Treceți la conținutul principal

Mici cu garnitura de cale ferata


Weekendul trecut, 07-08 august am facut inca o tentativa de concediu. Am plecat din aglomeratia urbana prin nebunia soselelor capcana pana la muntii lui Garcea. 

Impreuna cu Julie si Mihaela am pornit sambata dimineata devreme spre muntii Lotrului, mai exact spre statia CFR Lotru. Din cauza spiritului nostru muncitoresc am ales ca sa facem o excursie scurta de doar un weekend cu toate ca "Veniti Cu Noi"aveau excursie de o saptamana acolo. Asa ca ne-am pus in cap ca in cele doua zile ce le aveam la dispozitie sa vedem cat mai multe si sa ne intoarcem cat mai rupti acasa. 

Am pornit cu o tinta clara, Transfagarasanul, din nou, dar de data asta fara bicicleta. Cu ceva vreme in urma am vazut partea ardeleneasca a acelui drum epic si acum voiam ca sa vedem tot si sa facem un mic popas si la lacul Vidraru. Am urcat ca un zmeu pana la Balea savurand fiecare curba din plin. Pentru ca inca era devreme nu a fost prea aglomerat ai am putut merge putin mai agresiv ca de obicei. (Mke' cred ca rade in momentul asta). Cu toate ca am calcat-o putin Julie nu m-a tras de urechi si m-a lasat sa imi fac de cap. Sus am facut niste poze, am baut o cafea/ciocolata calda si am halit un bulz si niste mici cu aroma de cifra octanica mare. Deja incepea sa se aglomereze asa ca am decis sa nu mai zabovim si sa vedem si cealalta parte a drumului proclamat de Clarkson "best road in the world". Intram in tunelul care ne face trecerea in judetul Arges si ramanem din nou cu gura cascat. Privelistea este din nou ametitoare, dar viteza scade din pricina aglomeratiei. Stiam ca era mai bine daca veneam candva in timpul saptamanii, dar privelistea compensa tot. Oprim la o cascada micuta, dar cu multi oameni si facem si noi niste poze ca tot omu' si continuam inspre Vidraru. Dumul devine din ce in ce mai aglomerat si mai plin de gropi. Ne apropiem de Vidraru dar nu vedem nimic pentru ca drumul e marginit de copaci care ascund lacul de privirile noastre si nici loc de parcare nu prea avem. Reusim sa oprim intr-un refugiu pe marginea drumului si vedem lacul. Facem niste poze si intram cu tupeu in aglomeratia infernala din apropierea lacului. La propriu, ne luptam pentru fiecare centimetru de asfalt plin de gropi. Si nici macar nu merita pentru ca nu putem opri si intram in tunel unde evitam la limita niste cratere ce ducea spre centrul pamantului. Cu un gust amar parasim zona Vidraru si purcedem spre Curtea de Arges.


In Curtea de Arges facem un mic popas si bantuim putin, dupa care plecam spre valea Lotrului. Drumul parca e putin mai bun totusi si reusim sa ajungem intregi la statia CFR Lotru de unde mergem cu masina inca vreo 2 km pe marcaj banda albastra pana intalnim cateva masini de Arad si pe Biju care tocmai se pregatea sa parcheze. Descarcam masina si impreuna cu Biju & co urcam spre locul de campare. Putem cortul in panta pentru ca putinele locuri drepte erau ocupate de mosoteca, ce venise chiar si cu cateva zile inainte ca sa prinda loc bun. Despachetam si punem de o cina in natura. Roni ma anunta ca sarbatorit cu 25 de participari la Veniti Cu Noi si imi face cadou 2 carti de a lui Nicu Jianu, un cunoscut autor de carti  cu specific turistic. Noi impartim gogosi ce sunt savurate din plin si ne petrecem restul serii in jurul focului ascultand chitara din bratele lui Ionut, ghidul nostru.

A doua zi dimineata ne trezim devreme si facem din nou bagajele pentru a le duce la masina cand plecam pe traseu pentru a nu ne ma indeletnici si cu asta la intoarcerea de pe traseu. Lasam rucsacii in masina si plecam in graba pentru a ajunge restul grupului. Intram in padure si mergem paralel cu Oltul pana dam de drum si trecem podul peste Olt ca sa ajungem la manastirea Cornet. De acolo mai mergem putin pe malul Oltului si intram iar in padure pe Muchia Negoiu direct in urcare. Respiram putin mai greu din cauza efortului, dar privelistea face ca totul sa merite. Din cand in cand dam de cate o belvedere si putem admira Oltul in toata splendoarea lui. Ramanem putin in urma asa ca nu avem prea multe prilejuri de a face pauza dar nu e o problema pentru ca nu e prea dificila urcarea. Ajungem la Grota Zmeilor si facem o pauza de masa si poza de grup. Nu zabovim prea mult pentru ca trebuie sa prindem trenul care sa ne duc in statia Lotru. Mai urcam putin si incepem sa coboram domol. Mihaela ramane fara talpa la bocanci dar ii poate folosi si asa pentru ca nu mai era mult din traseu. Ajungem la un izvor care ne revigoreaza si dupa 5 minute la restul grupului care facea o baie reconfortanta. Continuam pe drum pana la gara si de acolo cu trenul o statie pana la Lotru. Ajungem la masina si ne luam ramas bun de la toti si incheiem excursia cu Veniti Cu Noi dupa doar o zi.


Etapa a treia a excusiei noastre a fost vizita la manastirea Cozia. Din cate imi amintesc, am mai vizitat-o in frageda pruncie si, dupa cum e de asteptat, nu m-a prea impresionat. Dar de data asta parca am vazut tot cu alti ochi. Curtea manastirii era plina de flori multicolore si in centru se afla biserica. Era plin de vizitatori ce roiau prin jur. Am intrat in biserica si am admirat frumusetea picturilor de pe pereti. Cei ce au lucrat acolo au fost cu adevarat maestrii. Cu greu am reusit sa fac cateva poze fara blitz pentru ca voiam sa redau farmecul acelui loc. Focalizarea automata era inexistenta asa ca m-am luptat cu cea manuala. Era greu pentru ca era foarte intuneric.

Dupa vizita am mancat niste mici la o terasa si am plecat spre casa. Pe la 00:20 am ajuns in Brasov, am lasat-o pe Mihalea acasa si ne-am dus si noi la casuta noastra draga si ne-am culcat, incheind astfel un weekend frumos.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cu VCN la Herculane

In perioada 9-17 iulie a acestui an am participat la o excursie cu grupul Veniti Cu Noi Arad la Herculane. Scopul excursiei nu a fost sa facem o spirala, ci sa batem cu piciorul traseele turistice din zona si astfel sa ne incarcam bateriile pentru a putea lupta cu viata citadina.
Vineri, 8 iulie, am plecat spre Deva, unde am dormit la parintii mei, dupa care am plecat spre Arad, la parintii Iuliei, unde am mai zabovit cateva ore, dupa care am plecat prin Timisoara, Caransebes pana la Baile Herculane si ne-am campat pe platoul Coronini. Acolo ne asteptau domnul Victor si cu fiul sau, Liviu care ne-au rezervat un loc de cort foarte bun. Incet, incet a ajuns si grupul care a venit de la gara. Spre surpriza noastra numarul participantilor a fost destul de mic, insuficient pentru o spirala sanatoasa. Am coborat putin prin statiune unde am luat cina.
A doua zi, duminica, 10 iulie ne-am adunat la ora 8:30 ca sa ii intalnim pe ghizi si ca acestia sa ne prezinte excursia. Pe la 9 am plecat in pr…

In Piatra Craiului cu VCN

A doua parte a concediului nostru a venit destul de repede fata de prima si a fost indelung asteptata. Planul nostru era ca in prima parte, la Herculane sa ne odihnim si sa ne bronzam iar in a doua in Piatra Craiului sa cucerim frumoasele creste salbatice si sa vedem mai mult decat in 2006.
Sambata, 06 august, dimineata, ne-am intalnit cu grupul in gara in Brasov si ne-am imbarcat in trenul spre Zarnesti. Acolo ne-a asteptat o masina care ne-a dus rucsacii spre Casa Folea, iar noi am luat-o pe jos inspre Fantana lui Botorog. Acolo ne-am alimentat cu apa si am intrat putin inspre Prapastiile Zarnestilor si am facut stanga pe o poteca ce avea sa ne scoata in satul Magura. De acolo am continuat pe drum pana la Casa Folea unde ne-am recuperat rucsacii si ne-am indreptat spre stana Folea unde am pus cortul intre niste dealuri frumoase cu vedere spre creasta Pietrei Craciului.


A doua zi am plecat cu doua microbuze spre Podul Dambovitei unde am vazut "Babele" din curtea unui localnic…

Retezat 2013

Buna seara tuturor! Cu o mica intarziere, vreau sa va povestesc despre ultima aventura. Luna aceasta (septembrie) mi-am luat doua saptamani de concediu si l-am petrecut in Romania. Am facut ITP-ul la masina, s-a casatorit cumnata mea, am reparat cusca cainelui cu tatal meu, am fost in vizite si am ajuns si prin Retezat. Cu toate ca drumul spre casa si inapoi a fost o aventura, in felul lui, vreau sa va povestesc despre excursia in Retezat. Miercuri, 10 septembrie, am plecat cu Iulia spre Retezat, ca sa facem un tur de forta al tuturor varfurilor. Ideea era sa campam pe marginea lacului Bucura si de acolo sa ne urcam pe cat mai multe varfuri putem intr-o zi si urmatoarea zi sa ne intoarcem spre casa. Timpul era limitat deoarece cumnata mea urma sa se casatoreasca in weekend.  Am plecat de dimineata spre Cârnic. Drumul din Nucsoara a fost crunt. Mai exact, dupa trecerea podului, asfaltul a disparut, lasand locul bolovanilor. Datorita cauciucurilor cu profil mic, nu am avut curajul sa…