Treceți la conținutul principal

Noroi de calitate

"Eroii sunt condamnați să sufere înainte de a învinge"
Nu stiu cine a zis-o sau scris-o dar este in mare parte adevarat. Si mai este si motto-ul Geiger Mountain Bike Challenge-ului la care am participat duminica 29 august 2010. Multi ziceau ca este cea mai grea competitie din tara, altii ca este cea mai frumoasa si multe altele. Pentru mine era o experienta noua ce o asteptam cu nerabdare.

Am pornit duminica dimineata la 6 din Brasov cu Iulia copilot si ne-am indreptat spre Sibiu, padurea Dumbrava. Ne-am plimbat putin prin Sibiu pana am gasit locul de start. Acolo l-am intalnit pe Mihai si pe Dana care ajunsesera cu ceva vreme inaintea noastra. Mi-am luat numarul in primire si am inceput sa ma incalzesc in masina cu o portie de paste ramasa din ziua precedenta si mancare cu degetele pentru ca am uitat furculita acasa.

Toata noaptea de sambata spre duminica plouase si chiar si cand s-a dat startul ploua. Se anunta o cursa crunta asemanatoare cu cea de la Medias unde am luptat cu toata fiinta mea ca sa razbesc si cu toate astea nu am reusit. Nu a fost un start in forta, dar a fost destul de dificil pentru ca am intrat direct pe traseu luand noroiul din plin. Mihai s-a dus in fata destul de tare si am incercat ca sa ma tin de el si cu ocazia asta am depasit multi concurenti. Surpriza a fost noroiul, un noroi minunat care nu se lipea de cauciucuri si de bicicleta. Atunci mi-am zis ca va fi o zi buna.

Zona cea mai frumoasa a cursei a fost o catarare de aproximativ 10 km care se anunta a fi cea mai grea. Mi s-a parut cu adevarat minunata si chiar nu mi s-a parut dificila, asa ca a trecut destul de repede. Am iesit gol alpin unde ne-a intampinat o ceata groasa ca smantana care ne-a insotit pana dupa coborare.

Ultimii kilometrii din traseu au fost pe traseul pe care am pornit care era putin in rampa asa ca am mutat pe placa mare si am inceput sa depasim. Faceam tot felul de manevre ciudate ca sa ne redresam din derapaje, dar am reusit sa depasim vreo 3 concurenti si asa am ajuns pe locurile 24 si 25. 

Am trecut linia de sosire cu zambetul pe buze. Cu toate ca se anunta a fi un concurs foarte greu l-am savurat din plin si mi s-a parut foarte scurt cu toate ca ruta medie (45 km) la care am participat noi ne-a luat cam 4 ore. A fost o experienta minunata.



A fost o experienta frumoasa ce vreau sa o mai repet alaturi de  Mihai care este un coechipier de exceptie.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cu VCN la Herculane

In perioada 9-17 iulie a acestui an am participat la o excursie cu grupul Veniti Cu Noi Arad la Herculane. Scopul excursiei nu a fost sa facem o spirala, ci sa batem cu piciorul traseele turistice din zona si astfel sa ne incarcam bateriile pentru a putea lupta cu viata citadina.
Vineri, 8 iulie, am plecat spre Deva, unde am dormit la parintii mei, dupa care am plecat spre Arad, la parintii Iuliei, unde am mai zabovit cateva ore, dupa care am plecat prin Timisoara, Caransebes pana la Baile Herculane si ne-am campat pe platoul Coronini. Acolo ne asteptau domnul Victor si cu fiul sau, Liviu care ne-au rezervat un loc de cort foarte bun. Incet, incet a ajuns si grupul care a venit de la gara. Spre surpriza noastra numarul participantilor a fost destul de mic, insuficient pentru o spirala sanatoasa. Am coborat putin prin statiune unde am luat cina.
A doua zi, duminica, 10 iulie ne-am adunat la ora 8:30 ca sa ii intalnim pe ghizi si ca acestia sa ne prezinte excursia. Pe la 9 am plecat in pr…
Un comentariu
Citiți mai multe

In Piatra Craiului cu VCN

A doua parte a concediului nostru a venit destul de repede fata de prima si a fost indelung asteptata. Planul nostru era ca in prima parte, la Herculane sa ne odihnim si sa ne bronzam iar in a doua in Piatra Craiului sa cucerim frumoasele creste salbatice si sa vedem mai mult decat in 2006.
Sambata, 06 august, dimineata, ne-am intalnit cu grupul in gara in Brasov si ne-am imbarcat in trenul spre Zarnesti. Acolo ne-a asteptat o masina care ne-a dus rucsacii spre Casa Folea, iar noi am luat-o pe jos inspre Fantana lui Botorog. Acolo ne-am alimentat cu apa si am intrat putin inspre Prapastiile Zarnestilor si am facut stanga pe o poteca ce avea sa ne scoata in satul Magura. De acolo am continuat pe drum pana la Casa Folea unde ne-am recuperat rucsacii si ne-am indreptat spre stana Folea unde am pus cortul intre niste dealuri frumoase cu vedere spre creasta Pietrei Craciului.


A doua zi am plecat cu doua microbuze spre Podul Dambovitei unde am vazut "Babele" din curtea unui localnic…
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Retezat 2013

Buna seara tuturor! Cu o mica intarziere, vreau sa va povestesc despre ultima aventura. Luna aceasta (septembrie) mi-am luat doua saptamani de concediu si l-am petrecut in Romania. Am facut ITP-ul la masina, s-a casatorit cumnata mea, am reparat cusca cainelui cu tatal meu, am fost in vizite si am ajuns si prin Retezat. Cu toate ca drumul spre casa si inapoi a fost o aventura, in felul lui, vreau sa va povestesc despre excursia in Retezat. Miercuri, 10 septembrie, am plecat cu Iulia spre Retezat, ca sa facem un tur de forta al tuturor varfurilor. Ideea era sa campam pe marginea lacului Bucura si de acolo sa ne urcam pe cat mai multe varfuri putem intr-o zi si urmatoarea zi sa ne intoarcem spre casa. Timpul era limitat deoarece cumnata mea urma sa se casatoreasca in weekend.  Am plecat de dimineata spre Cârnic. Drumul din Nucsoara a fost crunt. Mai exact, dupa trecerea podului, asfaltul a disparut, lasand locul bolovanilor. Datorita cauciucurilor cu profil mic, nu am avut curajul sa…
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe