De ce alerg?

Acum ceva vreme am fost intrebat de ce alerg. Persoana care m-a intrebat, tocmai vazuse filmul Forest Gump si s-a gandit sa ma intrebe daca am uitat si eu motivele pentru care alerg. Initial am fost putin ofensat de intrebare, dar am raspuns cu un zambet ironic, ca am motivele mele. Ideea este ca acea intrebare mi-a ramas in minte si m-am hotarat sa incerc sa raspund pe cat de bine pot.

Si acum, de ce alerg eu cand majoritatea nu ar scoate nici nasul pe fereastra de frica sa nu inghete... Pentru ca ma face sa ma simt liber. In momentul cand pornesc ceasul si vad pulsul, intru intr-o stare in care nimic altceva nu mai conteaza. Uit de toate problemele cotidiene si singurul meu scop este sa-mi tin pulsul in zona dorita. Daca scade, maresc ritmul, daca creste il cobor. Simt cum corpul si mintea lucreaza impreuna. Nimic altceva nu mai conteaza. Simt cum toate supararile de peste zi se concentraza in picioare si imi dau energie sa continui. Pulsul creste. Imi reglez respiratia si incepe sa coboare usor. In fata apare o urcare abrupta. Am doua alternative: sa o urc usor ca sa-mi mentin pulsul in zona aeroba sau sa fortez ca sa trec repede, dupa care sa ma odihnesc pe coborare. O las usor pentru ca nu e momentul sa fortez. O sa am timp de asa ceva in primavara. Acum macin ore de alergat imbunatatindu-mi anduranta. Soarele iese din nori si isi arunca razele printre fruzele miscate de vant si pentru o fractiune de secunda ma scoate din starea de concentrare maxima si ma face sa zambesc.

Termin alergarea, opresc ceasul si imi analizez rezultatele. Am realizat ce mi-am propus si stiu ca sunt mai aproape de podiumul visat.

Si maine ma pot intoarce la servici, pentru ca in curand ma voi intoarce pe poteca si sa ma eliberez de toata energia negativa acumulata.