Treceți la conținutul principal

Brasov-Cheia-Brasov

In dimineata asta, pe la ora 7, am fost trezit de soarele care stralucea pe cer si primul gand a fost concentrat in jurul unei iesiri cu bicicleta. Am consultat ieri prognoza meteo pe urmatoarele zile si nu se arata nici o zi buna de pedalat. Ba chiar cod galben de ploi si vijelii. Asa ca soarele mi-a dat speranta. Cu toate ca inca ma agatam de lumea viselor am inceput sa ma gandesc pe unde sa merg, ce tip de antrenament trebuie sa fac, cat sa dureze tura... Va dati seama ce somn agitat am.

Primul lucru ce l-am facut cand m-am ridicat din pat a fost sa merg la fereastra si sa ma uit la cer. Si spre surpriza mea am constatat ca nu e nici un nor pe cer. Am inceput sa pregatesc bicicleta Iuliei ca a mea are probleme la frana fata ce inca nu am reusit sa le rezolv. Am pus si pe fata cauciucul slick de 1.4, am montat suportul de bidon si cel de pompa, am bagat 5-6 atm in roti, am preparat o bautura izotonica ce am turnat-o in bidon si am plecat cu stomacul gol la pedalat. Eram pornit sa merg spre Sinaia, dar cand eram pe podul de la iesirea din Brasov mi-a incoltit ideea de a merge spre Cheia asa ca in 100 de metrii am facut dreapta pe sub pod si directia Cheia, via Sacele. Nu era un drum nou asta pentru ca-l facusem de cateva ori cu masina si m-a fascinat de fiecare data. Privelistea e minunata si soseaua serpuieste spre pasul Bratocea (1272 m) dupa care coboara spre Cheia (871 m).  In spatele volanului, pe drumul asta te simti ca un pilot de raliu si cu greu reusesti sa te abtii ca sa nu duci masina pe la 5-6 (sau mai mult daca e posibil) mii de ture si sa fortezi limitele in serpentine. Pe bicicleta e putin cam altfel.

Slick-urile si angrenajul de 48 mi-au dat un avant suplimentar si am fortat ritmul inca de la iesirea din bloc. Pulsul imi era crescut si TE-ul crestea, dar ma simteam bine asa ca am tras cat s-a putut. La un moment dat, pe la Babarunca a inceput sa bata un vant naprasnic direct spre mine. Partea frumoasa era ca m-a racorea, dar m-a facut sa urc un pinion si sa maresc cadenta. Totul era perfect. Soarele se mai ascundea dupa nori ca sa imi permita sa ma racoresc. Serpentinele spre Pascul Bratocea apareau si am inceput sa simt catararea in toata splendoarea ei. Nici nu ma deranjau tirurile care taiau curbele si ma afumau. Scopul meu era sa ajung in varf - Pasul Bratocea - si sa incep coborarea spre Cheia. Dupa ultima curba inainte de pas am sprintat incercand sa-mi depasesc umbra. Am trecut prin pas cu 43,4 km/h si am intrat cu curaj pe serpentinele foarte stranse din drumul spre Cheia. Daca la catarare am suferit si am fost depasit de tiruri, in coborare nu am mai fost depasit de nimeni. Ma tot minunam cat de bine tin cauciucurile astea slick pe sosea fata de alea cramponate de offroad. Puteam sa ma inclin foarte mult in curbe fortand limita fara sa am emotii ca pleaca bicicleta de sub mine. Parca prinsesem aripi. Nu mai simteam oboseala acumulata pe catarare si  rulam pe placa mare si sprintam la iesirea din fiecare curba. Am intrat in Cheia la viteza maxima si am mai mers pana ce distanta a ajuns la 50 km dupa care am facut un viraj la 180 grade si am inceput drumul de intoarcere. Primii 5 km de la iesirea din Cheia au fost lejeri chiar si cu fals-plat-ul ce ma determina sa fortez. Cand a inceput catararea a inceput si greul... Am inceput sa simt si catatarea de la drumul dus, dar nu m-a descurajat. Din cand in cand presam casca de cap ca sa se mai scurga transpiratia din buretii din zona fruntii si mai luam cate o gura din coctailul molotov preparat acasa. Kilometrii incepeau sa se adune. Cand am vazut statuia din pas am sprintat din nou ca sa intru pe coborare lansat. Placa mare si o pozitie aerodinamica si pedalat cu tot sufletul cand viteza incepea sa scada. La iesirea dintr-o curba vad in fata 2 tiruri care mergeau paralel blocandu-mi drumul. Am franat violent si am iesit pe grohotisul de pe marginea drumului, ocolind cu greu tirul buclucas. Imi imaginez ca nici nu am fost observat. Pentru un tir un ciclist este un ganganie ce, daca se striveste de parbriz, este spalata fara probleme de lichidul ultraieftin si la promotie luat dintr-un supermarket. I-am dat Undo soferului (de la stadiul de adult la cel ce embrion) in sinea mea si m-am ridicat din sa ca sa revin la viteza precedenta. Toate durerile parca disparusera si inghiteam kilometrii. Pana in Brasov nici nu am mai coborat de pe placa mare. Am recuperat ce am pierdut pe catarare. Toate catararile le-am sprintat cat de tare am putut pe parca eram urmarit de un tir. Cand viteza scadea sub 35 km/h era momentul sa sprintez ca sa revin la 40 sau mai mult. Am intrat in Brasov fericit si m-am dus sa-mi cumpar un pranz extrem de sanatos care sa ma ajute sa recuperez ce am pierdut prin efort. Am luat o portie de mici ce i-am infulecat in praful ridicat de masinile de intrau sau ieseau din parcarea supermarketului, am baut un ceai natural de la automat si am continuat sprintul spre casa.
Dupa ce am parcat bolidul inapoi pe trainer am luat ceasul ca sa descarc datele manual in fisierul excel creat acum vreo luna.

Distanta: 100.88 km
Durata: 4:00:19
Viteza medie: 25.2 km/h
Pulsul mediu: 164 bpm
Energie consumata: 3281 kcal

Planuisem sa fac o tura la o intensitate de vreo 80%, dar se pare ca am dus-o undeva pe la 95%. Dar important este ca m-am simtit bine. Am savurat fiecare kilometru, fiecare durere pe catarare fiecare ac de par luat la 50-60 km/h. A fost o dimineata frumoasa. Am facut si un antrenament serios si m-am si simtit bine.

Vreau sa multumesc CASCO-HELME pentru casca Ares Mountain Competition oferita ca sponsorizare. Chiar este o "scula" adevarata. Foarte usoara si extrem de bine ventilata. Un singur lucru cred ca mai pot imbunatati, si nu doar la aceasta casca. Buretele de sub barbie nu sta sub chinga sub nici o forma. Nu deranjeaza, dar cred ca ar fi mai comod cu el in pozitia corecta. O sa le sugerez poate sa rezolve aceasta problema.

Comentarii

  1. Da domne' weekenduri dinastea mai zic si eu !

    Da pe mine cand ma iei cu tine :) ?

    RăspundețiȘtergere
  2. Pe cat a fost de fain ieri pe atat de dureros a fost azi. M-am simtit ca aia din filmuletul ala cu ziua de dupa un maraton. Nu credeam ca mai este posibil ca eu sa fac febra musculara din pedalat.
    Te-as fi chemat si pe tine daca era ceva planificat. A fost ceva de moment si foarte devreme si nu prea am obiceiul sa sun la ora aia ca de obicei oamenii normali dorm :) Dar cand o sa mai planific ceva de genul o sa te contactez, promit.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Pedaland pe Trans

Un vis de-al meu de vreo 6-7 ani a fost sa urc Transfagarasanul pe bicicleta. Imi aduc aminte ca Mae imi tot spunea cat de fain este, ca el l-a urcat de cateva ori. Imi mai spunea ca doar ciclistii adevarati pot sa-l urce si ca nu te poti numi ciclist pana nu ai in palmares Transfagarasanul. Asa ca vedeam acest drum ca pe un ritual de trecere in randul "oamenilor seriosi". Mi-am planificat o sambata pentru a urca si l-am contactat si pe Mihai ca sa-i propun sa ma insoteasca. A zis ca ar fi interesat. Curand dupa aceasta am plecat in concediu, tot in Fagaras, dar cu cortul (vezi postul " Dulce-acrisor ").  Dupa ce m-am intors am aflat ca Mihai a organizat si el o excursie pe Trans in aceeasi zi, asa ca aveam companie mai mare. Ne-am intalnit dimineata cu Mihai si cu o parte din "echipa" si am plecat spre Cartisoara unde aveam sa lasam masina. Am parcat si am pregatit bicicletele pentru atacul muntelui. Iulia s-a urcat in masina Danei si au urcat la Balea

Zugspitz Supertrail 2013

Astazi a inceput Turul Frantei, cea mai importanta competitie ciclista. Dar nu asta vreau sa va povestesc. Vreau sa va povestesc despre ceea ce am facut eu weekend-ul trecut. De la 1 ianuarie 2013, in momentul cand m-am inscris, am inceput sa ma pregatesc psihic pentru un concurs, o noua incercare, un ultra-maraton, primul pentru mine - Zugspitz Ultratrail. La momentul inscrierii am gandit destul de prudent si m-am inscris la categoria Supertrail - 68,8 Km - 3120 diferenta pozitiva de nivel, si nu la 100 Km. Trebuie sa recunosc ca aveam suficienta adrenalina in sange la momentul respectiv ca sa ma inscriu acolo, dar cu greu, m-am temperat.  Dupa ce am primit confirmarea inscrierii am intrat in atmosfera premergatoare marilor incercari. Am citit cartea scrisa de ultra-maratonistul Dean Karnazes, mi-am facut planuri si am cautat metode de antrenament pe care le-am pus in aplicare doar in minte. In fiecare zi imi ziceam ca inca este timp destul. Vremea a fost foarte pacatoasa anu

Fanfara Vulcan

Astazi am avut parte de o surpriza placuta ce mi-a reamintit de motivele pentru care imi place Brasovul. Am plecat de acasa cu gandul de a ajunge in centru, pe la CTS Corner, ca sa cumpar un infuzor pentru ceaiurile minunate ce le-am descoperit. In momentul cand am coborat din masina, in parcarea de sub Tampa, am auzit muzica fanfarei ce m-a atras ca un magnet. Muzica se auzea din foisorul de langa izvor. Am pornit in graba pe scari ca sa nu pierd vreo nota, cu toate ca muzica rasuna pana in centru. In foisor, fanfara Vulcan sustinea un concert ce incalzea inimile trecatorilor. Marsurile si polcile rasunau, acoperind clinchetul suav al lopetilor si al sapelor ce lucrau de zor la constructia parcului Tiberiu Brediceanu, de sub Tampa. Toata lumea zambea si parca uita de grijile cotidiene atat cat fanfara canta.