Translate

miercuri, 4 septembrie 2013

Frumoasa Rosia Montana

Buna ziua si bine v-am gasit dragi cititori,
Se pare ca am devenit din nou activ pe blog si sper ca o sa ma tina cat mai mult asta.
Din cauza ca sunt innundat de mesaje propagandiste ce au ca subiect Rosia Montana si ce se doreste sa se faca acolo, m-am hotarat sa incerc sa-mi exprim si eu parerea. Nu fac acest lucru pentru ca m-as gandi ca e cineva interesat de parerea mea, ci pentru ca punandu-mi gandurile in ordine pe aceasta foaie, sa ajung sa stiu ce simt cu adevarat. La sfarsit o sa pun si o poza ce o sa reflecte concluzia la care am ajuns. Daca nu aveti rabdare sa cititi, atunci mergeti in josul paginii si vedeti poza si veti sti care este concluzia mea.
Un fapt care imi afecteaza obiectivitatea ar fi ca aproape in fiecare an, in vacanta de vara, mergeam la Rosia ca sa petrec vreo saptamana pe la rude. Bunica s-a nascut acolo, dar cand avea 18 ani a plecat in lume sa-si faca un rost. Dar o parte din surorile ei inca mai locuiesc acolo. Imi amintesc cu placere de multe clipe petrecute acolo. Tin minte ca stateam in fiecare dimineata cate aproape un sfert de ora uitandu-ma la dealurile si la vaile din jur ca sa vad cum se ridica ceata. Dupa aceea luam un mic dejun ce, de fiecare data, era cel mai bun pe care il mancasem in viata mea. Asa ca, ma leaga amintiri placute de locul acela si de oamenii de acolo.
Dar, pe langa amintirile placute, mai sunt si celelalte. Am vazut "evolutia" societatii de acolo. In fiecare an era altfel. Lucrurile au inceput sa se precipite in momentul cand a aparut scandalul aurului. Oamenii au devenit ingrijorati si isi exprimau punctul de vedere in fiecare moment. Unii jurau cu mana pe inima ca vor muri cu exploatatorii de gat daca acestia incearca sa le ia casa. Altii considerau ca proiectul acesta reprezinta biletul spre o viata mai buna. 
Firma responsabila cu proiectul a abordat problema cu calm, asa cum o mai facusera in trecut si a dat rezultat. S-a inceput achizitionarea locuintelor si eliberarea zonei. Cei ce si-au vandut locuintele au primit niste sume astronomice, lucru ce nu ar fi fost posibil altfel. Si cum e romanul, daca nu povesteste la toata lumea, nu e sanatos. Am auzit un milion de povesti despre cate un consatean care a primit o avere pe o cocioaba si s-a dus la oras si traieste o viata de boier. 
Totusi, batranii ziceau "nu". Cum sa isi dea saracia si nevoile unor straini? Cum sa permita ei sa fie scosi mortii din pamant? Timpul a trecut, batranii au mai murit si legatura cu pamantul a devenit din ce in ce mai incerta.
Acum vedem cianura peste tot si dezastru iminent. Sincer, nu cred ca dintre toti protestatarii iesiti in strada este vreunul din Rosia Montana, in afara de Eugen David. Noi, restul, ne preocupam de ce se intampla acolo si condamnam oamenii ca au plecat. Eu nu ii condamn. Au facut ce au simtit ca este mai bine. In momentul in care s-a descoperit zacamantul de aur, a inceput sfarsitul localitatii. Dupa cum merg lucrurile in Romania, pestele se impute de la cap. Pe scurt, toate inititivele de dezvoltare au fost blocate. Exploatarea miniera existenta s-a inchis si oamenii au ramas fara servici. Singurele afaceri ce au prosperat au fost crasmele care aveau clienti cu nemiluita. 
In legatura cu ce o sa se intample, nu prea am dubii. Nu sunt un clarvazator, dar stiu din de popor fac parte. Am vazut prea multe ca sa mai pot spera la ceva bun. Romanul vrea castig imediat. Nu prea are rabdare si chef sa se gandeasca pe termen lung. "Daca nu iau eu acum, o sa ia altul maine / Decat sa-mi para rau, mai bine sa-mi fie rau / Daca maine o fi sa mor, vreau sa mor cu burta plina" si multe altele. Chiar daca intentiile sunt nobile, tot o sa fie cineva care o sa incerce calea ocolita, si dezastrul tot o sa se intample. 
Gata, mi-am format parerea. Sunt impotriva exploatarii de la Rosia Montana. Imi pare bine pentru oamenii care s-au imbogatit plecand de acolo, dar imi pare rau pentru tara noastra care o sa ia cea mai mare teapa din istorie. O sa plece canadienii cu aurul de acolo si o sa ne lase pe noi sa avem grija sa curatam zona si sa o pastram curata. Va puteti aminti vreun caz din istoria tarisoarei noastre cand am fost chiar in stare sa ducem un lucru la bun sfarsit cum trebuie? Eu nu. Si regret nespus de mult faptul ca Rosia Montana inseamna pentru mine acum doar tristete. Am niste amintiri placute, dar sunt doar amintiri din copilarie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu