Translate

miercuri, 1 septembrie 2010

Noroi de calitate

"Eroii sunt condamnați să sufere înainte de a învinge"
Nu stiu cine a zis-o sau scris-o dar este in mare parte adevarat. Si mai este si motto-ul Geiger Mountain Bike Challenge-ului la care am participat duminica 29 august 2010. Multi ziceau ca este cea mai grea competitie din tara, altii ca este cea mai frumoasa si multe altele. Pentru mine era o experienta noua ce o asteptam cu nerabdare.

Am pornit duminica dimineata la 6 din Brasov cu Iulia copilot si ne-am indreptat spre Sibiu, padurea Dumbrava. Ne-am plimbat putin prin Sibiu pana am gasit locul de start. Acolo l-am intalnit pe Mihai si pe Dana care ajunsesera cu ceva vreme inaintea noastra. Mi-am luat numarul in primire si am inceput sa ma incalzesc in masina cu o portie de paste ramasa din ziua precedenta si mancare cu degetele pentru ca am uitat furculita acasa.

Toata noaptea de sambata spre duminica plouase si chiar si cand s-a dat startul ploua. Se anunta o cursa crunta asemanatoare cu cea de la Medias unde am luptat cu toata fiinta mea ca sa razbesc si cu toate astea nu am reusit. Nu a fost un start in forta, dar a fost destul de dificil pentru ca am intrat direct pe traseu luand noroiul din plin. Mihai s-a dus in fata destul de tare si am incercat ca sa ma tin de el si cu ocazia asta am depasit multi concurenti. Surpriza a fost noroiul, un noroi minunat care nu se lipea de cauciucuri si de bicicleta. Atunci mi-am zis ca va fi o zi buna.

Zona cea mai frumoasa a cursei a fost o catarare de aproximativ 10 km care se anunta a fi cea mai grea. Mi s-a parut cu adevarat minunata si chiar nu mi s-a parut dificila, asa ca a trecut destul de repede. Am iesit gol alpin unde ne-a intampinat o ceata groasa ca smantana care ne-a insotit pana dupa coborare.

Ultimii kilometrii din traseu au fost pe traseul pe care am pornit care era putin in rampa asa ca am mutat pe placa mare si am inceput sa depasim. Faceam tot felul de manevre ciudate ca sa ne redresam din derapaje, dar am reusit sa depasim vreo 3 concurenti si asa am ajuns pe locurile 24 si 25. 

Am trecut linia de sosire cu zambetul pe buze. Cu toate ca se anunta a fi un concurs foarte greu l-am savurat din plin si mi s-a parut foarte scurt cu toate ca ruta medie (45 km) la care am participat noi ne-a luat cam 4 ore. A fost o experienta minunata.



A fost o experienta frumoasa ce vreau sa o mai repet alaturi de  Mihai care este un coechipier de exceptie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu