Treceți la conținutul principal

Pedalat cu aroma de gulaş - Buda Maraton


Vineri dimineata, 07:59 m-am urcat in masina impreuna cu Julie si am pornit spre Budapesta. Vremea era frumoasa, soarele sus pe cer, rezervorul plin si lantul uns. O adevarata placere, pana in momentul cand ne dam seama ca am uitat actul aditional la contractul de casco acasa. Poate daca nu am fi dat o caruta de bani pentru hartia aia nu ar fi insemnat mare lucru, dar in situatia respectiva am decis ca e mai bine ca sa ne intoarcem si sa o luam cu noi, asa ca am facut cei 90 km inapoi in Brasov si astfel am dat un restart calatoriei noastre. 

Am ajuns in Cluj unde l-am luat pe Roberto si pe Eva si am continuat drumul spre Budapesta. Tarziu in noapte am ajuns la Moha Hostel unde am adormit aproape instantaneu. Dimineata am mancat cate ceva si am plecat spre dealul unde se desfasura concursul. Am parcat undeva pe deal intr-o parcare cu acces la o poteca ce ne-a dus pana la start. Ne-am inscris, ne-am aliniat la start , am pornit kilometrajele si am pornit intr-o goana nebuneasca pe pista aerodromului din Budapesta. Iarba si rampa domoala a rupt plutonul, evitand astfel ingramadeala de la inceputul single-track-urilor. 

Inceputul cursei m-a solicitat destul de mult pentru ca nu aveam incalzirea facuta si mi-a fost greu pana a inceput sangele sa oxigeneze corespunzator muschii. Pulsul mi-a crescut foarte mult, dar eram in forma. Roberto era alaturi de mine si am inceput sa depasim. Maneta de la frana fata imi facea figuri, dar asta nu m-am impiedicat sa lupt. Traseul era accesibil, dar portiunile de single -trail cam impiedicau depasirea asa ca de obicei se faceau pe catarari. Ar fi fost mai bine daca trageam mai tare la start pentru ca atunci erau mai libere potecile. Era foarte neplacut cand trebuia sa ne dam jos de pe bicicleta cand ne era blocata calea de catre ciclisti mai putin pregatiti. Dar nu au fost prea multe momentele acestea.

Spre sfarsitul primei ture ne-am hotarat ca sa incheiem cursa in varianta scurta. Am ajuns la finish si ne-am pus pe admirat bicicletele si echipamentele celorlalti. Ne-am consolat totusi cu gandul ca macar la casti stam foarte bine. Dupa ceva vreme a terminat si Eva si ne-am pus pe iarba la umbra sa ne odihnim si sa ne hidratam. Nu am mai zabovit mult si ne-am indreptat spre hostel ca sa ne spalam si sa mergem la plimbare prin Budapesta. Am ajuns la concluzia ca a fost o idee buna ca sa facem tura scurta pentru ca astfel a ramas timp de plimbare si nici nu am fost prea obositi ca sa facem asta. Am mai facut ceva poze si pe la 10:30 (ora Ungariei) ne-am intors la hostel ca sa incheiem ziua.

A doua zi ne-am urcat din nou in masina si am trecut granita inapoi in Romanica noastra draga.

Vreau sa multumesc celor de la Casco-Helme pentru sponsorizarea acordata - o casca Ares Mountain Competition. M-am simtit foarte bine cu aceasta casca foarte usoara si bine ventilata. Despre protectia oferita de aceasta nu pot spune prea multe pentru ca nu am avut ocazia sa testez si, sincer, nici nu imi doresc acest lucru. Dar sunt sigur ca si-ar face treaba foarte bine. De acum o sa folosesc aceasta casca la concursuri si cealalta, Diamor Mountain, la antrenamente. 

A fost o excursie frumoasa. 
Pozele din cursa sunt facute de Julie iar celelalte de mine.




Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cu VCN la Herculane

In perioada 9-17 iulie a acestui an am participat la o excursie cu grupul Veniti Cu Noi Arad la Herculane. Scopul excursiei nu a fost sa facem o spirala, ci sa batem cu piciorul traseele turistice din zona si astfel sa ne incarcam bateriile pentru a putea lupta cu viata citadina.
Vineri, 8 iulie, am plecat spre Deva, unde am dormit la parintii mei, dupa care am plecat spre Arad, la parintii Iuliei, unde am mai zabovit cateva ore, dupa care am plecat prin Timisoara, Caransebes pana la Baile Herculane si ne-am campat pe platoul Coronini. Acolo ne asteptau domnul Victor si cu fiul sau, Liviu care ne-au rezervat un loc de cort foarte bun. Incet, incet a ajuns si grupul care a venit de la gara. Spre surpriza noastra numarul participantilor a fost destul de mic, insuficient pentru o spirala sanatoasa. Am coborat putin prin statiune unde am luat cina.
A doua zi, duminica, 10 iulie ne-am adunat la ora 8:30 ca sa ii intalnim pe ghizi si ca acestia sa ne prezinte excursia. Pe la 9 am plecat in pr…

Fisherman's Friend StrongmanRun 2013

Am supraviețuit și încercării din ajunul Paștelui.  Adrenalina îmi cuprinsese tot corpul când m-am înscris la ediția 2013 a concursului Fisherman's Friend StrongmanRun din Germania. Voiam cu toată ființa mea să fiu un Strong Man. Pe măsură ce s-a apropiat data concursului, am început să mă gândesc la ce mă așteapta și au apărut primele urme de îndoială. Mi-a trecut, la un moment dat, prin cap să nu particip și să-mi păstrez forțele pentru concursul din iunie - Zugspitz Ultratrail. Dar am reușit să mă motivez și să particip. Câteva date despre concurs, ca să știți despre ce citiți:

Retezat 2013

Buna seara tuturor! Cu o mica intarziere, vreau sa va povestesc despre ultima aventura. Luna aceasta (septembrie) mi-am luat doua saptamani de concediu si l-am petrecut in Romania. Am facut ITP-ul la masina, s-a casatorit cumnata mea, am reparat cusca cainelui cu tatal meu, am fost in vizite si am ajuns si prin Retezat. Cu toate ca drumul spre casa si inapoi a fost o aventura, in felul lui, vreau sa va povestesc despre excursia in Retezat. Miercuri, 10 septembrie, am plecat cu Iulia spre Retezat, ca sa facem un tur de forta al tuturor varfurilor. Ideea era sa campam pe marginea lacului Bucura si de acolo sa ne urcam pe cat mai multe varfuri putem intr-o zi si urmatoarea zi sa ne intoarcem spre casa. Timpul era limitat deoarece cumnata mea urma sa se casatoreasca in weekend.  Am plecat de dimineata spre Cârnic. Drumul din Nucsoara a fost crunt. Mai exact, dupa trecerea podului, asfaltul a disparut, lasand locul bolovanilor. Datorita cauciucurilor cu profil mic, nu am avut curajul sa…