Treceți la conținutul principal

Anduranta

Am incheiat sezonul competitional pentru 2011 cu Crosul 15 Noiembrie, tinut in data de 12 noiembrie. Am alergat cu Laurentiu, un coleg de plantatie si ne-am simtit asa de bine incat a prins si el microbul alergarii si a zis ca pe viitor vrea sa alerge un maraton.
Impreuna cu Marius, am alcatuit un plan de antrenamente pentru sfarsitul acestui an si inceputul anului viitor. Planul acesta ar trebui sa corecteze greselile de antrenament de pana acum si sa imbunatateasca ce a fost bun. Ideea este ca, pentru anul viitor vrem mai multe podiumuri decat pana acum. O noutate fata de planul de antrenament de pana acum este introducerea unei alergari lungi in fiecare saptamana, care are rolul de a ne da o rezistenta mai mare decat am reusit sa acumulam pana acum.
Saptamana trecuta, in timp de alergam pe pista de alergare a Liceului Sportiv, Liviu mi-a propus ca in weekend, sambata, sa alergam pana in Poiana Brasov pe sosea, daca este vreme buna. Pe moment, nu am dat prea mare importanta ideei, dar sambata dimineata mi-am adus aminte si l-am contactat pe Liviu. A raspuns ca nu poate, pentru ca au aparut niste treburi, asa ca m-am hotarat sa alerg singur. 
Am parcat sub Tampa, ca de obicei, mi-am luat papucii de alergat rupti in picioare, si am plecat spre Livada Postei pe la turnurile vechii cetati. De acolo am inceput urcarea. Nu m-am grabit pentru ca am vrut ca sa-mi mentin pulsul in zona aerobica, lucru destul de greu din cauza urcusului. La un moment dat, mi-a venit o idee, sa pun buff-ul peste gura ca sa nu inspir aer rece in cantitate mare. Prima impresie a fost ca imi restrictioneaza respiratia, dar am constatat ca pulsul scade. Buff-ul de pe gura ma forta ca sa inspir pe nas si sa expir pe gura. Din cauza buff-ului, debitul de aer expirat era mai mic, expiratia facandu-se mai lent, tinand pulsul la valori mai mici. Astfel am putut sa cresc viteza si sa tin pulsul in zona aerobica.
Am ajuns in Poiana Brasov si m-am oprit pentru 2 minute la tasnitoarea de langa parcare, m-am intins putin si am pornit inapoispre Brasov. Intoarcerea a fost mult mai usoara pentru ca a fost in coborare, permitandu-mi sa am o viteza medie mai mare decat la urcare. Pana in Livada Postei a fost usor si frumos, dar de acolo, pana sub Tampa, la masina, a fost greu. Poate, pentru ca stiam ca e ultima portiune.
A fost o alergare frumoasa pe care vreau sa o mai repet. Nu cred ca voi face aceasta ruta, dupa venirea zapezii, din cauza traficului intens spre statiune, dar voi gasi alt traseu. Poate voi face, din nou, alergarea in jurul Lempesului.
Am facut si cateva poze cu telefonul:









Running route 1337696 - powered by Runmap 

Comentarii

  1. Frumos traseu, desi cam greu din punctul meu de vedere pentru un antrenament de long run, diferenta aia de nivel cred ca e criminala.
    Eu sunt in cautare pentru la anul de niste poteci destul de line pentru long run-uri de duminica, poate facem iesiri impreuna la anul.
    Acum deja a venit frigul, ma invart prin parc. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai avut curaj, nu gluma, dar mai ales rezistenta...nu stiu cum ai reusit dar te felicit...:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Distanta aceasta, pentru cineva obisnuit cu maratoanele, nu inseamna mare lucru, insa, pentru mine, care sunt un novice in sportul acesta, este un pas important in antrenamentul pentru ceva mai lung. E greu, dar e frumos.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Pedaland pe Trans

Un vis de-al meu de vreo 6-7 ani a fost sa urc Transfagarasanul pe bicicleta. Imi aduc aminte ca Mae imi tot spunea cat de fain este, ca el l-a urcat de cateva ori. Imi mai spunea ca doar ciclistii adevarati pot sa-l urce si ca nu te poti numi ciclist pana nu ai in palmares Transfagarasanul. Asa ca vedeam acest drum ca pe un ritual de trecere in randul "oamenilor seriosi". Mi-am planificat o sambata pentru a urca si l-am contactat si pe Mihai ca sa-i propun sa ma insoteasca. A zis ca ar fi interesat. Curand dupa aceasta am plecat in concediu, tot in Fagaras, dar cu cortul (vezi postul " Dulce-acrisor ").  Dupa ce m-am intors am aflat ca Mihai a organizat si el o excursie pe Trans in aceeasi zi, asa ca aveam companie mai mare. Ne-am intalnit dimineata cu Mihai si cu o parte din "echipa" si am plecat spre Cartisoara unde aveam sa lasam masina. Am parcat si am pregatit bicicletele pentru atacul muntelui. Iulia s-a urcat in masina Danei si au urcat la Balea

Zugspitz Supertrail 2013

Astazi a inceput Turul Frantei, cea mai importanta competitie ciclista. Dar nu asta vreau sa va povestesc. Vreau sa va povestesc despre ceea ce am facut eu weekend-ul trecut. De la 1 ianuarie 2013, in momentul cand m-am inscris, am inceput sa ma pregatesc psihic pentru un concurs, o noua incercare, un ultra-maraton, primul pentru mine - Zugspitz Ultratrail. La momentul inscrierii am gandit destul de prudent si m-am inscris la categoria Supertrail - 68,8 Km - 3120 diferenta pozitiva de nivel, si nu la 100 Km. Trebuie sa recunosc ca aveam suficienta adrenalina in sange la momentul respectiv ca sa ma inscriu acolo, dar cu greu, m-am temperat.  Dupa ce am primit confirmarea inscrierii am intrat in atmosfera premergatoare marilor incercari. Am citit cartea scrisa de ultra-maratonistul Dean Karnazes, mi-am facut planuri si am cautat metode de antrenament pe care le-am pus in aplicare doar in minte. In fiecare zi imi ziceam ca inca este timp destul. Vremea a fost foarte pacatoasa anu

Fanfara Vulcan

Astazi am avut parte de o surpriza placuta ce mi-a reamintit de motivele pentru care imi place Brasovul. Am plecat de acasa cu gandul de a ajunge in centru, pe la CTS Corner, ca sa cumpar un infuzor pentru ceaiurile minunate ce le-am descoperit. In momentul cand am coborat din masina, in parcarea de sub Tampa, am auzit muzica fanfarei ce m-a atras ca un magnet. Muzica se auzea din foisorul de langa izvor. Am pornit in graba pe scari ca sa nu pierd vreo nota, cu toate ca muzica rasuna pana in centru. In foisor, fanfara Vulcan sustinea un concert ce incalzea inimile trecatorilor. Marsurile si polcile rasunau, acoperind clinchetul suav al lopetilor si al sapelor ce lucrau de zor la constructia parcului Tiberiu Brediceanu, de sub Tampa. Toata lumea zambea si parca uita de grijile cotidiene atat cat fanfara canta.