Treceți la conținutul principal

Poweeer!!!


Iar a trecut prea mult timp de cand am mai scris ceva. Cred ca am pierdut si putinii fani ce ii avea blogul meu. Imi tot promit ca de maine incep sa scriu...

M-am inscris la un maraton, primul meu maraton - Fiducia Baden-Marathon Karlsruhe. Mischu Srb mi-a spus de un maraton in Karlsruhe cand am fost la Heidelberg la semimaraton. Mi-a parut interesant, dar am uitat de el, pana cand mi-a adus aminte. Mi-am facut curaj si m-am inscris la proba de maraton. Cred ca este momentul ca sa trec si eu la distante mai lungi. Pana la concurs mai am 6 saptamani in care sa reusesc sa ma antrenez ca sa pot termina maratonul fara ca sa trebuiasca sa fac pauza 2 luni din cauza articulatiilor obosite. Nu este mult timp, dar mi-am facut un plan de antrenamente care ar trebui sa ma ajute sa-mi indeplinesc obiectivul. 

Saptamana trecuta, am vazut cu Iulia intr-un magazin din Stuttgart, niste incaltari de alergare pentru asfalt foarte interesante. De cum le-am vazut, mi-am dat seama ca sunt potrivite pentru mine. Cum urmeaza sa particip la un maraton de asfalt si nici nu am incaltari potrivite, am decis sa fac o investitie in acest scop. Am studiat indelung pe internet despre aceste incaltari - New Balance Minimus Zero, si tot ce am citit mi-a placut. Si astazi, m-am dus de le-am cumparat. Si, de 15 minute am intrat pe usa dupa 11km de alergat in noua achizitie. Cu toate ca ieri am alergat destul de intens si mi-am propus ca azi sa fac o pauza, nu m-am rabdat ca sa nu incerc papucii. Prima impresie a fost ca sunt descult. In sfarsit nu mai atingeam cu calcaiul asfaltul tare. Din cauza ca talpa are aceeasi grosime - 12mm - si este extrem de flexibila, esti obligat sa te misti ca o pisicuta pusa pe lucruri necurate. Aveam impresia ca alerg extrem de incet si voiam sa mai accelerez, dar m-am temperat, amintindu-mi de ziua precedenta. Dupa un kilometru, tanti din telefon mi-a soptit ca ritmul a fost de 5:30/km, lucru ce m-a lasat cu gura cascata. De fapt, ma miscam mai repede si ma simteam mai odihnit. O mica paranteza: acum il aud in minte pe Mke care imi spune: "Ti-am zis eu, dar nu ai vrut sa ma asculti". Mke asta, este un adept al alergatului descult si ma tot bate la cap sa incerc si eu, dar nu sunt pasionat de asa ceva. Totusi, am observat ca am tendinta sa alerg pe varfuri, si de aceea m-am orientat spre o pereche de incaltari minimale.

La sfarsitul celor 11 km de asfalt si macadam, pot spune cu mana pe inima, ca am gasit ce am cautat. De saptamana viitoare incep antrenamentele pentru maraton si in 23 septembrie bifez inca un obiectiv de pe lista mea. Sa-mi tineti pumnii.

Ca motivare am cadoul Iuliei, cartea "Nascuti pentru a alerga" - Christopher McDougall

Comentarii

  1. Mestere, succes maxim!
    Incaltarile minimaliste sunt destul de controversate, se pare ca nu functioneaza la toata lumea la fel. Ne vedem in Karlsruhe!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Pedaland pe Trans

Un vis de-al meu de vreo 6-7 ani a fost sa urc Transfagarasanul pe bicicleta. Imi aduc aminte ca Mae imi tot spunea cat de fain este, ca el l-a urcat de cateva ori. Imi mai spunea ca doar ciclistii adevarati pot sa-l urce si ca nu te poti numi ciclist pana nu ai in palmares Transfagarasanul. Asa ca vedeam acest drum ca pe un ritual de trecere in randul "oamenilor seriosi". Mi-am planificat o sambata pentru a urca si l-am contactat si pe Mihai ca sa-i propun sa ma insoteasca. A zis ca ar fi interesat. Curand dupa aceasta am plecat in concediu, tot in Fagaras, dar cu cortul (vezi postul " Dulce-acrisor ").  Dupa ce m-am intors am aflat ca Mihai a organizat si el o excursie pe Trans in aceeasi zi, asa ca aveam companie mai mare. Ne-am intalnit dimineata cu Mihai si cu o parte din "echipa" si am plecat spre Cartisoara unde aveam sa lasam masina. Am parcat si am pregatit bicicletele pentru atacul muntelui. Iulia s-a urcat in masina Danei si au urcat la Balea

Zugspitz Supertrail 2013

Astazi a inceput Turul Frantei, cea mai importanta competitie ciclista. Dar nu asta vreau sa va povestesc. Vreau sa va povestesc despre ceea ce am facut eu weekend-ul trecut. De la 1 ianuarie 2013, in momentul cand m-am inscris, am inceput sa ma pregatesc psihic pentru un concurs, o noua incercare, un ultra-maraton, primul pentru mine - Zugspitz Ultratrail. La momentul inscrierii am gandit destul de prudent si m-am inscris la categoria Supertrail - 68,8 Km - 3120 diferenta pozitiva de nivel, si nu la 100 Km. Trebuie sa recunosc ca aveam suficienta adrenalina in sange la momentul respectiv ca sa ma inscriu acolo, dar cu greu, m-am temperat.  Dupa ce am primit confirmarea inscrierii am intrat in atmosfera premergatoare marilor incercari. Am citit cartea scrisa de ultra-maratonistul Dean Karnazes, mi-am facut planuri si am cautat metode de antrenament pe care le-am pus in aplicare doar in minte. In fiecare zi imi ziceam ca inca este timp destul. Vremea a fost foarte pacatoasa anu

Fanfara Vulcan

Astazi am avut parte de o surpriza placuta ce mi-a reamintit de motivele pentru care imi place Brasovul. Am plecat de acasa cu gandul de a ajunge in centru, pe la CTS Corner, ca sa cumpar un infuzor pentru ceaiurile minunate ce le-am descoperit. In momentul cand am coborat din masina, in parcarea de sub Tampa, am auzit muzica fanfarei ce m-a atras ca un magnet. Muzica se auzea din foisorul de langa izvor. Am pornit in graba pe scari ca sa nu pierd vreo nota, cu toate ca muzica rasuna pana in centru. In foisor, fanfara Vulcan sustinea un concert ce incalzea inimile trecatorilor. Marsurile si polcile rasunau, acoperind clinchetul suav al lopetilor si al sapelor ce lucrau de zor la constructia parcului Tiberiu Brediceanu, de sub Tampa. Toata lumea zambea si parca uita de grijile cotidiene atat cat fanfara canta.