Treceți la conținutul principal

Buda Maraton

Acum vreo luna un amic din Cluj mi-a facut o propunere de nerefuzat - Buda Maraton.

De multi ani visez la un concurs international, dar din diverse motive nu am reusit sa ajung. Asa ca la sfarsitul fiecarui sezon ciclist imi zic ca anul ce vine o sa fie un an mai bun si o sa reusesc sa fac mai multe. Anul asta a fost bun pana acum. L-am inceput cu Arges Winter Race, un concurs ce mi-a deschis ochii si mi-a aratat ca mai am de facut antrenament destul. Dupa asta am continuat antrenamentul mai serios, sustinut si de o investitie cam piparata, dar foarte utila, Suunto T3d cycling pack + cadence pod.


Si sa revenim la propunerea amicului din Cluj... Roberto. Roberto este unul din cei 2 participanti romani la Transalp anul trecut. A avut un vis, s-a luptat pentru el si a reusit sa-l vada implinit. Si Roberto mi-a propus sa participam impreuna la Buda Maraton in Budapesta. Este un concurs relativ scurt si este considerat "de incalzire" ce catre ciclistii profesionisti. Mare lucru nu stiu despre acest concurs pentru ca informatiile de pe sit sunt 90% in maghiara, dar stiu de la Roberto ca este un concurs frumos ce aduna participanti din multe tari. El a participat anul trecut la acest maraton, ca o incalzire pentru Transalp si a fost foarte incantat de ce a fost la acest maraton.

Si mai am un amic, fost coleg de facultate, din Satu Mare care lucreaza la Casco-Helme ca inginer sau designer, sau amandoua. Ne-am inteles bine in facultate, dar am devenit prieteni in Slovenia unde am petrecut 3 luni lucrand la lucrarea de licenta. Si cum amicul asta lucreaza la Casco-Helme, mi-a venit ideea sa-l intreb de o sponsorizare, mai mult in gluma. Si spre surprinderea mea, mi-a dat adresa sefului lui, cu care vorbise de mine in prealabil, si mi-a spus sa fac o prezentare in care sa-mi insir performatele si planurile cicliste. Treaba asta a fost foarte dificila pentru ca performantele mele cam lipsesc. Am ajuns langa podium acum cativa ani, lucru de mi-a dat sperante mari, care au fost naruite in anul urmator de un mic accident cu doua sau 3 zile inainte sa ne intoarcem din Slovenia.

Saptamana trecuta, Dan, ma suna si imi spune ca seful lui este de acord sa ma ajute in planurile mele cu o casca. Chestia asta m-a lasat cu gura cascata, pentru ca nu ma asteptam la vreun rezultat favorabil pentru cererea mea. M-a intrebat ce casca vreau, ce marime si unde sa mi-o trimita. Ca un ciclist amator informat am cerut ce am considerat eu ca e cel mai bun produs pentru mine, adica cea mai tare casca a lor :) Ares Mountain Competition. Azi m-a sunat Dan din nou si mi-a spus ca urmeaza sa o puna la curier si sa o primesc pe maine. De abia astept.



Si in acest moment mai sunt 4 zile pana pornim spre Budapesta unde o sa pedalam, sa facem poze si o sa ne simtim bine. Cel mai important lucru - sa ne simtim bine. 

Comentarii

  1. Bine ai venit in lumea blogarilor biciclisti :)
    Ma bucur ca ai reusit cu sponsorizarea si sper sa aveti o cursa minunata la ungurasi. Iti voi tine pumnii din Grecia, de pe ghidon. Sa ne vedem cu bine acasa la o tura mai usoara ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Bafta sa ai si tu pe la greci. Sa ii faci pe toti :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Succes cu blogul! Te vom citi cu interes!

    RăspundețiȘtergere
  4. Succes cu blogul! Te vom citi cu interes!

    RăspundețiȘtergere
  5. Merci mult. O sa incerc sa pun lucruri interesante :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Pedaland pe Trans

Un vis de-al meu de vreo 6-7 ani a fost sa urc Transfagarasanul pe bicicleta. Imi aduc aminte ca Mae imi tot spunea cat de fain este, ca el l-a urcat de cateva ori. Imi mai spunea ca doar ciclistii adevarati pot sa-l urce si ca nu te poti numi ciclist pana nu ai in palmares Transfagarasanul. Asa ca vedeam acest drum ca pe un ritual de trecere in randul "oamenilor seriosi". Mi-am planificat o sambata pentru a urca si l-am contactat si pe Mihai ca sa-i propun sa ma insoteasca. A zis ca ar fi interesat. Curand dupa aceasta am plecat in concediu, tot in Fagaras, dar cu cortul (vezi postul " Dulce-acrisor ").  Dupa ce m-am intors am aflat ca Mihai a organizat si el o excursie pe Trans in aceeasi zi, asa ca aveam companie mai mare. Ne-am intalnit dimineata cu Mihai si cu o parte din "echipa" si am plecat spre Cartisoara unde aveam sa lasam masina. Am parcat si am pregatit bicicletele pentru atacul muntelui. Iulia s-a urcat in masina Danei si au urcat la Balea

Zugspitz Supertrail 2013

Astazi a inceput Turul Frantei, cea mai importanta competitie ciclista. Dar nu asta vreau sa va povestesc. Vreau sa va povestesc despre ceea ce am facut eu weekend-ul trecut. De la 1 ianuarie 2013, in momentul cand m-am inscris, am inceput sa ma pregatesc psihic pentru un concurs, o noua incercare, un ultra-maraton, primul pentru mine - Zugspitz Ultratrail. La momentul inscrierii am gandit destul de prudent si m-am inscris la categoria Supertrail - 68,8 Km - 3120 diferenta pozitiva de nivel, si nu la 100 Km. Trebuie sa recunosc ca aveam suficienta adrenalina in sange la momentul respectiv ca sa ma inscriu acolo, dar cu greu, m-am temperat.  Dupa ce am primit confirmarea inscrierii am intrat in atmosfera premergatoare marilor incercari. Am citit cartea scrisa de ultra-maratonistul Dean Karnazes, mi-am facut planuri si am cautat metode de antrenament pe care le-am pus in aplicare doar in minte. In fiecare zi imi ziceam ca inca este timp destul. Vremea a fost foarte pacatoasa anu

Fanfara Vulcan

Astazi am avut parte de o surpriza placuta ce mi-a reamintit de motivele pentru care imi place Brasovul. Am plecat de acasa cu gandul de a ajunge in centru, pe la CTS Corner, ca sa cumpar un infuzor pentru ceaiurile minunate ce le-am descoperit. In momentul cand am coborat din masina, in parcarea de sub Tampa, am auzit muzica fanfarei ce m-a atras ca un magnet. Muzica se auzea din foisorul de langa izvor. Am pornit in graba pe scari ca sa nu pierd vreo nota, cu toate ca muzica rasuna pana in centru. In foisor, fanfara Vulcan sustinea un concert ce incalzea inimile trecatorilor. Marsurile si polcile rasunau, acoperind clinchetul suav al lopetilor si al sapelor ce lucrau de zor la constructia parcului Tiberiu Brediceanu, de sub Tampa. Toata lumea zambea si parca uita de grijile cotidiene atat cat fanfara canta.