Treceți la conținutul principal

Maraton Medieval Medias 2011


IMPOSIBILUL EXISTĂ DOAR ÎN GÂNDUL TĂU
PARTICIPĂ ȘI AI SĂ VEZI CĂ POȚI

Ieri s-a desfasurat a 7-a editie a Maratonului Medieval Medias, un eveniment asteptat cu sufletul la gura de toti impatimitii mountain bike-ului. MMM este un fel de Tour de France al MTB-ului in Romania.

Anul trecut, concursul a primit o lovitura serioasa din partea vremii care a creat un noroi urat pe traseu in prima parte si furtuna de la sfarsitul concursului a dat lovitura de greatie. Toti participantii au fost de acord ca a fost unul din cele mai grele lucruri ce le-au facut in viata lor si ca nu cred ca este posibil ca lucrurile sa fi mers mai rau. Totusi, moto-ul concursului spune multe. 

Cu doua zile inainte de concurs, toata Romania a intrat in cod galben de ploi. Toti concurentii inscrisi la MMM au stiut ca ii asteapta clipe grele. Unii au decis ca sa economiseasca benzina si energia si sa stea mai bine acasa si sa-i lase pe altii sa sufere. Altii s-au incapatanat sa se prezinte la start si sa se lupte cu noroiul, catalogat ca fiind cel mai urat din tara. Cu regret spun, ca si eu am fost in a doua categorie. M-am asezat la start alaturi de Razvan si Liviu si am luat startul in cea mai grea competitie din viata mea. Stiam ca o sa ma astepte momente dificile, dar am fost increzator. 

Organizatorii au decis ca sa modifice putin traseul si sa scoata prima urcare si ne-au bagat prin alta parte care a fost chiar OK. Mi-am zis ca nu e chiar asa de rau pe cum mi-am imaginat. Pe coborare am realizat ca nu sunt pregatit pentru un astfel de concurs. Inainte de concurs am ales sa pun pe roata spate un cauciuc Continental Speed King uzat in locul unui Maxxis Larsen TT uzat din cauza ca primul avea crampoanele mai bine definite pe margine si asta m-ar ajuta in curbe. Dar nu m-a ajutat chiar deloc. Pe urcare nu aveam aderenta deloc si pe coborari nici atat. Si in loc sa castig locuri in coborare, am pierdut. Asa ca m-am decis sa las primele locuri altora si sa incerc sa trec cat mai bine peste orele de concurs. Lucrurile nu s-au petrecut asa cum am planuit nici de data asta. Noroiul a fost in cantitati epice si extrem de lipicos ca nu mai faceam fata. La un moment dat, un alt concurent, partener de suferinta, a zis: "culmea noroiului: sa impingi de bicicleta la vale". Si chiar asta s-a intamplat. Indiferent pe unde alegeai sa mergi, prin aratura sa pe "drum" rotile s-au incarcat asa de mult incat nu mai puteai inainta. Bicicleta a devenit imposibil de ridicat si singura cale de scapare era sa te opresti sa-ti bagi mainile in noroiul de consistenta gletului si sa incerci sa-l scoti de pe roti ca sa permiti rotii sa se mai invarta de doua ori prin noroi si sa se incarce iar. Asa, pe 500 de metrii in coborare am pierdut aproape jumate de ora.

Aproape de sfarsitul calvarului s-a instalat si o durere de capatana, proportionala cu dificultatea traseului. Cu greu, am reusit sa ajung la finish si sa halesc niste analgezice. Dupa cum era de asteptat, la zona de spalat bicicletele era nebunie mare. M-am bagat si eu pe acolo ca sa clatesc putin zonele unde se va aseza bicicleta pe suport. Mi-am luat diploma, am mancat gulasul si, cu coada intre picioare, am plecat spre casa jurandu-mi ca nu voi mai participa la asemenea curse niciodata. 

Acum, dupa un somn bun, imi vin in minte cuvintele lui Roni: "nu exista vreme rea, tu nu esti bine pregatit". Sunt convins ca daca aveam anvelopele potrivite, viata imi era mai usoara. Nu as fi castigat, dar sigur as fi venit mai usor si mai repede la finish, scurtand astfel calvarul. Poate, pe viitor, o sa achizitionez un set de anvelope de noroi, special pentru situatii de genul.

Partea buna, este ca nu m-am accidentat si inca nu am constatat nici o defectiune la bicicleta. Daca nu se rupe nimic dupa ce o spal (cum s-a intamplat anul trecut) o sa ma consider fericit ca am reusit sa fac ceea ce mi-am propus - sa supravietuiesc. Saptamana trecut am castigat si acum am supravietuit.

 

Mai multe poze:

Comentarii

  1. Salutare,

    bine ca ati terminat concursul in conditiile alea :)
    Ce vroiam sa te rog daca se poate,
    daca mai faceti iesiri in timpul saptamanii sau in weekend ma anunti si pe mine sa mai ies si eu cu bitza.

    RăspundețiȘtergere
  2. Liviu, stiu ca e greu dar cu toate astea te invidiez foarte mult acum. Imi e groaznic de dor de competitiile noastre si de weekendurile pierdute prin noroaie si suferinte...

    RăspundețiȘtergere
  3. felicitari pt indrazneala. nu exista cauciucuri pt asa ceva, exista senile. antrenamentul potrivit pt noroi este culturismul, caratul bicicletei in spate, dar acesta este alt sport. cu zambetul pe buze. calin.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Pedaland pe Trans

Un vis de-al meu de vreo 6-7 ani a fost sa urc Transfagarasanul pe bicicleta. Imi aduc aminte ca Mae imi tot spunea cat de fain este, ca el l-a urcat de cateva ori. Imi mai spunea ca doar ciclistii adevarati pot sa-l urce si ca nu te poti numi ciclist pana nu ai in palmares Transfagarasanul. Asa ca vedeam acest drum ca pe un ritual de trecere in randul "oamenilor seriosi". Mi-am planificat o sambata pentru a urca si l-am contactat si pe Mihai ca sa-i propun sa ma insoteasca. A zis ca ar fi interesat. Curand dupa aceasta am plecat in concediu, tot in Fagaras, dar cu cortul (vezi postul " Dulce-acrisor ").  Dupa ce m-am intors am aflat ca Mihai a organizat si el o excursie pe Trans in aceeasi zi, asa ca aveam companie mai mare. Ne-am intalnit dimineata cu Mihai si cu o parte din "echipa" si am plecat spre Cartisoara unde aveam sa lasam masina. Am parcat si am pregatit bicicletele pentru atacul muntelui. Iulia s-a urcat in masina Danei si au urcat la Balea

Zugspitz Supertrail 2013

Astazi a inceput Turul Frantei, cea mai importanta competitie ciclista. Dar nu asta vreau sa va povestesc. Vreau sa va povestesc despre ceea ce am facut eu weekend-ul trecut. De la 1 ianuarie 2013, in momentul cand m-am inscris, am inceput sa ma pregatesc psihic pentru un concurs, o noua incercare, un ultra-maraton, primul pentru mine - Zugspitz Ultratrail. La momentul inscrierii am gandit destul de prudent si m-am inscris la categoria Supertrail - 68,8 Km - 3120 diferenta pozitiva de nivel, si nu la 100 Km. Trebuie sa recunosc ca aveam suficienta adrenalina in sange la momentul respectiv ca sa ma inscriu acolo, dar cu greu, m-am temperat.  Dupa ce am primit confirmarea inscrierii am intrat in atmosfera premergatoare marilor incercari. Am citit cartea scrisa de ultra-maratonistul Dean Karnazes, mi-am facut planuri si am cautat metode de antrenament pe care le-am pus in aplicare doar in minte. In fiecare zi imi ziceam ca inca este timp destul. Vremea a fost foarte pacatoasa anu

Fanfara Vulcan

Astazi am avut parte de o surpriza placuta ce mi-a reamintit de motivele pentru care imi place Brasovul. Am plecat de acasa cu gandul de a ajunge in centru, pe la CTS Corner, ca sa cumpar un infuzor pentru ceaiurile minunate ce le-am descoperit. In momentul cand am coborat din masina, in parcarea de sub Tampa, am auzit muzica fanfarei ce m-a atras ca un magnet. Muzica se auzea din foisorul de langa izvor. Am pornit in graba pe scari ca sa nu pierd vreo nota, cu toate ca muzica rasuna pana in centru. In foisor, fanfara Vulcan sustinea un concert ce incalzea inimile trecatorilor. Marsurile si polcile rasunau, acoperind clinchetul suav al lopetilor si al sapelor ce lucrau de zor la constructia parcului Tiberiu Brediceanu, de sub Tampa. Toata lumea zambea si parca uita de grijile cotidiene atat cat fanfara canta.