Treceți la conținutul principal

Noroi de calitate

"Eroii sunt condamnați să sufere înainte de a învinge"
Nu stiu cine a zis-o sau scris-o dar este in mare parte adevarat. Si mai este si motto-ul Geiger Mountain Bike Challenge-ului la care am participat duminica 29 august 2010. Multi ziceau ca este cea mai grea competitie din tara, altii ca este cea mai frumoasa si multe altele. Pentru mine era o experienta noua ce o asteptam cu nerabdare.

Am pornit duminica dimineata la 6 din Brasov cu Iulia copilot si ne-am indreptat spre Sibiu, padurea Dumbrava. Ne-am plimbat putin prin Sibiu pana am gasit locul de start. Acolo l-am intalnit pe Mihai si pe Dana care ajunsesera cu ceva vreme inaintea noastra. Mi-am luat numarul in primire si am inceput sa ma incalzesc in masina cu o portie de paste ramasa din ziua precedenta si mancare cu degetele pentru ca am uitat furculita acasa.

Toata noaptea de sambata spre duminica plouase si chiar si cand s-a dat startul ploua. Se anunta o cursa crunta asemanatoare cu cea de la Medias unde am luptat cu toata fiinta mea ca sa razbesc si cu toate astea nu am reusit. Nu a fost un start in forta, dar a fost destul de dificil pentru ca am intrat direct pe traseu luand noroiul din plin. Mihai s-a dus in fata destul de tare si am incercat ca sa ma tin de el si cu ocazia asta am depasit multi concurenti. Surpriza a fost noroiul, un noroi minunat care nu se lipea de cauciucuri si de bicicleta. Atunci mi-am zis ca va fi o zi buna.

Zona cea mai frumoasa a cursei a fost o catarare de aproximativ 10 km care se anunta a fi cea mai grea. Mi s-a parut cu adevarat minunata si chiar nu mi s-a parut dificila, asa ca a trecut destul de repede. Am iesit gol alpin unde ne-a intampinat o ceata groasa ca smantana care ne-a insotit pana dupa coborare.

Ultimii kilometrii din traseu au fost pe traseul pe care am pornit care era putin in rampa asa ca am mutat pe placa mare si am inceput sa depasim. Faceam tot felul de manevre ciudate ca sa ne redresam din derapaje, dar am reusit sa depasim vreo 3 concurenti si asa am ajuns pe locurile 24 si 25. 

Am trecut linia de sosire cu zambetul pe buze. Cu toate ca se anunta a fi un concurs foarte greu l-am savurat din plin si mi s-a parut foarte scurt cu toate ca ruta medie (45 km) la care am participat noi ne-a luat cam 4 ore. A fost o experienta minunata.



A fost o experienta frumoasa ce vreau sa o mai repet alaturi de  Mihai care este un coechipier de exceptie.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pedaland pe Trans

Un vis de-al meu de vreo 6-7 ani a fost sa urc Transfagarasanul pe bicicleta. Imi aduc aminte ca Mae imi tot spunea cat de fain este, ca el l-a urcat de cateva ori. Imi mai spunea ca doar ciclistii adevarati pot sa-l urce si ca nu te poti numi ciclist pana nu ai in palmares Transfagarasanul. Asa ca vedeam acest drum ca pe un ritual de trecere in randul "oamenilor seriosi". Mi-am planificat o sambata pentru a urca si l-am contactat si pe Mihai ca sa-i propun sa ma insoteasca. A zis ca ar fi interesat. Curand dupa aceasta am plecat in concediu, tot in Fagaras, dar cu cortul (vezi postul " Dulce-acrisor ").  Dupa ce m-am intors am aflat ca Mihai a organizat si el o excursie pe Trans in aceeasi zi, asa ca aveam companie mai mare. Ne-am intalnit dimineata cu Mihai si cu o parte din "echipa" si am plecat spre Cartisoara unde aveam sa lasam masina. Am parcat si am pregatit bicicletele pentru atacul muntelui. Iulia s-a urcat in masina Danei si au urcat la Balea ...

Titisee 2018

Ca o pregatire pentru concediul motociclistic ce o sa vina am facut o excursie in Schwarzwald la Titisee. Excursia asta este aproape traditionala ca o cam facem in fiecare an. Drumul pana acolo este diferit, dar telul este cam acelasi, si anume lacul Titisee. Am facut un traseu in Basecamp, ca acum stiu cum. Seminarul ala m-a ajutat mult. Totusi nu inteleg de ce nu poate fi mai simplu, tinand cont ca rezultatele sunt cam aceleasi ca si cele de pe google maps, iar acolo functioneaza totul cu cateva click-uri. Nu mai conteaza. Am plecat sambata dupa micul dejun. A fost cam racoare, asa ca ne-am pastrat geaca de ploaie/frig pe noi. A mers destul de bine pana a inceput Iulia sa oboseasca si sa zica ca nu mai are chef. A inceput la un moment dat si ploaia si am dat si de un drum inchis chiar cand eram aproape de camping. Se vede pe harta cu gri. Am ocolit cam mult, dar nu a fost chiar rau. Ne-am oprit si am mancat la un Imbiss turcesc niste specialitati care ne-au convins ca mai ...

Zugspitz Supertrail 2013

Astazi a inceput Turul Frantei, cea mai importanta competitie ciclista. Dar nu asta vreau sa va povestesc. Vreau sa va povestesc despre ceea ce am facut eu weekend-ul trecut. De la 1 ianuarie 2013, in momentul cand m-am inscris, am inceput sa ma pregatesc psihic pentru un concurs, o noua incercare, un ultra-maraton, primul pentru mine - Zugspitz Ultratrail. La momentul inscrierii am gandit destul de prudent si m-am inscris la categoria Supertrail - 68,8 Km - 3120 diferenta pozitiva de nivel, si nu la 100 Km. Trebuie sa recunosc ca aveam suficienta adrenalina in sange la momentul respectiv ca sa ma inscriu acolo, dar cu greu, m-am temperat.  Dupa ce am primit confirmarea inscrierii am intrat in atmosfera premergatoare marilor incercari. Am citit cartea scrisa de ultra-maratonistul Dean Karnazes, mi-am facut planuri si am cautat metode de antrenament pe care le-am pus in aplicare doar in minte. In fiecare zi imi ziceam ca inca este timp destul. Vremea a fost foarte pacatoasa...