Treceți la conținutul principal

Guten tag


A trecut ceva vreme de cand am mai scris pe blog si m-am gandit sa remediez acest lucru.
Dupa cum am scris in postarea anterioara, am inceput un nou capitol din viata in Germania. O schimbare majora, dar care se anunta una buna. Sunt in Gartringen de doua saptamani si ma simt foarte bine. Am inceput lucrul lejer, inca nu mi-am gasit o locuinta si stau pe capul lui Mihai, si am participat la o prima competitie, despre care o sa povestesc in continuare.
Chiar dupa vizita ce i-am facut-o lui Mihai in martie, mi-a propus sa mergem la un semimaraton in Heidelberg. Mi s-a parut o idee faina si am acceptat. Imi parea rau ca nu o sa am posibilitatea sa merg la Semimaraton Cetatea Brasovului si mi-am concentrat eforturile spre acest semimaraton. 


Am plecat de dimineata spre Heidelberg, unde ne-am intalnit cu un amic, Misu Sarbu, care ne-a plimbat prin oras, aratandu-ne principalele atractii turistice si nu numai. In fotografia de mai sus este un amfiteatru ce nu apare in nici o brosura turistica. Misu ne-a povestit ca aceasta constructie impresionanta a fost ridicata pentru ca Adolf sa tina un discurs de 20 de minute intr-un cadru natural. Acum, se pare, ca nemtii nu mai vor sa-si aminteasca de acele vremuri si au abandonat complet acel amfiteatru. Doar cativa turisti rataciti ajung pe acolo si se minuneaza de imensitatea acelui loc. Cand coboram scarile ma gandeam ca cel ce a inventat notiunea de simetrie, sigur a fost german.





Ne-am mai plimbat pe malul Neckarului, am mancat inghetata si ne-am retras la Misu acasa unde acesta ne-a pregatit o pasta party, dupa care am coborat in sat la o terasa ca sa ne hidratam pentru ziua de avea sa vina. 

"Today is a big day"

Noaptea a fost destul de scurta. Ne-am trezit devreme si am fost intampinati cu un mic dejun copios, pregatit de Misu si de sotia sa Anastasia. La ora 8 am plecat spre locul de start, unde se adunasera deja sute de alergatori. Ne-am intalnit si cu Adi si galeria si ne-am incalzit usor. Ne-am asezat in plutonul urias si la 9:25 am luat startul in cursa mult asteptata. S-a plecat destul de repede in cei 7km de plat. Am inceput depasirile destul de usor, cu gandul sa nu ma epuizez pana la urcarea unde aveam plan sa ma dezlantuiesc si sa-i nimicesc pe toti mancatorii de asfalt. Mi-am pastrat ritmul de 4:30/km pana la urcare, cand am fost nevoit sa incetinesc putin, dar am profitat de slabiciunea celorlalti si am atacat. Atmosfera era teribila. Peste tot in jur oameni care ne incurajau si strigau cuvinte de lauda ce eu nu le intelegeam. La un moment dat am parasit asfaltul, intrand pe un "drum forestier" unde m-am simtit in elementul meu. A urmat o coborare rapida, unde am mai castigat ceva timp. A mai fost o urcare si inca o coborare care au decurs in acelasi mod. Pe coborarea finala am simtit ca sunt cam stors, dar s-a terminat destul de repede si am intrat pe ultimii 500 de metri in aplauzele publicului de urmarea cursa. Am incheiat cei 21.7km in 1:45:53, cu 53 de secunde mai mult decat visam in gluma ca vreau sa scot. Am terminat pe locul 595 la general si 110 la categorie din cei aproximativ 3500 de participanti. Sunt foarte multumit de acest rezultat, si mi-am facut deja planul pentru anul viitor, sa scot cu 10 minute mai putin.
A fost un concurs extem de frumos si de bine organizat. Mi se pare absolut incredibila receptivitatea oamenilor spre asemenea activitati. Oameni de toate varstele au alergat, ne-au incurajat si ne-au aplaudat. A fost o atmosfera incredibila. Chiar am simtit ca fac ce trebuie si lumea ma admira pentru acest lucru, cu toate ca nimeni nu ma cunostea. Acum am o febra musculara pacatoasa, dar placuta.













Alte variante ale acestei aventuri puteti gasi pe blogul lui Misu - Clipe libere in doi si pe blogul lui Mihai - Mountain Bike Brasov.

In final, vreau sa va rog, pe cei ce ati citit pana aici si ma aveti in lista de Messenger, sa-mi dati un semn de viata, ca eu am reusit performanta de a sterge toate contactele.

Toate cele bune.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Titisee 2018

Ca o pregatire pentru concediul motociclistic ce o sa vina am facut o excursie in Schwarzwald la Titisee. Excursia asta este aproape traditionala ca o cam facem in fiecare an. Drumul pana acolo este diferit, dar telul este cam acelasi, si anume lacul Titisee. Am facut un traseu in Basecamp, ca acum stiu cum. Seminarul ala m-a ajutat mult. Totusi nu inteleg de ce nu poate fi mai simplu, tinand cont ca rezultatele sunt cam aceleasi ca si cele de pe google maps, iar acolo functioneaza totul cu cateva click-uri. Nu mai conteaza.

Am plecat sambata dupa micul dejun. A fost cam racoare, asa ca ne-am pastrat geaca de ploaie/frig pe noi. A mers destul de bine pana a inceput Iulia sa oboseasca si sa zica ca nu mai are chef. A inceput la un moment dat si ploaia si am dat si de un drum inchis chiar cand eram aproape de camping. Se vede pe harta cu gri. Am ocolit cam mult, dar nu a fost chiar rau. Ne-am oprit si am mancat la un Imbiss turcesc niste specialitati care ne-au convins ca mai exista si…

Zugspitz Supertrail 2013

Astazi a inceput Turul Frantei, cea mai importanta competitie ciclista. Dar nu asta vreau sa va povestesc. Vreau sa va povestesc despre ceea ce am facut eu weekend-ul trecut. De la 1 ianuarie 2013, in momentul cand m-am inscris, am inceput sa ma pregatesc psihic pentru un concurs, o noua incercare, un ultra-maraton, primul pentru mine - Zugspitz Ultratrail. La momentul inscrierii am gandit destul de prudent si m-am inscris la categoria Supertrail - 68,8 Km - 3120 diferenta pozitiva de nivel, si nu la 100 Km. Trebuie sa recunosc ca aveam suficienta adrenalina in sange la momentul respectiv ca sa ma inscriu acolo, dar cu greu, m-am temperat.  Dupa ce am primit confirmarea inscrierii am intrat in atmosfera premergatoare marilor incercari. Am citit cartea scrisa de ultra-maratonistul Dean Karnazes, mi-am facut planuri si am cautat metode de antrenament pe care le-am pus in aplicare doar in minte. In fiecare zi imi ziceam ca inca este timp destul. Vremea a fost foarte pacatoasa anul a…

Faster, harder, better

Poate stiti, sau nu, din octombrie 2010 eu alerg de doua ori pe saptamana. De anul asta am introdus un traseu de alergat mai solicitant in programul meu de antrenament, si anume traseul de MTB hobby de la Duatlon Cetatea Brasovului 2010. Motivele pentru care am ales acest traseu ar fi ca mi-am propus ca in 2011 sa reduc 3 minute din timpul in care am facut traseul in 2010 si daca alerg pe el o sa-l invat si o sa stiu cum sa-l abordez pentru a reusi. Alt motiv ar fi ca imi foloseste mult un antrenament de trail running ca pregatire pentru crossurile la care vreau sa particip anul asta. Inca nu stiu care o sa fie alea, dar o sa fie cel putin unul. 
Din cauza ca traseul este destul de solicitant am ales sa-l fac o data la doua saptamani, in celelalte zile ramanand pista de alergare de sub Tampa. De obicei alerg cu Marius, colegul de servici care mi-a fost stafeta la Duatlon, dar joia asta, Marius nu s-a simti bine si a decis sa se retraga pentru a nu inrautati starea in care se afla. Part…