Translate

miercuri, 7 septembrie 2011

Ciucas Trail Running 2011


In data de 9 octombrie 2010 am facut primul meu antrenament de alergare. A durat 34 de minute si 26 de secunde si a fost pe o distanta de aproximativ 3 km. A fost primul antrenament de alergare corect, in zona aerobica. De atunci lucrurile s-au schimbat destul de mult.
Unul dintre obiectivele de anul acesta a fost ca sa particip la un semi-maraton montan. Scopul a fost sa vad cum ma descurc sa alerg pe o distanta de 21+ km. Toate antrenamentele mele s-au desfasurat pe o distanta de cel mult 11 km si doar de cateva ori am depasit aceasta distanta. 
Cu 2 saptamani inainte de concurs m-am intalnit cu cativa membri Ro Club Maraton si am fost intr-o recunoastere a traseului de concurs. Am facut traseul in 5:10. Urmatoarea sambata, cu o saptamana inainte de concurs am fost din nou pe traseu, de data aceasta intr-o recunoastere mai rapida si l-am terminat in 3:50.
Sambata, 3 septembrie, la ora 5:40 ne-am urcat in masina si am plecat spre Sacele unde ne-am intalnit cu Marius, Cristina si Andreea si am plecat spre Cheia. Pe la ora 7 am ajuns si ne-am instalat corturile pe zona verde din spatele salii de sport. Soarele a inceput sa se ridice si sa incalzeasca atmosfera umeda de roua. Ziua buna  se cunoaste de dimineata.
La ora 8:45 ne-am indreptat spre zona de start si am inceput sa dam din membre dupa cum faceau si ceilalti concurenti mai experimentati. Ne-am incalzit si la ora 9 am numarat descrescator dupa care am plecat intr-o aventura memorabila. Ritmul nu a fost unul foarte alert, dar suficient ca sa ma scoata din zona aerobica. Cred ca si adrenalina a avut o contributie aici. Nu m-am grabit sa depasesc pentru ca stiam ca ma va astepta un urcus interminabil si m-am hotarat sa-mi pastrez pozitia cat de mult posibil si sa incerc sa nu-i incurc pe cei mai bine pregatiti. In momentul cand am intrat in padure si a inceput urcarea am vazut ca s-a redus ritmul foarte mult asa ca m-am decis sa inaintez cate o pozitie cand simt ca se poate. M-am uitat la Marius si am vazut ca se simte bine si am plecat impreuna la atac. L-am ajuns pe Razvan care a plecat printre primii si a tinut un ritm alert. Ma duc alaturi de el o vreme, dupa care il depasesc si imi fixez ca tinta alergatorul din fata. Ma apropii incetisor si de acesta si il depasesc. Pulsul este ridicat, dar ma simt bine pe urcare. Merg la fel ca si ceilalti concurenti pe zonele foarte inclinate si alerg cand se mai domoleste panta. Il ajung pe un alergator care are intr-o mana o coada de matura si in cealalta o creanga pe post de bat si ma cam streseaza ca nu pot sa-l depasesc din pricina ca alearga prea tare. Incep sa ma gandesc ca poate am tras prea tare si ma resemnez. Raman in spatele lui, dar observ un moment de slabiciune si il depasesc. Trag tare si vad ca si el este obosit. Vad in fata ochilor urmatoarea tinta, un rucsac Orange. Nu mai este mult pana in varful Gropsoarele, cel mai inalt punct al traseului, 1883m. Mai inaintez cateva pozitii si ma uit in stanga spre drumul de intoarcere de coboara de la cabana Ciucas cu gandul ca poate ii vad pe primii pe acolo, dar nu vad pe nimeni, decat pe alergatorii din fata mea.
La 1:19'29'' de la start ajung pe varful Gropsoarele si atac coborarea spre cabana Ciucas in forta. Nu vad prea multi alergatori in fata mea si imi fac curaj sa trag mai tare. Dupa ce fac stanga din saua Gropsoarele simt o durere in coasta rupta cu o saptamana inainte ce pare sa se accentueze. Durerea se intensifica pana in punctul in care simt ca trebuie sa ma opresc. Ma sprijin in bete si ma dau la o parte ca sa fac loc celor din spatele meu sa ma depaseasca. Pierd astfel 4 pozitii. In cam 30 de secunde, durerea pare sa ma lase si incep sa alerg din nou usor ca sa mai recuperez ceva.
Dupa 1:44'21'' de la start ajung la cabana Ciucas si nu opresc pentru ca am ocazia sa recuperez ce am pierdut. Coborarea de la cabana se face pe un macadam extrem de abrupt ce ma forteaza sa-mi asum multe riscuri ca sa nu pierd prea mult. Totusi sunt depasit de cativa concurenti pe care ii pierd curand din raza vizuala. Pe urcarea inspre Muntele Rosu mai depasesc un concurent, dar imi este greu sa-mi mentin pozitia pe zonele mai line sau de coborare.
La 2:06'38'' ajung la cabana Muntele Rosu si intru pe traseul marcat cu punct albastru, unde se pare ca unii adversari au probleme din cauza lipsei marcajului de concurs. Ma simt bine pentru ca cunosc traseul si ceilalti nu se grabesc sa ma depaseasca. Intru pe o coborare foarte accidentata brazdata de urme de tractor. Am un adversar care imi sufla in ceafa si las prudenta la o parte si ma las prada inertiei. Sunt constient ca orice pas gresit ar insemna sfarsitul cursei si poate chiar ceva ruptura. Ma concentrez si imi pastrez pozitia. Pe ultima suta de metri a acestei coborari dificile simt din nou intepatura din coasta care ma face sa incetinesc si sa-l las pe cel din fata mea sa ma depaseasca. Ma uit in spate si mai vad un adversar la vreo 100 de metri. Imi revin si maresc ritmul pe portiunea plata. Cel din spatele meu se tot apropie si ma depaseste. Trag cat de tare pot, dar nu pot sa tin pasul cu el. Mi-as dori sa am o bicicleta si sa recuperez tot ce am pierdut. Intru pe portiunea comuna ce la inceputul concursului si ma hotarasc sa nu ma mai uit in spate si sa alerg cat de tare pot. Vad linia de finish si sprintez pe soseaua in usoara coborare si dupa 2:31'47'' ma opresc. Am ajuns a-l saselea. Nu imi vine sa cred ca am reusit sa alerg asa de bine si sa termin intr-un timp ce imi parea rezervat campionilor. M-am alimentat cu lubenita si l-am asteptat pe Marius care a venit la putin timp in urma. Ajunge si Razvan si Edi. Ne asezam pe izolire pe marginea drumului si ne tragem sufletul felicitandu-ne reciproc. Dupa ce ajung primii de la maraton ne retragem usor spre corturi ca sa mancam.
La 19:30 intram in sala de sport ca sa urmarim proiectia foto cu poze din concurs si sa asistam la premiere. Dupa o perioada in care organizatorii se lupta cu tehnica reusesc sa porneasca proiectia si ne vedem alergand. Mihai, organizatorul principal, ne anunta ca se vor premia primii 10 concurenti. Pe site scria ca primii 5 se premiaza si am fost destul de dezamagit stiind ca am nu am mai avut energie sa ajung cu un pic mai repede. Din acestia 10, doar primii 3 vor urca pe podium si vor primi ceva resplata financiara. Ceilalti 7 primesc doar diplome. Acest lucru m-a mai linistit. Marius este strigat cu locul 8, lucru ce il aduce in culmea fericirii. Se anunta locul 6 si nu este numele meu. Nici locul 5 si nici 4. Se face o mica pauza, dupa care imi aud numele pe locul 3 la categoria 18-29. Nu imi vine sa cred. Ma ridic de pe podea si ma duc spre podium unde primesc o diploma si un trofeu de sticla. Ma urc pe busteanul pe care scria III si ma uit spre publicul care ma aplauda. Nu imi vine sa cred ca se intampla acest lucru. Cred ca pulsul imi este 180. Parca totul este un vis. Cu toate ca anul acesta am mai obtinut un loc 2 si un loc 1, nu am stat pe un podium. Urca si locul 2 si invingatorul semi-maratonului si desface sampania cu care boteaza publicul. Ma retrag la locul meu de pe podeaua salii de sport cu ochii atintiti spre trofeu de parca s-ar evapora in orice moment. Premierea continua, dar nu mai aud mare lucru.
Ne retragem la corturi si adormim aproape instantaneu.
Cu 11 luni inainte alergam cu greu 3 km, dar am perseverat ajungand ca sa termin un semi-maraton montan de 21.92km, si sa-l termin si intr-un timp care sa ma urce pe podium. Nu mi-am imaginat in viata mea ca un antrenament complementar imi va aduce asa de mari satisfactii. Cred ca antrenamentul complementar va deveni principal.
A fost un concurs frumos.

Multumesc Iulia pentru fotografiile frumoase si sustinere.


Mai multe despre acest concurs pe http://www.trail-running.ro/ciucas-trail-running.html

2 comentarii: