Treceți la conținutul principal

Alb Tourle 30.03.2018


Iulia a plecat de foarte dimineata in Romania iar eu am ramas singur sa-mi fac de cap. Se anunta vreme buna asa ca ma decid sa fac o tura cu motocicleta.
Inspre Schwarzwald am tot fost si vreau sa incerc si altceva. Poate Schwäbische Alb. Caut pe google ceva trasee si imi amintesc ca am gasit candva unul si l-am salvat in Google Drive. Nu mai stiu exact unde l-am gasit, dar pare promitator. L-am introdus in Base Camp si l-am adaptat ca sa plec si sa revin acasa. Vad ca nu am uitat tot ce am invatat la seminarul Base Camp.
Am alimentat motocicleta si am plecat dupa indicatiile GPS-ului. Punctul de start al traseului descarcat era in Leinfelden-Echterdingen si nu l-am modificat. Am mers pana acolo prin Steinenbronn pe un drum pe care l-am mai facut doar in sens invers, spre casa. Nu m-am putut duce mai tare pe curbe ca a fost un mos in fata, pe care nu l-am putut depasi.
In continuare traseul a fost relativ cunoscut. Am recunoscut anumite zone pe masura ce treceam prin ele. M-am cam plictisit pentru ca am trecut prin foarte multe localitati si nici nu era un drum prea interesant. Am ajuns in apropiere de castelul Sigmaringen. Nici nu mi-am dat seama ca sunt prin zona pana nu am vazut castelul pe deal.


De acolo am luat-o spre Lichtenstein si Bad Urach. Acolo a fost mai interesant ca traseul a fost mai valurit. Chiar daca am mai fost pe acolo, l-am savurat.
La un moment dat vad in stanga un indicator spre Burg Hohenneuffen. Stau putin pe ganduri daca sa ma abat de la traseu sau nu si aleg sa merg totusi pana acolo. Urc pe un drum relativ interesant si ajung la o parcare in padure. Castelul nu se vedea, si nici mai era voie sa continui pe motocicleta. O parchez si plec la pas spre cetate. Foarte multa lume a profitat de ziua libera si vremea relativ prietenoasa si a ales cetatea ca loc de “pelerinaj”.


Cetatea este reconstruita si este destul de impunatoare. Ea in sine nu este foarte deosebita. In schimb privelistea este super. Nu se percepe vreo taxa de intrare, ceea ce este bine si inauntru ai sansa sa mananci ceva rapid – carnati, cartofi prajiti, Flammkuchen – si bauturile specifice.
Mi-era putin foame si mi-am luat o Flammkuchen ce am mancat-o la o masa din partea de sus, de unde aveam priveliste.


Problema a fost vantul care era foarte deranjant. Mi-a rasturnat Flammkuchen de cateva ori si m-am chinuit sa o tin ca sa nu o ia vantul. Ultima bucata mi-a rasturnat-o pe jos intre picioare. De zgarcit ce sunt, m-am aplecat dupa ea, am suflat-o de praf si am infulecat-o. Sper ca nu m-a vazut cineva.
Ocolul pana la castel m-a costat cam 10 Km si cred ca ceva mai mult de o ora. Mi-ar fi placut sa fie si Iulia cu mine. Trebuie sa mai trecem pe acolo. Dar fara prima parte a traseului.
Am revenit la traseul stabilit si am luat-o spre casa.
A fost o tura interesanta. Nu as mai repeta-o totusi. Au fost multe zone plictisitoare iar cele interesante nu au putut echilibra balanta. Cetatea a fost principala atractie a zilei.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cu VCN la Herculane

In perioada 9-17 iulie a acestui an am participat la o excursie cu grupul Veniti Cu Noi Arad la Herculane. Scopul excursiei nu a fost sa facem o spirala, ci sa batem cu piciorul traseele turistice din zona si astfel sa ne incarcam bateriile pentru a putea lupta cu viata citadina.
Vineri, 8 iulie, am plecat spre Deva, unde am dormit la parintii mei, dupa care am plecat spre Arad, la parintii Iuliei, unde am mai zabovit cateva ore, dupa care am plecat prin Timisoara, Caransebes pana la Baile Herculane si ne-am campat pe platoul Coronini. Acolo ne asteptau domnul Victor si cu fiul sau, Liviu care ne-au rezervat un loc de cort foarte bun. Incet, incet a ajuns si grupul care a venit de la gara. Spre surpriza noastra numarul participantilor a fost destul de mic, insuficient pentru o spirala sanatoasa. Am coborat putin prin statiune unde am luat cina.
A doua zi, duminica, 10 iulie ne-am adunat la ora 8:30 ca sa ii intalnim pe ghizi si ca acestia sa ne prezinte excursia. Pe la 9 am plecat in pr…

In Piatra Craiului cu VCN

A doua parte a concediului nostru a venit destul de repede fata de prima si a fost indelung asteptata. Planul nostru era ca in prima parte, la Herculane sa ne odihnim si sa ne bronzam iar in a doua in Piatra Craiului sa cucerim frumoasele creste salbatice si sa vedem mai mult decat in 2006.
Sambata, 06 august, dimineata, ne-am intalnit cu grupul in gara in Brasov si ne-am imbarcat in trenul spre Zarnesti. Acolo ne-a asteptat o masina care ne-a dus rucsacii spre Casa Folea, iar noi am luat-o pe jos inspre Fantana lui Botorog. Acolo ne-am alimentat cu apa si am intrat putin inspre Prapastiile Zarnestilor si am facut stanga pe o poteca ce avea sa ne scoata in satul Magura. De acolo am continuat pe drum pana la Casa Folea unde ne-am recuperat rucsacii si ne-am indreptat spre stana Folea unde am pus cortul intre niste dealuri frumoase cu vedere spre creasta Pietrei Craciului.


A doua zi am plecat cu doua microbuze spre Podul Dambovitei unde am vazut "Babele" din curtea unui localnic…

Fisherman's Friend StrongmanRun 2013

Am supraviețuit și încercării din ajunul Paștelui.  Adrenalina îmi cuprinsese tot corpul când m-am înscris la ediția 2013 a concursului Fisherman's Friend StrongmanRun din Germania. Voiam cu toată ființa mea să fiu un Strong Man. Pe măsură ce s-a apropiat data concursului, am început să mă gândesc la ce mă așteapta și au apărut primele urme de îndoială. Mi-a trecut, la un moment dat, prin cap să nu particip și să-mi păstrez forțele pentru concursul din iunie - Zugspitz Ultratrail. Dar am reușit să mă motivez și să particip. Câteva date despre concurs, ca să știți despre ce citiți: