi mainile in noroiul de consistenta gletului si sa incerci sa-l scoti de pe roti ca sa permiti rotii sa se mai invarta de doua ori prin noroi si sa se incarce iar. Asa, pe 500 de metrii in coborare am pierdut aproape jumate de ora.

Aproape de sfarsitul calvarului s-a instalat si o durere de capatana, proportionala cu dificultatea traseului. Cu greu, am reusit sa ajung la finish si sa halesc niste analgezice. Dupa cum era de asteptat, la zona de spalat bicicletele era nebunie mare. M-am bagat si eu pe acolo ca sa clatesc putin zonele unde se va aseza bicicleta pe suport. Mi-am luat diploma, am mancat gulasul si, cu coada intre picioare, am plecat spre casa jurandu-mi ca nu voi mai participa la asemenea curse niciodata. 

Acum, dupa un somn bun, imi vin in minte cuvintele lui Roni: "nu exista vreme rea, tu nu esti bine pregatit". Sunt convins ca daca aveam anvelopele potrivite, viata imi era mai usoara. Nu as fi castigat, dar sigur as fi venit mai usor si mai repede la finish, scurtand astfel calvarul. Poate, pe viitor, o sa achizitionez un set de anvelope de noroi, special pentru situatii de genul.

Partea buna, este ca nu m-am accidentat si inca nu am constatat nici o defectiune la bicicleta. Daca nu se rupe nimic dupa ce o spal (cum s-a intamplat anul trecut) o sa ma consider fericit ca am reusit sa fac ceea ce mi-am propus - sa supravietuiesc. Saptamana trecut am castigat si acum am supravietuit.

 

Mai multe poze:

Comentarii

  1. Salutare,

    bine ca ati terminat concursul in conditiile alea :)
    Ce vroiam sa te rog daca se poate,
    daca mai faceti iesiri in timpul saptamanii sau in weekend ma anunti si pe mine sa mai ies si eu cu bitza.

    RăspundețiȘtergere
  2. Liviu, stiu ca e greu dar cu toate astea te invidiez foarte mult acum. Imi e groaznic de dor de competitiile noastre si de weekendurile pierdute prin noroaie si suferinte...

    RăspundețiȘtergere
  3. felicitari pt indrazneala. nu exista cauciucuri pt asa ceva, exista senile. antrenamentul potrivit pt noroi este culturismul, caratul bicicletei in spate, dar acesta este alt sport. cu zambetul pe buze. calin.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Zugspitz Supertrail 2013

Astazi a inceput Turul Frantei, cea mai importanta competitie ciclista. Dar nu asta vreau sa va povestesc. Vreau sa va povestesc despre ceea ce am facut eu weekend-ul trecut. De la 1 ianuarie 2013, in momentul cand m-am inscris, am inceput sa ma pregatesc psihic pentru un concurs, o noua incercare, un ultra-maraton, primul pentru mine - Zugspitz Ultratrail. La momentul inscrierii am gandit destul de prudent si m-am inscris la categoria Supertrail - 68,8 Km - 3120 diferenta pozitiva de nivel, si nu la 100 Km. Trebuie sa recunosc ca aveam suficienta adrenalina in sange la momentul respectiv ca sa ma inscriu acolo, dar cu greu, m-am temperat.  Dupa ce am primit confirmarea inscrierii am intrat in atmosfera premergatoare marilor incercari. Am citit cartea scrisa de ultra-maratonistul Dean Karnazes, mi-am facut planuri si am cautat metode de antrenament pe care le-am pus in aplicare doar in minte. In fiecare zi imi ziceam ca inca este timp destul. Vremea a fost foarte pacatoasa...

Anduranta

Am incheiat sezonul competitional pentru 2011 cu Crosul 15 Noiembrie, tinut in data de 12 noiembrie. Am alergat cu Laurentiu, un coleg de plantatie si ne-am simtit asa de bine incat a prins si el microbul alergarii si a zis ca pe viitor vrea sa alerge un maraton. Impreuna cu Marius, am alcatuit un plan de antrenamente pentru sfarsitul acestui an si inceputul anului viitor. Planul acesta ar trebui sa corecteze greselile de antrenament de pana acum si sa imbunatateasca ce a fost bun. Ideea este ca, pentru anul viitor vrem mai multe podiumuri decat pana acum. O noutate fata de planul de antrenament de pana acum este introducerea unei alergari lungi in fiecare saptamana, care are rolul de a ne da o rezistenta mai mare decat am reusit sa acumulam pana acum. Saptamana trecuta, in timp de alergam pe pista de alergare a Liceului Sportiv, Liviu mi-a propus ca in weekend, sambata, sa alergam pana in Poiana Brasov pe sosea, daca este vreme buna. Pe moment, nu am dat prea mare importanta ideei, d...

Retezat 2013

Buna seara tuturor! Cu o mica intarziere, vreau sa va povestesc despre ultima aventura. Luna aceasta (septembrie) mi-am luat doua saptamani de concediu si l-am petrecut in Romania. Am facut ITP-ul la masina, s-a casatorit cumnata mea, am reparat cusca cainelui cu tatal meu, am fost in vizite si am ajuns si prin Retezat. Cu toate ca drumul spre casa si inapoi a fost o aventura, in felul lui, vreau sa va povestesc despre excursia in Retezat. Miercuri, 10 septembrie, am plecat cu Iulia spre Retezat, ca sa facem un tur de forta al tuturor varfurilor. Ideea era sa campam pe marginea lacului Bucura si de acolo sa ne urcam pe cat mai multe varfuri putem intr-o zi si urmatoarea zi sa ne intoarcem spre casa. Timpul era limitat deoarece cumnata mea urma sa se casatoreasca in weekend.  Am plecat de dimineata spre Cârnic. Drumul din Nucsoara a fost crunt. Mai exact, dupa trecerea podului, asfaltul a disparut, lasand locul bolovanilor. Datorita cauciucurilor cu profil mic, nu am avut...