Treceți la conținutul principal

Inaugurarea pistei de alergare


Astazi la ora 11, niste tineri si nelinistiti, s-au intalnit sub Tampa la locul de start al pistei de alergare care tocmai a fost construita. Vremea a fost urata, dar totusi au venit si altii in afara de organizatori care incercau din rasputeri ca sa adune oameni si sa imparta tricouri. Oricine care a poposit in dreptul startului a primit cate un tricou care invita privitorul sa iasa afara si sa se apuce de treaba.

Pe la 11:30, dupa o scurta incalzire s-a plecat in alergare poposind cate putin la cele 6 statii unde fiecare a facut cateva din exercitiile indicate pe panorile explicative. Astfel frigul a fost indurat mai usor. Eu a trebuit sa fiu doar spectator pentru ca inca ma mai lupt cu premiul surpriza primit la Crosul 15 noiembrie - o raceala sanatoasa. Am fost placut surprins cand am vazut ca printre aparate au fost si bare paralele. Mi-am amintit de liceu cand ieseam ca sa trag de mine la paralele in fiecare pauza cu domnul Goia.

Sunt curios daca dispozitivele, care sunt in proportie de 90 % din lemn, o sa aiba o viata lunga... Daca o sa treaca de iarna asta fara ca sa ajunga in soba boschetarilor o sa fie bine. Oricum, cred ca o sa includ si exercitii la aparatele alea in programul meu de antrenament. In continuare, ceva poze:



aici am vrut sa pun o poza cu Mihai fumand, dar nu a vrut sa se ataseze



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pedaland pe Trans

Un vis de-al meu de vreo 6-7 ani a fost sa urc Transfagarasanul pe bicicleta. Imi aduc aminte ca Mae imi tot spunea cat de fain este, ca el l-a urcat de cateva ori. Imi mai spunea ca doar ciclistii adevarati pot sa-l urce si ca nu te poti numi ciclist pana nu ai in palmares Transfagarasanul. Asa ca vedeam acest drum ca pe un ritual de trecere in randul "oamenilor seriosi". Mi-am planificat o sambata pentru a urca si l-am contactat si pe Mihai ca sa-i propun sa ma insoteasca. A zis ca ar fi interesat. Curand dupa aceasta am plecat in concediu, tot in Fagaras, dar cu cortul (vezi postul " Dulce-acrisor ").  Dupa ce m-am intors am aflat ca Mihai a organizat si el o excursie pe Trans in aceeasi zi, asa ca aveam companie mai mare. Ne-am intalnit dimineata cu Mihai si cu o parte din "echipa" si am plecat spre Cartisoara unde aveam sa lasam masina. Am parcat si am pregatit bicicletele pentru atacul muntelui. Iulia s-a urcat in masina Danei si au urcat la Balea

Zugspitz Supertrail 2013

Astazi a inceput Turul Frantei, cea mai importanta competitie ciclista. Dar nu asta vreau sa va povestesc. Vreau sa va povestesc despre ceea ce am facut eu weekend-ul trecut. De la 1 ianuarie 2013, in momentul cand m-am inscris, am inceput sa ma pregatesc psihic pentru un concurs, o noua incercare, un ultra-maraton, primul pentru mine - Zugspitz Ultratrail. La momentul inscrierii am gandit destul de prudent si m-am inscris la categoria Supertrail - 68,8 Km - 3120 diferenta pozitiva de nivel, si nu la 100 Km. Trebuie sa recunosc ca aveam suficienta adrenalina in sange la momentul respectiv ca sa ma inscriu acolo, dar cu greu, m-am temperat.  Dupa ce am primit confirmarea inscrierii am intrat in atmosfera premergatoare marilor incercari. Am citit cartea scrisa de ultra-maratonistul Dean Karnazes, mi-am facut planuri si am cautat metode de antrenament pe care le-am pus in aplicare doar in minte. In fiecare zi imi ziceam ca inca este timp destul. Vremea a fost foarte pacatoasa anu

Fanfara Vulcan

Astazi am avut parte de o surpriza placuta ce mi-a reamintit de motivele pentru care imi place Brasovul. Am plecat de acasa cu gandul de a ajunge in centru, pe la CTS Corner, ca sa cumpar un infuzor pentru ceaiurile minunate ce le-am descoperit. In momentul cand am coborat din masina, in parcarea de sub Tampa, am auzit muzica fanfarei ce m-a atras ca un magnet. Muzica se auzea din foisorul de langa izvor. Am pornit in graba pe scari ca sa nu pierd vreo nota, cu toate ca muzica rasuna pana in centru. In foisor, fanfara Vulcan sustinea un concert ce incalzea inimile trecatorilor. Marsurile si polcile rasunau, acoperind clinchetul suav al lopetilor si al sapelor ce lucrau de zor la constructia parcului Tiberiu Brediceanu, de sub Tampa. Toata lumea zambea si parca uita de grijile cotidiene atat cat fanfara canta.