A doua parte a concediului nostru a venit destul de repede fata de prima si a fost indelung asteptata. Planul nostru era ca in prima parte, la Herculane sa ne odihnim si sa ne bronzam iar in a doua in Piatra Craiului sa cucerim frumoasele creste salbatice si sa vedem mai mult decat in 2006.
Sambata, 06 august, dimineata, ne-am intalnit cu grupul in gara in Brasov si ne-am imbarcat in trenul spre Zarnesti. Acolo ne-a asteptat o masina care ne-a dus rucsacii spre Casa Folea, iar noi am luat-o pe jos inspre Fantana lui Botorog. Acolo ne-am alimentat cu apa si am intrat putin inspre Prapastiile Zarnestilor si am facut stanga pe o poteca ce avea sa ne scoata in satul Magura. De acolo am continuat pe drum pana la Casa Folea unde ne-am recuperat rucsacii si ne-am indreptat spre stana Folea unde am pus cortul intre niste dealuri frumoase cu vedere spre creasta Pietrei Craciului.
A doua zi am plecat cu doua microbuze spre Podul Dambovitei unde am vazut "Babele" din curtea unui localnic. "Babele" astea sunt oarecum asemanatoare cu cele din Bucegi, dar prea putin cunoscute. Ai putea trece pe acolo si nici macar nu le-ai observa. Pot paria ca sunt multi localnici care nici nu au habar ca in localitatea lor se afla ceva asa de rar. Daca ar stii sunt sigur ca ar cere bani tuturor care ar vrea sa se apropie. Se pare ca este o practica des intalnita prin partile alea. De la "Babe" ne-am indreptat spre Cheile Cheii in care aveam sa intram si sa le traversam, intrand apoi in Cheile Dambovitei si iesind in Rucar. Mergeam linistiti pe malul apei, cand de pe celalat mal a aparut un mos care a inceput sa strige la noi ca ii calcam proprietatea. Imediat dupa ce mosul a inceput sa strige si sa ne faca cu ou si cu otet a aparut si o baba care striga de parca ar fi fost muscata de limba de o capusa. Striga la noi ca ea cheama politia ,ca suntem pe terenul ei. Faptul ca aveam in fata noastra marcaje turistice nu conta deloc. Nu mai era nevoie ca si el sa strige ca baba avea voce suficienta pentru amandoi. Multi am fost de parere ca e mai bine daca o lasam in plata Domnului si ne vedem de drum, dar un membru respectabil din conducerea grupului s-a oferit voluntar ca sa aplice subtila si nevinovata mita. Mentionez ca eu eram gata sa o leg de un copac si sa o ung cu miere si o bat cu urzici pe talpi. La vazul bancnotei de 50 de lei baba s-a mai potolit sub pretextul ca i-a crescut tensiunea si nu vrea sa moara. Mosul a prins glas cand a vazut banii si a mai cerut 10 lei ca doar nu e fraier. Stimatul nostru coleg de grup, aproape sef, s-a conformat dand banii de parca ii dadea preotului, pentru nemurirea sufletului. Si asa ne-am cumparat trecerea in Cheile Cheii. In momentul cand a trebuit sa parasim terenul uscat si sa intram in apa grupul s-a separat in doua. Cei cutezatori si cam nechibzuiti au intrat in apa si cei mai domoli si cu capul pe umeri s-au intors ca sa mai dea ochii o data cu vestita baba si sa mearga pe alt traseu spre corturi. Ghici pe unde ne-am dus, Iulia si cu mine.
Apa a fost foarte rece, dar parca s-a mai incalzit cand ne-a amortit trenul inferior. Privelistea a fost exceptionala si toti ne simteam ca Bear Grylls. Am intrat putin si in Cheile Ghimbavului si ne-am infruptat cu zmeura. Dupa cateva ore de mers prin apa am iesit in Rucar de unde am luat o dubita care ne-a transportat ca pe mobila pana la cabana Brusturet. Acolo am zabovit ceva vreme, timp suficient ca fiecare sa consume ceva dupa care am plecat spre corturi pe o poteca plina de fragute.
Ziua urmatoare a fost una linistita si calda. Am urcat spre saua Joaca si ne-am indreptat inspre La Table. Destinatia a fost Prapastiile Zarnestilor in care am coborat, dupa care am urcat prin Cheile Pisicii. Am avut parte de putina adrenalina, un preludiu pentru creasta Pietrei Craiului. Intoarcerea la corturi a fost pe triunghi galben care ne-a dus din nou prin zmeuris si ne-a scos pe un deal de unde am avut o priveliste absolut impresionanta - intreaga creasta a Pietrei Craiului.
Ziua mult a asteptat a sosit marti, 09 august. Am plecat de dimineata (tot in sandale ca inca aveam cosmaruri cu bocancii) si am urcat in creasta Pietrei Craiului pe la refugiul Grind. Roni ne-a tot amenintat ca ii va trimite acasa pe cei care merg incet pentru ca este drum lung de facut si nu este nevoie de frane. Toti, simtindu-ne, poate, putin frane, am marit ritmul ajungand in creasta sub 2 ore. Pe varful La Om (2238 m) am facut poze si am luat o gustare, tot sub amenintarea lui Roni care ne spunea ca o sa murim de foame si de sete pana la Cabana Curmatura. Unii au decis ca le este de ajuns si au ales sa se intoarca, dar majoritatea a continuat pe creasta catarandu-se si coborand pe stancile ce parca amenintau sa strapunga cerul. Toata oboseala acumulata in urcarea de la refugiul Grind a disparut si a ramas doar adrenalina care ne impingea spre riscuri din ce in ce mai mari, lasand poteca pentru pensionari. La refugiul Ascutit am facut o pauza in ceata inainte de coborarea spre Cabana Curmatura. Coborarea pe grohotis m-a facut sa ma indoiesc putin de alegerea noastra de a face creasta in sandale, dar cu putina prudenta nu am avut probleme. Totusi, nu recomandam nimanui sa faca imprudenta sa mearga pe munte in sandale pentru ca isi poate rupe picioarele sau chiar pierde viata in munti precum Piatra Craiului. Am scapat de grohotis si am intrat in padure dupa care am ajuns la cabana Curmatura unde am mancat ciorba de fasole. Ne-am intors la corturi tot pe triunghi galben si am gasit locul de campare inghitit de o ceata deasa si rece.
Noaptea a fost una uda, rau. A plouat tare... si muuult. Locatarii corturilor inundate au iesit in miez de noapte ca sa constate ravagiile facute de apa si sa planuiasca drumul spre casa. Am verificat cortul si ne-am culcat pentru ca apa ne-a ocolit. Dimineata a fost deprimanta. Ne-am trezit ca sa vedem colegi de excursie suparati pe natura care impachetau. Din fericire, cortul nostru a fost intr-o zona mai aparata si a scapat usor, fara sa fie inundat. Ploaia care nu se mai oprea ne-a obligat sa facem ceaiul in cort. A fost cea mai frumoasa clipa a zilei ca ne-am incalzit putin la primus. Ne-am incapatanat sa ne luptam cu vremea rea in continuare si sa speram ca norii vor seca pana pe seara, dar sperantele au fost desarte. Ploaia a cazut necontenit.
Noaptea a fost tot uda si dimineata la fel asa ca ne-am hotarat sa dezertam si sa ne indreptam spre casa ca sa facem un dus fierbinte si o mancare calda nesanatoasa. Cu noi au venit si "fetele cucuiete" pe care le-am dus la noi ca sa isi mai prelungeasca putin concediul. A doua zi fetele s-au dus la Bran si dupa-masa le-am scos in oras prezentandu-le frumusetiile Brasovului. Seara s-au urcat in tren si s-au dus.
Cu toate ca vremea a scurtat excursia noastra, nu ne pare rau. Am facut creasta nordica a Pietrei Craiului, ratand-o din nou pe cea sudica, am mers multe ore prin apa admirand pereti de stanca si mancand zmeura si ne-am facut prieteni noi.
Comentarii
Trimiteți un comentariu